Acasă Actualitate William „Thomas” Totok, omul care o spiona pe laureata Nobel Herta Muller

William „Thomas” Totok, omul care o spiona pe laureata Nobel Herta Muller

DISTRIBUIȚI

A fost un „luptător cu regimul comunist“, un adevărat „disident“. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania încununat cu această aură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Germania și a fost membru al Comisiei Prezidențiale Internaționale a lui Ion Iliescu pentru Studierea Holocaustului în Romånia, condusă de Elie Wiesel, posesor al premiului Nobel pentru Pace, deportat la Auschwitz de Ungaria în timpul ocupării Ardealului. A colaborat cu Europa liberă, BBC, RFI, Deutsche Welle, tot felul de Allgemeine Zeitung, apoi cu GDS și „22“. Acum este un „expert pe Romånia“ pentru presa germană și dă lecții de democrație și federalism Republicii Moldova. Și-a scris și Jurnalul. L-a și publicat, la editura Polirom a familiei Moscovici.
A făcut parte din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-Guttenbrunn“, alături de laureata premiului Nobel pentru literatură Herta Müller, și din așa-numitul Aktionsgruppe Banat (Grupul de acțiune Banat) al scriitorilor de limbă germană din Timișoara, din care făcea parte soțul Hertei Muller, Richard Wagner. Nici atunci, în timpul „disidenței“ sale, nici acum, în răstimpul de 20 de ani de la căderea regimului comunist, William Totok, nume de cod „Thomas“, nu a mărturisit public că, pe lângă prestigioasele sale colaborări publice din străinătate, a mai existat și una, mai puțin publică, dar, cine știe?, poate mai îndrăgită; de aceea a și ținut-o la suflet peste 35 de ani: cu Securitatea română.

„Thomas“ necredinciosul

Iată însă că CNSAS-ul, chiar dacă are un membru al Colegiului în stare de incompatibilitate legală și mentală, începe să-și facă datoria și răspunde solicitărilor societății civile românești. Cu o oarecare întârziere, de vreo doi-trei ani, dar răspunde. Urmare a demersului Civic Media „Voci curate“ în presa și viața publică, CNSAS-ul a întreprins cercetări care, în ce privește GDS-ul cel puțin, au demonstrat că este plin de agenți ai fostei Securități și ai nomenklaturi comuniste și bolșevice. Dintre aceștia, iată, pentru calitatea sa de editorialist la revista „22“, în baza Notei de Constatare nr. S/DI/I/3706 a CNSAS, rezultă că „TOTOK William este titular al dosarului fond rețea nr. R 285953 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutat la data de 08.03.1974 pentru «acoperirea informativă a anului I Filologie și în special a secției germană-română din cadrul Universității Timișoara, cât și a cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn unde avem semnalări privind intenția unor membri de a strecura idei străine de ideologia noastră». A semnat Angajament având numele conspirativ «Thomas».“. Oferim „Adeverința“ CNSAS în facsimil pe www.curentul.ro.

Totok cânta la Securitate și despre versurile trupei Phoenix

Dacă dăm filmul înapoi, vom constata că în cenaclul literar respectiv, Herta Müller se detașa prin activitatea sa anti-regim. Spre deosebire de colegul său de cenaclu, laureata Nobel a refuzat colaborarea cu Securitatea, devenind o țintă a Securității. O dovadă concretă recentă a fost oferită anul acesta, când postul public de televiziune german ARD a dezvăluit că un alt „Thomas necredinciosul“ din acest grup, Franz Thomas Schleich, care trăiește în Ludwigshafen, Germania, colabora cu Securitatea sub numele de cod „Voicu“. Ca membru al cenaclului „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timișoara, Franz Thomas Schleich a raportat Securității că prima carte scrisă de Herta Müller, „Niederungen“ („Depresiuni“), conține „orientări anti-statale“.
Nici prietenul nostru William „Thomas“ Totok nu se lăsa mai prejos, în Notele Informative descoperite, până acum, de CNSAS, raportând dacă un scriitor sau altul preconizează sau nu „strecurarea unor idei străine ideologiei noastre sau în opoziție cu PCR“ sau dacă manuscrisele altor colegi conțin sau nu „referiri tendențioase la adresa orânduirii de stat din țara noastră“. O nuanță mai umoristică, ce ne arată nivelul de urmărire al Securității chiar și asupra rock-ului tradițional (nota bene: pentru Michael Shafir), reiese din turnătoria lui „Thomas“ legată de „textul unor cântece cântate de E. (care apare și drept „cântărețul E.E.“ – nota red.), care i se par reușite și corecte din punct de vedere politic. A mai scris acesta împreună cu Ș.F. (probabil Șerban Foarță – nota red.) pentru formația Phoenix care au fost înregistrate pe discuri și altele…“ (sic).

