ŞTIRILE ZILEI:
 
 
Ferește-ne, Doamne, de „adevărurile istorice“ ale lui Larry Watts (1) Imprimare E-mail
Scris de Constantin CORNEANU   
luni, 26 martie 2012
Lucrarea americanului Larry L. Watts (Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…, Editura RAO, 2011, 800 pagini) a reuşit să stârnească polemici, controverse şi a născut, totodată, o imensă întrebare privind raţiunea scrierii acestei cărţi, dincolo de nevoia de a se afla anumite adevăruri istorice. Larry L. Watts face un serviciu istoriografiei române, într-o primă fază, prin faptul că introduce în circuitul istorigrafic o serie de documente din epoca Războiului Rece, titluri de lucrări şi opinii ale unor istorici şi analişti în probleme de intelligence în ceea ce priveşte relaţiile româno-sovietice în epoca 1945 – 1989. Abundenţa de informaţii şi note de subsol dă sentimentul unei lucrări de referinţă, ceea ce şi este fără îndoială, însă…există ceva. Există un fir roşu, pe care-l descoperi după o lectură atentă, cu creionul sau pixul în mână şi făcând permanent comparaţii cu adevărurile istorice unanim acceptate şi cele care provin din universul comunităţii de intelligence.
Larry L. Watts este un investigator de succes în ceea ce priveşte „adevărurile” acelei perioade istorice deoarece reuşeşte, în premieră absolută, să deconspire un agent al Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA) dinainte de 1989 şi după. Doamna „translatoare” Georgeta „Gritti” Blaj este agentul care din însărcinarea directorului SIE, Ioan Talpeş, va continua să-l supravegheze informativ, din postura de secretară a acestuia, pe generalul-colonel Vasile Ionel, fost şef al Marelui Stat-Major român (29.12.1989 – 02.05.1991) şi consilier prezidenţial pentru securitate naţională (1991 – 1996). Viitorul consilier prezidenţial era considerat ca fiind un agent al Serviciului de Informaţii al Armatei Roşii (GRU).
Autorul lucrării „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…“ susţine că doamna „transla­toare“ Georgeta „Gritti“ Blaj a fost infil­trată de către şeful DIA, generalul-maior Dumitru I. Dumitru, în anturajul gene­ralului-locotenent dr. Ilie Ceauşescu la Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară. „«Translatoarea» Georgeta «Gritti» Blaj a continuat să lucreze sub acoperire împotriva ţintelor GRU, după 1989“, scrie Larry L. Watts la pagina 700 a lucrării sale. Întrebările care se nasc din acest „adevăr istoric“ sunt:
1) de unde ştia Ioan Talpeş, viitor director SIE şi principal confi­dent/consilier al ameri­canului Larry L. Watts, de existenţa agentului „transla­tor“ Georgeta „Gritti“ Blaj astfel încât să o folosească în continuare? 2) a fost transferată Georgeta „Gritti“ Blaj de la DIA la SIE, după 1989? 3) dacă da, din ordinul cui? sau 4) domnul Ioan Talpeş făcea parte din cercul intim al conducerii DIA dinainte de 1989, astfel încât „legenda“ privind infiltrarea de către DIA a primului cerc de putere din jurul preşedintelui Ion Iliescu nu mai este doar o legendă? O cooperare deplină şi sinceră între DIA şi SIE după 22 decembrie 1989 este, deocamdată, greu de crezut, acceptat şi dovedit. În orice comunitate de intelligence există orgolii şi interese, jocuri operative şi nu numai, mai ales în România de după 22 decembrie 1989.
„Povestea“ doamnei „agent translator“ Georgeta „Gritti“ Blaj este un exemplu perfect al faptului că cineva, adică Larry L. Watts, vrea să ne inducă un anumit „adevăr istoric“ care ne conduce încet, dar sigur, la marele „adevăr istoric“. Nimeni nu poate contesta în istorie atitudinea ostilă a URSS, şi implicit a KGB-ului, faţă de România lui Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu, însă a-i transforma pe toţi opozanţii anti-Ceauşescu din PCR în agenţi KGB, cu orice preţ, chiar şi al mistificării adevărului istoric, relevă un interes politic sau un joc operativ. În fiecare din ambele cazuri valoarea lucrării americanului Larry L. Watts este pusă sub semnul întrebării şi naşte mai mult decât un semn de întrebare.
