Acasă Cultură DOUA CROCHIURI

DOUA CROCHIURI

DISTRIBUIȚI

LA BERARIE

Eram intr-o berarie din Soho, New York. Tocmai voiam sa platesc si sa plec, cind aud niste voci cunoscute in spate. Intorc capul: la masa din spatele meu erau G.W. Bush si Condoleezza Rice. Ea cu o Cola, el cu un whisky fara alcool. Am pornit telefonul mobil si am inregistrat conversatia:

– Ciiiti?!

– 17!

– Mai, Condy, da* iranienii astia-s timpiti?

– Irakieni, nu iranieni.

– Irakieni, iranieni, dracu* sa-i ia, da* de ce ne omoara soldatii?

– Sunt rai.

– Si ce facem? Schimbam presedintele?

– N-avem altul.

– Parca a fost Tony pe acolo, ieri, nu?

– Nu, in Siria s-a dus.

– Siria? Astia-s aia care vor sa faca bomba?

– Va referiti la Iran…

– Da, ala cu nume lung: Jah-ma-da-din-jah-a-mad-a-jah-adin… Daca mi-l spune cineva cind merg pe bicicleta, io cad jos! Da*, ia spune-mi, e adevarat ca se duce magaru* ala de Chirac la Roma?

– Nu la Roma, in Romania.

– Romania… Romania… aaaa… Care nu voiau sa-l dea pe porcul de Milosevici?

– Nu, nu! Romania, Bucuresti, ati fost acolo… curcubeu…

– Aha, aha, da, cu presedintele acela comunist, Iliescu! Sa-l dam jos. Sa punem un democrat.

– Nu mai e Iliescu, e Basecu (N.R. Asa s-a inregistrat).

– Aviatorul?

– Marinar.

– Si-l lasam? Nu-l punem pe tipu* ala… stii tu… ala cu…?

– Nu inca.

In acel moment, a intrat in berarie si primarul New York-ului. S-a asezat la masa cu cei doi, a cerut un pahar de sifon si conversatia a continuat.

– …Mai, dar Donald mi-a zis ca nu e baiat bun.

– Ar trebui sa-l schimbati pe Donald, da, da, ca ma calca pe nervi!

– O sa-l schimb, o sa-l schimb, ma innebunesti de cap! Ia zi, Bloomy, gata Turnurile?

– Nu, lucram la fundatie.

– OK, dati-i inainte, go ahead! Condy draga, ma framinta un gind. N-ar trebui sa bombardam Ira… Ira… Iranul? Mie mi-a zis mustaciosul de la CIA ca au arme chimice…

Aici mi s-a terminat bateria de la telefon. Am achitat berea si am plecat.

INCEPE SCOALA

In curind va suna clopotelul. Incepe scoala! Ce moment frumos! Cadrele didactice vor intimpina evenimentul cu pancarte migalos redactate, cu texte pline de avint: -Jos ministrul!-, -Nesimtitilor!-, -Vrem salarii decente!- Elevii se vor indrepta spre scoli, purtind cu bucurie in mina stinga doza de marijuana, in mina dreapta playerul de mp3, iar in geanta ultimul numar din Penthouse. Este prima zi de scoala. O zi de firesti emotii. Patrunzind in clasele luminoase (deoarece lipsesc sticlele de la ferestre), elevii se vor aseza cu grija in banci, pentru ca acestea sa nu se rupa sub greutatea lor. Spre a evita bucatile de tencuiala sau grinzile care cad din tavan, elevii isi vor pune in cap castile de protectie (cei mai nevoiasi si-au adus de acasa un simplu castron) si vor deschide umbrelele de duraluminiu. Ora poate incepe. Ochii avizi de cunoastere se atintesc spre tabla. Fabricata in 1969, tabla arata destul de bine, e sparta doar in 6 locuri, dar acest lucru nu e grav, deoarece oricum nu se poate scrie pe ea, deci nu e nicio problema. Apoi, ochii avizi de cunoastere se atintesc spre usa. Pe acolo va patrunde in clasa, cu taiorul din *85, profesoara sau diriginta. O clipa emotionanta. Iat-o, a venit, un elev se va face ca se duce sa stearga tabla, dar, de fapt, pentru a marca solemnitatea zilei, se va aseza in spatele doamnei si va imita un act sexual doggy style. Telefoanele mobile vor clicai, facind poze foarte reusite. Acum in clasa domina o atmosfera placuta. Sticlele de vodca au iesit la iveala pe bancile din fund si procesul de invatamint se desfasoara direct, fara pahare. In spiritul cooperarii intre dascal si invatacel, un elev ia catalogul ca sa-si treaca singur o nota mare. Neatenta, doamna de la catedra se opune, dar primeste un dos de laba, desigur, in gluma – e vorba de virsta adolescentei, a candorilor si a idealurilor senine. O impotrivire din partea ei ar fi creat tensiune si, pe deasupra, ar fi fost perfect inutila: tinind cont de cine e tatal elevului, inspectoratul oricum i-ar fi trecut in catalog ce nota ar fi vrut muschii lui. Nemultumit de vodca primita, un elev baga sisul in colegul sau. E un gest urit, care determina cuplul aflat in banca din spate (el blond, ea blonda, tocmai incepeau sa faca dragoste) sa ia decizia de a folosi prezervativul. E o decizie inteleapta si gemetele lor sunt acoperite de horcaitul injunghiatului. E cautat politistul de la poarta, dar e plecat la o prietena. Ciudat, desi ora a trecut, clopotelul nu suna. Probabil ca scolii i s-a taiat curentul neplatit la timp, iar luminarile ministrului Hardau nu suna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.