O arestare în grup generată de Totok

Deși mai multe nume de scriitori urmăriți de „sursa“ Totok sunt anonimizate de CNSAS, am reușit să depistăm în parte identitatea acestora, membri ai celor două, chiar trei cercuri literare de contestatari etnici germani, dacă adăugăm și cenaclul „Universitas“: Richard Wagner, Johan Lippet, Rolf Bossert, Kremm Werner, Gerhard Ortinau, Ernest Wichner (despre care „Thomas“ afirmă că plecarea sa în RFG constituie „o pierdere“) etc. Revistele avute în colimatorul „sursei“ sunt, în general, Neue Literature și Flacăra lui Adrian Păunescu. Foarte clar nu este când și dacă a încetat vreodată relația lui Totok cu Securitatea, instituție specială care avea destulă inventivitate ca să genereze disidenți pentru a-i infiltra ulterior în mediile vizate. Cert este că în 1975, an din care au rămas mai multe Note Informative marca „Thomas“, „grupul de acțiune“ a fost implicat într-o acțiune generată de William Totok și care a avut drept rezultat arestarea și interogarea mai multor membri ai cenaclului. Gerhardt Csejka relatează pentru România culturală: „La una dintre întâlnirile noastre de la Timișoara, Totok ne-a invitat pe toți la casa părintească din Comloșu Mare. Îndreptându-ne cu o mașină spre localitatea respectivă, era pe la 10 seara, înainte de Jimbolia, ne-au oprit niște milițieni și ne-au cerut buletinele. Dincolo de Jimbolia ne-au mai oprit încă o dată. De data asta, aveau pistoale, au tras chiar și un trasor în aer, să lumineze, ne-au ordonat să coborâm din mașină. Ne-au urcat în dubiță și ne-au dus la Sânnicolaul Mare. Ne-au ținut toată noaptea cu fața la perete, nu aveam voie să vorbim. A doua zi, ne-au dus la Jimbolia. Ne întrebau de ce am vrut să trecem granița. Eu aveam periuța de dinți la mine, o purtam cu mine, și lor li s-a părut suspect. Eram cu William Totok, Gerhard Ortinau și Richard Wagner. Asta se întâmpla în octombrie 1975. După o noapte la Jimbolia ne-au adus în Timișoara, la sediul Securității. Ne-au percheziționat la pielea goală, ne-au luat curelele și șireturile. Am fost despărțiți, câte doi într-o celulă, dar era și câte un alt personaj acolo, probabil informatori. Am fost duși la Procuratură. Am stat o săptămână în beciurile lor. Eram chemați în fiecare zi și anchetați. Nu ne mai întrebau despre presupusa tentativă de trecere a frontierei, tema interogatoriilor era literatura, textele lor“. Csejka, emigrat și el în RFG în anii ‘80, își amintește că le-a spus ofițerilor de Securitate interesați de activitatea Aktionsgruppe Banat „că ei au înțeles greșit că, de fapt, așa și era, membrii grupului erau neo-marxiști și că acel tânăr William Totok îl citește pe Marx“ chiar dacă acasă la fratele lui Totok se găsise „Mein Kampf“ a lui Adolf Hitler.

„Cred într-un socialism cu față umană“

Într-adevăr: „așa și era“. Într-un interviu acordat de William Totok unui alt membru al GDS, „moldoveanul“ Vitalie Ciobanu, fosta sursă a Securității recunoaște că „ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale. Aș dori totuși să reliefez în acest context faptul că atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent. Eu personal am continuat și după reprimarea reformiștilor din Cehoslovacia, în anul 1968, să cred într-un «socialism cu față umană». Asta în pofida faptului că eram la curent cu ororile stalinismului, cunoșteam supliciile experiențelor de la Pitești – singulare în lumea comunistă europeană, nicidecum importate de aiurea, precum încearcă să acrediteze astăzi unii din rațiuni «patriotice» -, aflasem detalii despre deportările în Bărăgan și eram familiarizat cu relatările unor foști deținuți“. Probabil aceasta l-a și determinat să-l considere pe realul luptător anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu, condamnat la moarte și urmărit de Securitate vreo două decenii, drept un „fascist-extremist“.
Totok a publicat și lansat în cadrul unui Simpozion de la Goethe Institut o lucrare „memorialistic-amnezică“: „Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri“. Oare n-ar trebui sponsorii săi germani să-l roage să depene niște amintiri și despre colaborarea sa cu Securitatea, în cadrul unei sesiuni de anamneză? Chiar dacă CNSAS, în stilul său controversat (vezi cazul Roșca Stănescu), decide că nu se poate atribui calitatea de „lucrător“ al Securității, să observăm că în cazul descoperirii sursei „Voicu“, doar unul dintre spionii Hertei Müller, scriitoarea laureată a premiului Nobel a făcut apel pentru deschiderea unor anchete oficiale împotriva foștilor informatori ai Securității care azi locuiesc în Germania. Spor la treabă!