Acasă Cultură -Pentru mine, televiziunea este o misiune, nu o slujba-

-Pentru mine, televiziunea este o misiune, nu o slujba-

DISTRIBUIȚI

O persoana tanara, deschisa, respirand energie si pasiune, directorul general si vicepresedintele canalului TV5, bun cunoscator nu numai al domeniului management, dar si al culturii si relatiilor interumane, calatoreste frecvent intre studiourile regionale ale postului francofon, are un cuvant de spus la Cannes, face parte din Comisii interparlamentare pentru problemele francofoniei, a fost, printre altele, consilier tehnic al Cabinetului Secretarului de Stat pentru Francofonie si relatii culturale cu strainatatea.

Avem ceva de spus

– Cine sunteti dumneavoastra, Marie-Christine Saragosse?

– Sunt presedinte si director general al postului TV5, canal francofon care apartine Frantei, dar care canale regionale la Quebec, in Canada, Belgia, Elvetia si in alte medii francofone. Lucrez aici de patru ani si jumatate. Am fost intai director general-adjunct, apoi director general, iar acum sunt director general si vicepresedinte. Am lucrat, la un moment dat, si la Radio France International si m-am ocupat si de asemenea, in Ministerul Afacerilor Externe al Frantei de operatorii in domeniul audiovizualului si al presei scrise. Am facut, desigur, studii speciale si, mai ales, am urmat L*Ecole Nationale de l*Administration Francaises. Sunt casatorita, am trei copii, motiv pentru care fac, de obicei, calatorii-fulger, de doua-trei zile, pentru a nu fi mult timp departe de ei.

– In Franta, s-a discutat mult, in ultimul timp, de sustinerea de catre stat a televiziunii publice, careia i s-a reprosat o indepartare de la rosturile ei. Asemenea discutii exista si in Romania. Ce credeti despre finantarea de catre stat a televiziunilor publice?

– TV5 este o televiziune publica care se bucura de sustinerea statului, dar cred ca ne facem datoria specifica unei asemenea televiziuni, avem programe de calitate, dar, in acelasi timp, populare, neelitiste, pentru ca ele trebuie sa placa unei paturi largi a populatiei. Avem, de asemenea, grija sa respectam pluralismul si diversitatea culturala. Informatiile noastre nu provin dintr-un singur loc. Avem jurnale de stiri venite din intreaga Canada, de la France Television, de la televiziunea belgiana si o redactie de informatii care emite stiri timp de 18 de ore din 24, in care lucreaza jurnalisti de nationalitati diferite. Exista apoi emisiunea -Kiosque-, difuzata duminica dupa-amiaza, care reuneste toti jurnalistii straini in trecere prin Paris, fiecare fiind purtatorul propriei culturi, propriului univers. In felul acesta, informatia se relativizeaza. Nu exista un punct unic de vedere. Am invatat sa punem alaturi punctele de vedere asupra unei informatii, unei culturi, astfel incat telespectatorul sa poata alege, conchide, si nu sa primeasca o explicatie gata facuta. Cred, deci, ca, din acest punct de vedere, respectam obligatiile unei televiziuni publice. In al doilea rand, noi, TV5, avem obligatia de a promova programele francofone, care, din nefericire, nu au intotdeauna mijloacele financiare necesare pentru a concura televiziunile americane in domeniul distributiei lor in toata lumea. Deci, cand avem un film bun, il transmitem pe toate programele francofone, cum facem si cu Festivalul de la Cannes sau cu acele pelicule-capodopere, pe care nimeni nu le difuzeaza in salile de cinematograf. Pentru mine, acest canal de televiziune este o misiune, nu o slujba. Avem ceva de spus, ceva de facut, care da sens muncii noastre.

Francofonia ar putea fi un laborator

– Ati prezidat La Quinzaine des realisateurs la Cannes, ca si Saptamana Criticii. Ce inseamna, pentru dumneavoastra, aceasta experienta?

– Sunt cativa ani de cand TV5 este foarte prezent in lumea cinematografului si a Festivalului de la Cannes, in mod special. In 1999, am schimbat grila de programe, ocupandu-ne mai mult de film, atat de productie, cat si de difuzare. Asa ne-am apropiat de Cannes si de realizatorii tineri. Am fost apoi contactati si, printre altele, am acordat si premii pentru tinerele talente regizorale sau pentru actorii consacrati sau incepatori. Este o relatie care iti incalzeste sufletul. Este minunat sa vezi ca oamenii te inteleg si ca poti fi o adevarata fereastra pentru diversitatea culturala.