„Cazul Ion Stănescu“ este un alt exemplu de „adevăr istoric“ şi de încercare de influenţare a opţiunilor faţă de adevărurile unui trecut recent. La pagina 367 a lucrării sale, americanul Larry L. Watts susţine că Ion Stănescu (1929 – 2010), fost preşedinte al Consiliului Securităţii Statului (1968 – 1972) şi ministru de Interne (1972 – 1973), a fost agent sovietic şi a fost implicat, în 1971, într-un complot pro-sovietic împotriva lui Ceauşescu. În condiţiile în care Ion Stănescu, şeful Securităţii române în august 1968, era agent KGB se nasc următoarele întrebări: 1) de ce nu informat Ion Stănescu pe cei de la KGB că România lui Ceauşescu a obţinut informaţii din inima Kremlinului şi a Pactului de la Varşovia privind invazia Cehoslovaciei? şi 2) de ce nu a împiedicat Ion Stănescu ajungerea acestor informaţii, vitale pentru securitatea României în acele clipe, la Nicolae Ceauşescu? Ion Stănescu apare nominalizat într-un raport strict-secret al Securităţii din 20 august 1979 ca fiind vinovat de faptul că nu a luat la timp măsurile corespunzătoare pentru neutrali­zarea lui Ion Mihai Pacepa, pentru „verificarea imediată şi completă a unor informaţii care indicau suspiciuni cu privire“ la adjunctul şefului DIE.
Lectura atentă a notelor-informative ale Securităţii relevă, în cazul Pacepa, că Ion Stănescu se poate face vinovat, alături de Nicolae Doicaru, de corupţia şi haosul din Direcţia de Informaţii Externe (DIE) a României socialiste. Nu rezultă nimic care să-l lege de KGB iar faptul că a fost destituit din funcţie are legătură cu cazul „Avram Sacter“. Medicul personal al lui Ceauşescu, şi nu numai, Avram Sacter s-a sinucis în mod inexplicabil, iar Nicolae Ceauşescu a dat vina pe Securitate şi Ministerul de Interne. Ion Stănescu a fost destituit din funcţia de Ministru de Interne unde fusese numit ca urmare a reformării Consiliului Securităţii Statului, în aprilie 1972, şi nu a unui complot pus la cale de KGB în 1971 după cum susţine americanul Larry L. Watts. Fostul şef al CSS a fost un partener de chiolhanuri al lui Ion Mihai Pacepa, precum mulţi alţi demnitari ai Partidului şi Securităţii, însă a-l lega de KGB pe Ion Stănescu, în virtutea acestei amiciţii, este prea mult. Care este, totuşi, logica?! Dacă Ion Stănescu a fost agent KGB, dovedit abia în 1978 (!!!), rezultă că şi prietenul lui de chiolhan, respectiv Ion Mihai Pacepa, era agent KGB şi nu CIA. Ipoteza lui Larry L. Watts referitoare la faptul că Ion Mihai Pacepa a fost agent KGB şi nu CIA derivă dintr-o forţare a anumitor adevăruri istorice aflate în documentele de anchetă ale Securităţii din 1978 - 1979.
Pe lista agenţilor KGB dovediţi în paginile cărţii sale, sau presupuşi a fi, americanul Larry L. Watts îi notează şi pe Corneliu Bogdan, Corneliu Mănescu şi fostul ambasador Victor Dimitriu. Întâmplător sau nu, primii doi s-au aflat în preajma primului nucleu de putere din România de după 22 decembrie 1989. Fostul ambasador Victor Dimitriu este acuzat de faptul că este agent sovietic (a se vedea p. 359) în baza unui document din Arhiva fostei Securităţi, însă lectura documentului din 29 august 1979 produce surprize. Securitatea nu consemnează apartenenţa lui Victor Dimitriu, în mod clar şi explicit, la KGB ci doar faptul că există cadre ale Direcţiei Generale de Informaţii Externe (DGIE) care cunoşteau „intenţiile de trădare“. Trădare, însă în favoarea cui?! Securitatea nu nominalizează, însă americanul Larry L. Watts o face. Totodată, trebuie menţionat faptul că ofiţerii spionajului extern îl nominalizează şi pe Ştefan Andrei ca fiind o persoană care a „acceptat şi facilitat menţinerea sau retrimiterea la post în exterior“ a unor cadre DGIE sau MAE „despre care existau date cu privire la intenţiile de trădare a unora sau referitoare la concepţiile şi comportarea incompatibilă cu calitatea oficială a altora“. Oare pentru cine a lucrat Ştefan Andrei care era un apropiat al conducerii DGIE, implicit al lui Nicolae Doicaru şi Ion Mihai Pacepa?! KGB sau CIA?! Americanul Larry L. Watts nu ne spune şi nici confidentul/consilierul său specializat în depistarea agenţilor unei puteri străine infiltraţi în structurile de securitate naţională ale statului român.
