Acasă Actualitate „Curva” Pacepa – afacerea trădării (V)

„Curva” Pacepa – afacerea trădării (V)

DISTRIBUIȚI

Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foștilor colegi ai adjunctului șefului Departamentului de Informații Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceaușescu. În data de 24 iulie se împlinesc 30 de ani de când fostul consilier al lui Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa, secretar de stat la MAI și adjunct al șefului DIE, a cerut azil politic în SUA. Un grup de generali, aflați în structurile reprezentative de comandă ale Departamentului de Informații Externe în aceeași perioadă cu Ion Mihai Pacepa, unii fiind chiar șefi ai acestuia în diferite momente, au purtat o discuție cu reprezentantul Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe asupra cazului trădării, încercând să se apropie de adevăr, atât cât poate fi spus la această dată…
Pe lângă dezvăluirile generalilor în rezervă și retragerea din SIE s-au mai adăugat și datele furnizate de generalii de brigadă din SRI Marian Ureche și Aurel Rogojan, autori ai lucrării de specialitate „Servicii secrete străine“.
Informațiile completează profilul „curvei“ Pacepa, o sintagmă care nu îmi aparține, deși subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparținând unuia dintre cei mai influenți și mai importanți jurnaliști americani, David Binder, specialist în intelligence, apropiat al familiei Bush.
George Roncea

Ce l-a determinat să trădeze?

Există o serie de evenimente care ar fi putut să-l determine pe Pacepa să creadă că a căzut în dizgrația cuplului prezidențial, că îi va fi blocată orice promovare în funcții mai înalte, că activitatea lui este intens controlată și că s-ar putea descoperi unele nereguli ce ar fi putut duce chiar la arestarea sa. Trăsăturile lui de caracter, apetitul pentru o viață de lux, setea de putere, orgoliul exagerat, unele disfuncționalități familiale și de comportament personal (nu spunem mai mult pentru a nu ne acuza cineva de pornografie) dar și alte circumstanțe ale momentului ar fi putut contribui la decizia lui de a fugi în Occident.

Șmen marca Pacepa

Mai multe elemente au concurat în defavoarea lui Pacepa. De exemplu, un transport de bunuri mult râvnite în acea perioadă aduse pe sub mână prin filiera DIE devenise tema unui adevărat scandal intern la nivel de partid și de stat. Direcția
a IV-a, condusă de generalul Nuță (lichidat în timpul „revoluției“), organizase un control riguros asupra transporturilor care aveau imunitate diplomatică. Pe acest fond, a fost controlat și un autotren ce venea din Beirut și în care mai mulți „diplomați“ expediaseră în țară mobilă de bucătărie, frigidere, aragazuri, mașini de spălat, mașini de spălat vase etc., toate avånd destinații „superioare“. Pe baza raportului făcut de Direcția a IV-a, s-a ordonat anchetarea ofițerilor care erau implicați în acest transport, unii dintre aceștia fiind din Centrala DIE.
Din Comisia de anchetă făcea parte și Pacepa, acțiunea fiind coordonată de Tudor Postelnicu și generalul Constantin Olteanu, șeful Secției militare a CC al PCR. La una dintre primele analize ale incidentului, Constantin Olteanu l-ar fi atenționat pe Ion Mihai Pacepa că locul lui este în grupul celor anchetați pentru transporturi „ilegale“ și nicidecum în Comisia de anchetă. O asemenea afirmație (dacă este reală) i-a întărit și mai mult convingerea lui I. M. Pacepa că adevăratul obiectiv al controlului ce se organizase la Vamă nu era „transportul“ din Beirut, ci doar o repetiție pentru un autotren care urma să vină din Germania federală cu bunuri pentru Pacepa și „atenții“ pentru cei implicați în tratativele cu concernul vest-german Fokker. Deși autotrenul respectiv intrase în țară înaintea măsurilor luate la Vamă, pentru Pacepa lucrurile deveneau tot mai îngrijorătoare.