– Cum pot fi imbinate francofonia si globalizarea?

– Nu stiu daca se poate. Dar, de exemplu, francofonia functioneaza pe toate cele cinci continente, in tarile bogate si in cele sarace, in interiorul tuturor raselor si alaturi de numeroase alte limbi: in Canada, alaturi de engleza, in Africa, alaturi de limbile autohtone; lumea araba ii este, de asemenea, foarte apropiata. Francofonia ar putea fi, in consecinta, un fel de laborator. Ceea ce va reusi poate globalizarea este obtinerea respectului alteritatii si o impartire a bogatiei. Un alt aspect este respectul pentru posibilitatea de exprimare. Sudul, de exemplu, ca si Africa, au foarte putine posibilitati de a se exprima. Rolul francofoniei si al nostru, care suntem un operator al francofoniei, este acela de a-i ajuta aceste regiuni sa fie vazute.

Am venit la Bucuresti cu inima deschisa

– De unde a venit ideea emisiunii -24 de ore Bucuresti-?

– De mai mult timp, reprezentantii Romaniei pentru francofonie au vazut emisiuni similare, pe care le-am facut, cum ar fi cele pentru Maraquesh sau Paris. In ce ne priveste, TV5 a fost interesat de acest pol francofon din centrul si estul Europei, bogat, interesant, si caruia ni s-a parut important sa-i dam cuvantul pentru ca, intr-adevar, are ceva de spus. Am ales Romania si pentru ca ne-a preocupat, inca din 1992, cand am venit aici, pentru ca avem o penetrare importanta pentru un canal francofon, exista cateva sute de mii de telespectarori care ne asculta saptamanal, asa cum exista, la Paris, tineri romani care fac un stagiu de pregatire la TV5, am realizat emisiuni in colaborare cu TVRi… In timpul si dupa emisiunea -24 de ore Bucuresti-, am primit numeroase mesaje din diferite parti ale lumii. Am aflat ca in Romania un telespectator din cinci, care are acces la cablu, a urmarit emisiunea si 75% dintre ei au considerat ca imaginea Bucurestiului pe care am oferit-o a fost pozitiva, iar 73,6% au declarat acelasi lucru despre imaginea Romaniei. Iar in timpul transmisiei, TV5 a avut o rata a audientei mai buna decat BBC sau CNN. A fost o reusita, pe care dorim s-o continuam. Platourile noastre de la Paris sunt deschise unor personalitati romane, asa cum au fost, de exemplu, primul-ministru Adrian Nastase, urmarim evenimente culturale romanesti, ca expozitia pictorului Horia Damian, deschisa la Paris. De cate ori cunosc ziaristi romani, le spun: Cand veniti la Paris, treceti pe la TV5, pentru a participa la emisiunile noastre. In ceea ce priveste cinematograful, telespectatorii au putut descoperi capodopere cunoscute sau realizari noi, cum ar fi Filantropica tanarului Nae Caranfil, al carei succes de aici este dublat de un mare succes la Paris atat de public, cat si de critica. El a atras si atentia revistei satirice -Le canard enchene-.

– Ce credeti ca a asigurat succesul emisiunii in afara Romaniei?

– La -24 de ore Bucuresti-, pentru prima oara, Frederic Mitterrand a avut conducerea emisiunii. Acest lucru a dat mai multa viata, dragoste, chiar daca au fost si unele aspecte dureroase. Oricum, TV5 a realizat-o cu inima deschisa si cred ca publicul a simtit acest lucru. Am primit mesaje din Franta, Elvetia, Germania, Canada, Statele Unite, Argentina, Belgia, Liban, Cehia, Singapore, Danemarca, Spania, Marea Britanie, Israel, Italia, Luxemburg, Mexic, Norvegia, Portugalia, Turcia. 97 au sosit in timpul emisiunii, fie pentru a ne falicita, fie pentru a ne cere informatii, casete, dar si pentru critici, de exemplu. Unii spectatori ne-au telefonat plangand. Printre ei a fost o tanara de 30 de ani, din Elvetia, care plecase din Romania la sapte ani si care ne-a marturisit ca este pentru prima data cand simte dorinta sa-si revada tara de origine cu inima plina de bucurie, si nu cu tristete.

– De cate ori ati fost in Romania pana acum?

– Este pentru a treia oara in patru ani. Prima data am fost in 1998. Apoi, cu ocazia emisiunii despre care am vorbit. Sper insa ca de acum incolo voi veni la Bucuresti o data la doua luni.