După ce a fost descoperit şi suprave­gheat informativ generalul-colonel Vasile Ionel, un apropiat al preşedintelui Ion Iliescu, ca şi directorul SIE Ioan Talpeş, dealtfel, acesta din urmă i-a descoperit pe aşa-zişii „agenţi KGB“ din Guvernul Adrian Năstase, probabil din postura de vice-premier, respectiv pe generalul ® Constantin Silinescu din SIE, care ar fi încercat să blocheze negocierile pentru intrarea României în NATO în 1996 – 1997 (a se vedea p. 48 din Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…,), şi pe colonelul ® Ristea Priboi, foşti consilieri ai premierului Adrian Năstase. Informaţia a fost oferită mass-media de către Ioan Talpeş într-un interviu acordat cotidianului Independent, la 18 ianuarie 2008, şi preluată, mai apoi, de către americanul Larry L. Watts în lucrarea sa. O dovadă în plus asupra faptului că cei de la KGB sunt peste tot în România, dar mai cu seamă în anturajul Puterii pe care a gestionat-o şi împărţit-o fostul preşedinte Ion Iliescu către anturajul său. Probabil că în virtutea unei logici care ţinea de această campanie de neutralizare a agenturii KGB din România, care ne făcuse viaţa un coşmar în ultimele patru decenii, după cum relevă cartea ameri­canului Larry L. Watts, Ioan Talpeş a decis… demante­larea şi predarea/aban­donarea unităţii de elită a SIE, respectiv unitatea de ofiţeri deplin conspiraţi („fantome“) de pe teritoriul SUA, către CIA şi FBI. Domnia sa declară că, totuşi, nu a decis singur, ci cu ajutorul preşedintelui Ion Iliescu iar „fantomele“ nu s-au mai întors acasă, deoarece, după părerea domniei sale, trecuseră de mult la „inamic“.
(Va urma)
Constantin CORNEANU

Istoricul Constantin CORNEANU este membru fondator și președinte al Consiliului Director al Asociației Europene de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu“ (AESGS) din septembrie 2009. Anterior fondării AESGS, a fost consilier în cadrul Oficiului Guvernului României pentru Gestionarea Relațiilor cu Republica Moldova (2004 - 2007) și jurnalist la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale în cadrul redacției TV Pro-Patria și la Observatorul Militar. Are o experiență de peste 15 ani în domeniul analizei relațiilor internaționale, aria sa de expertiză incluzând afaceri externe și politici de securitate, cu precădere în spațiul ex-sovietic, precum și relația dintre Republica Moldova și România. Este doctor în istorie din 2003 cu o teză legată de geopolitica României în epoca celui de Al Doilea Război Mondial. A absolvit Colegiul Național de Apărare (1998) și Facultatea de Istorie (1994) a Universității București. A publicat lucrarea Sub povara marilor decizii (Editura Scripta, 2007) și numeroase articole științifice apărute în revistele Europa XXI, Revista de Istorie Militară, Document (Buletinul Arhivelor Militare Române), Dosarele Istoriei, Istorie și Civilizație, Historia, Lumea Magazin. A fost nominalizat la Marele Premiu al Clubului Român de Presă pentru talk-show pe anul 2000 cu producția de televiziune „Balcanii în flăcări“.

Alte articole scrise de acelaşi autor:


 
Arhiva 2012