Pacepa urma să fie făcut pompier

Pacepa a aflat că urma să fie schimbat din funcție și „avansat“ ca adjunct al comandantului unității militare de pompieri a Capitalei. Această măsură urma să fie luată spre finele lunii iulie 1978, deși Pacepa încă mai spera ca „tovarășa“ să-l susțină pentru ocuparea funcției de ministru al „Casei prezidențiale“. Pacepa, umil și foarte serviabil, mizând pe atenția „cabinetului 2“, îl irita pe șeful DIE, generalul Nicolae Doicaru, care avea dese divergențe cu primul său subaltern. Pacepa spera să se așeze el pe scaunul devenit vacant după plecarea generalului Nicolae Doicaru, dar care fost ocupat de generalul Alexandru Dănescu, fost adjunct al ministrului de Interne pentru probleme administrativ-financiare, care nu avusese nicio tangență cu munca informativ-operativă internă sau externă. A fost primul semnal pentru Pacepa că „ceva nu este în regulă“, la care se adăuga teama de posibilele consecințe ale incidentului cu tirul venit din Beirut. Toate aceste „coincidențe“, dar și altele,
i-au întărit convingerea lui Pacepa că este urmărit contrainformativ și că nu mai are nicio perspectivă de promovare. Strâns cu ușa, urmând a fi tras pe linie moartă, probabil că Pacepa
și-a cântărit oportunitățile și perspectivele – ca șef la pompieri – și a luat o decizie capitală. Pentru a-și croi drum „afară“, Pacepa ar fi avut însă nevoie de o monedă de schimb, iar rețeaua acoperită – „averea“ oricărui serviciu de informații, reprezenta principalul capital pe care l-ar fi putut tranzacționa.

Rețeaua conspirată a „ilegalilor“ – moneda de schimb a trădării

Generalul Pacepa coordona direct activitatea pe linie TS și cea a structurii de analiză-sinteză, prin care erau prezentate conducerii superioare de partid și de stat cele mai sensibile informații. Motivånd dorința de a impulsiona activitatea spionajului clasic (fără acoperire diplomatică), Pacepa l-a convins pe generalul Nicolae Doicaru să-i încredințeze și coordonarea „fantomelor“.
Unitatea respectivă, cu ofițeri deplin conspirați, avea un statut special și cerințe de conspirativitate draconice în comparație cu toate celelalte structuri operative ale DIE. Din momentul recrutării, ofițerii ce urmau să ajungă în exterior folosind diverse legende încetau orice legături cu rudele, cu colegii de serviciu sau prietenii, erau instruiți individual în case conspirative, erau cunoscuți doar de ofițerii recrutori și de șefii direcți ai acestora și, în urma diferitelor combinații, erau făcuți dispăruți din viață și primeau altă identitate.
Trebuie subliniat faptul că, din cauza statutului special, era foarte greu pentru orice comandant, fie el și adjunctul șefului DIE, să cunoască prea mulți ofițeri „ilegali“. Pacepa a reușit, totuși, să cunoască și fizic pe unii dintre „ilegali“, ca urmare a participării lui la diferite analize care precedau pregătirea pentru plecarea în misiune sau la cele organizate după o anumită perioadă de timp. Din această cauză, după fuga lui Pacepa s-a procedat la aducerea în țară a ofițerilor „ilegali“ care acționau în străinătate. Cei mai mulți și-au abandonat subit soțiile și copiii și au revenit în țară, unde au întåmpinat dificultăți de nedescris pentru recăpătarea identității pe care au avut-o înainte de a deveni „ilegali“, unii dintre aceștia fiind, deja, „morți și îngropați“ odată cu plecarea în misiune.
Decapitarea DIE, prin înlăturarea celor mai buni generali și ofițeri, rechemarea din exterior a tuturor oficialilor presupuși a fi cunoscuți de trădător (indiferent că se bucurau de imunitate diplomatică sau lucrau sub acoperiri neconvenționale) și abandonarea rețelei informative au paralizat, practic, orice activități informative în străinătate, o bună perioadă. În țară, munca „specifică“ a fost orientată spre descoperirea „puilor“ lui Pacepa, ofițerii scoși din aparatul DIE, cåt și o mare parte dintre cei rămași fiind urmăriți prin toate mijloacele.
(va urma)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.