Eram indragostita in copilarie de Ilie Nastase

– Ce stiati despre cultura romana inainte de emisiunea -24 de ore Bucuresti-?

– In licee si in facultatile din Franta se studiaza Cioran, Eugen Ionescu, prezentati drept scriitori francezi plecati din Romania, sau, tot in domeniul literaturii, Anne de Noailles. Cunosteam, apoi, opera lui Brancusi si, daca sportul poate intra la capitolul cultura, cand eram mica eram indragostita de Ilie Nastase.

– Ati vazut expozitia Horia Damian?

– Da. Este magnifica si tulburatoare. Este un iluzionist genial. Nu retine decat ceea ce vede ochiul si inlatura restul. Ceea ce rezulta este absurd, de exemplu un pilot intr-un avion care zboara. Daca te apropii, descoperi ca avionul este extrem de mic, iar capul pilotului, foarte mare, deci ar fi imposibil sa intre un trup in avion. Esti insa convins ca ai vazut un pilot intr-un avion. Are, de asemenea, vitralii minunate, dincolo de care par sa existe personaje. Stii ca este imposibil, dar cu cat te apropii, cu atat esti mai sigur ca ele exista cu adevarat. Mi s-a parut ca apare, de asemenea, o rememorare a razboiului: prin bandaje, prin saltele care seamana cu acelea dintr-o tabara militara… Este un contrast extraordinar intre frumusetea figurilor si aceasta impresie a retrairii razboiului. Sunt desigur perceptiile mele personale. Nu sunt critic de arta. Cand am realizat emisiunea -24 de ore Bucuresti-, am fost la Muzeul National de Arta din Palatul Regal si am vizitat Galeria de arta medievala, care este uluitoare. Este de o mare frumusete si indrazneala. Culorile alese sa puna in valoare lucrarile sunt inedite si inspirate. Cred ca o tara care stie sa puna astfel in valoare arta trebuie sa aiba grija ca patrimoniul si creatorii ei sa fie cunoscuti. Revenind la Horia Damian, cred ca a marcat, intr-un fel, secolul. A avut, realmente, ceva de aratat.

Dansez cu o bucurie intensa

– Ce inseamna Sarbatoarea Cinematografului, care tocmai s-a terminat, in Franta?

– Trebuie spus ca la Paris este intotdeauna Sarbatoarea Cinematografului. N-am vazut nici o alta capitala care sa acorde un loc atat de important acestei arte. Exista foarte multe sali, peste tot, in toate cartierele, unele extrem de moderne, altele pline de farmec, ca in Saint-Germain-des-Pres. Proiectiile se continua zi si noapte, oamenii pot intra oricand. Aceste trei zile dedicate sarbatorii filmului incearca sa convinga oamenii sa intre in intunericul salilor, in timp ce afara straluceste soarele verii.

Calendarul aderarii Romaniei este o realitate

– Ati venit in Romania, de aceasta data, pentru Zilele franco-romane ale Audiovizualului. Cum vi s-au parut lucrarile acestei sesiuni?

– Actualele Zile franco-romane ale Audiovizualului mi se par o reusita. Intalnirea de acum patru ani, dedicata legislatiei romanesti in domeniu, a prilejuit, mai ales, discutiile intre specialisti si evidentierea necesitatii sprijinului francez. Ea a avut loc intr-un moment in care calendarul aderarii Romaniei la comunitatea europeana era unul virtual. Acum, el a devenit o realitate. Se adauga posibilitatea realizarii unor productii aici, asa cum au demonstrat venirile lui Costa Gavras, Alexandr Arcady sau coproductiile franco-romane ale lui Caranfil. De asemenea, patrunderea televiziunii franceze in Romania este remarcabila. Este un moment de implinire, deci toti reprezentantii institutiilor europene sunt prezenti si se lucreaza asupra unor directive ale Eurimage, Media Plus, a armonizarii legislatiei si practicii audio-vizualului din Romania cu acela comunitar.

– In afara Canalului TV5 si a francofoniei, care sunt pasiunile doamnei Saragosse?

– Prima dintre ele sunt copiii. Am doi baieti si o fata si cred ca sunt cel mai bun lucru pe care l-am facut in aceasta lume. A doua pasiune, pe care mi-am descoperit-o inca de pe cand abia stiam sa merg, este dansul. Cea mai intensa bucurie o am cand dansez. Din fericire, pot s-o imbin cu TV5. Aici, media de varsta este foarte scazuta. Oamenilor le place sa se distreze si de doua ori pe an, salariatii si apropiatii lor dau o petrecere. O petrecere trasnet, unde se danseaza toata noaptea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.