Specialistii plaseaza Romania printre primele tari din Europa din punctul de vedere al numarului victimelor provocate de cutremurele din ultimul secol. Intre 1992 si 2000, la nivelul intregii tari au fost expertizate 3.400 de cladiri, dintre care 578 au fost incadrate in clasa I de risc seismic. Numai in Capitala au fost descoperite 110 imobile catalogate ca facand parte din clasa I de risc seismic. La vremea respectiva s-au pus placute pe care se putea citi -Risc seismic clasa I- si s-au lansat apeluri catre populatie pentru a contracta credite de la banci pentru lucrarile de consolidare. Putini au fost insa aceia care au apelat la astfel de credite. Statul a venit atunci cu o alta solutie: asigurarea obligatorie a locuintelor in caz de catastrofe. Despre acest proiect se vorbeste de mai bine de doi ani, insa pana acum nu s-a cazut de acord asupra rolului pe care il va avea statul in infiintarea unei mari societati de asigurare. Surse autorizate din cadrul guvernului spun ca, la recomandarea Bancii Mondiale, s-a renuntat la ideea infiintarii unei mari societati de asigurare, asa cum prevedea proiectul initial, in favorea unei societati de reasigurare care sa aiba ca actionar majoritar CEC, dar care sa exporte o parte din riscuri unor companii straine.
Consolidare obligatorie
Primele masuri privind reducerea riscului seismic s-au luat in 1994, prin Ordonanta de Guvern 20. Actul normativ prevedea ca expertizarea constructiilor cu destinatie de locuinta, aflate in proprietate privata a persoanelor fizice, sa fie facuta cu fonduri de la bugetul de stat. Potrivit ordonantei, pentru lucrarile de consolidare ar fi trebuit sa se acorde credite bancare pe o perioada de 20 de ani, cu o dobanda de 5% pe an. Ordonanta 20 a fost modificata si aprobata prin Legea 82 din 1995, fara insa ca facilitatile persoanelor fizice sa se modifice in vreun fel. A urmat o noua modificare a actului normativ, prin Ordonanta 12/1999, care stipuleaza ca se pot acorda credite bancare cu o durata de rambursare de pana la 20 de ani. Putini s-au inghesuit insa sa contracteze asemenea credite, desi riscul este la fel de mare. In aceste conditii, in Capitala se vorbeste tot mai des de necesitatea unei initiative legislative prin care consolidarea cladirilor cu risc seismic ridicat sa devina obligatorie.
Cea mai buna solutie – asigurarea
O alta solutie despre care se vorbeste de multa vreme este obligativitatea asigurarii locuintelor in caz de catastrofe. Proiectul este in lucru de mai multa vreme, din cauza polemicilor pe marginea rolului pe care il va avea statul in viitoarea societate de asigurare. De atunci, lucrurile par insa sa fi evoluat. La sfarsitul lunii trecute, Banca Mondiala a recomandat guvernului roman constituirea unui -pool- de asigurari dupa modelul turcesc. Statul roman s-a aratat destul de deschis la aceasta recomandare si a decis sa renunte la proiectul de a infiinta o societate de asigurare, asa cum prevedea proiectul initial, ci o companie de reasigurare. Detinatorii de locuinte vor fi in continuare obligati sa-si asigure casele impotriva riscurilor de cutremur, nu insa la societatea infiintata de stat, ci la una din firmele private, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). Firmele private vor varsa banii catre compania de reasigurare al carei actionar majoritar va ramane CEC, dar societatea de stat va imparti, contra unor prime de reasigurare, riscul catre mai multe companii de pe piata externa de reasigurari. Astfel, in cazul producerii unei catastrofe, reasiguratorii straini vor plati contravaloarea daunelor firmei romanesti de reasigurare, iar aceasta va onora contractele de asigurare ale detinatorilor de locuinte prin intermediul firmelor private care au incheiat direct politele cu acestia.
In ce priveste valoarea maxima a despagubirilor pentru o locuinta, ca si in vechiul proiect, aceasta a ramas la 15.000 euro.
Reamintim ca pierderile materiale provocate de seismul din martie 1977 au fost de peste doua miliarde de dolari, din care 1,6 miliarde numai in Capitala.
