Acasă Decembrie 1989 - mărturii și documente Eroul martir colonel Gheorghe Trosca, victima cuibului KGB de la București

Eroul martir colonel Gheorghe Trosca, victima cuibului KGB de la București

DISTRIBUIȚI

Generalul Militaru, omul sovieticilor, ucigașul lui Trosca, „albit“ de o decizie dementă a CNSAS

Ne-au parvenit la redacție, după materialul în care descriam măcelărirea sălbatică, în decembrie 1989, a colonelului post-mortem Aurel Agache de către o haită de unguri barbari,

 setoși de sânge românesc, imagini cutremurătoare și informații despre o altă victimă a loviturii KGB din 1989 – colonelul Gheorghe Trosca. Trosca a fost ucis la comanda unui agent sovietic, generalul Militaru, după moarte corpul său a fost profanat, a fost decapitat și capul i-a fost înfipt într-o osie a unei mașini de intervenție.

Imaginile au circulat – spre avertizarea cadrelor Securității care i-au filat și urmărit pe agenții KGB din România. Mesajul a fost înțeles de către ofițerii de contraspionaj – care au fost țintă a „revoluționarilor“ cu accent rusesc în acele zile și în perioada următoare. Câteva dintre cadrele de vârf ale 0110 (unitatea anti-KGB a Securității) au primit avertismente mai dure – le-au fost mitraliate locuințele și alte mesaje d’astea, de neamuri proaste, cu care se îndeletnicește Moscova.

Neîncetat, Moscova ne dă mesaje și ordine, din 1989 încoace, prin agenții săi instalați în poziții de vârf ale statului. Tocmai de aceea, cu atât mai ridicol este și fondul actualului scandal iscat de așa-zisa poveste de spionaj româno-rusă, în care Moscova se dă victimă a României. În contextul în care o pletoră de agenți ai KBG/GRU, printre care generalul Militaru, generalul Pancea, generalul Kostyal, generalul Vasile Ionel și mai ales tartorul tuturor, criminalul cu mâinile roșii de sânge, Ion Iliescu, au mâncat o pâine bună românească, controlând toate manetele importante al serviciilor, ale armatei și decizia politică, vreme de aproape două decenii.
Stafia KGB-ului încă bântuie România, chiar și acum – sau poate mai ales acum, după intrarea noastră în structurile euro-atlantice. Agenți ai Moscovei încă se află în poziții de control ale unor instituții care au un rol nu doar simbolic, cum este CNSAS-ul, deoarece gestionează arhive și date ale fostei Securități, între care se află și dovezi privind activitatea de dinainte de 1989 ale agenturii KGB care s-a instalat la putere în România.
Efigia CNSAS este Mircea Dinescu, documentat de unitatea anti-KGB a Securității. Foști ofițeri ai UM 0110 au urmărit îndeaproape legăturile lui Mircea Dinescu, nu doar contactele și deplasările soacrei bolșevice a acestuia, Ludmila Loghinovskaia.
Din reduta obținută, călare pe documente, Dinescu și acoliții săi dau verdicte. Împart albul de negru. Stabilesc ei cine a fost curat și cine nu. Desigur, cei mai necurați au fost cei care îi urmăreau pe ei, pe filomoscoviții kaghebiști. Dau decizii de „poliție politică“, printre altele și celor care au luptat împotriva Moscovei, mamușka de unde îi venea caviarul și lumina lui Dinescu & comp.

Cârtița KGB Ion Iliescu își pune puiul să se răzbune pe victima unei alte cârtițe KGB

Cel mai scandalos caz din câte am auzit până acum este cazul colonelului Trosca, profanat la „revoluție“ după uciderea sa de către generalul Militaru și profanat încă odată de CNSAS. Din documentele alăturate rezultă că un puiuț al lui Ion Iliescu, Puiu Fesan, secretar de stat pentru probleme ale revoluționarilor, s-a gândit să găsească o metodă isteață pentru a-i răpi drepturile fetei lui Trosca, care avea 8 ani la „Revoluție“ și care beneficia, întrucât tatăl său a fost ucis în evenimente, de niște drepturi de urmaș. Inclusiv fata lui Trosca este „investigată“ de inteligenții cercetători ai CNSAS pentru legături cu „poliția politică“, deși ea fiind născută în 1981 avea abia 8 (opt) anișori la „revoluția“ unde au învins alde Dinescu, Iliescu & comp.

Puițul lui Iliescu s-a adresat CNSAS, unde tartor este și acum tot un fel de căcărează a lui Ion Iliescu, „poetul portofel“ Mircea Dinescu. Prin semnătura interpusului lui Dinescu, un fel de paravan maghiar instalat la vremea aceea în fruntea CNSAS, Ladislau Csendes, CNSAS autentifică una dintre cele mai cretine, inepte și nesimțite gogomănii tipic moscovite, din istoria recentă a României, mai exact se susține că „Trosca Gheorghe, maior de contrainformații, prin măsurile derulate, a adus atingere dreptului la libertatea cuvântului și a opiniei, dreptului la viață privată, inviolabilitatea convorbirilor telefonice“ și a luat măsuri de supraveghere a unor persoane deținătoare de secrete care întrețineau legături cu străini. Trosca a fost unul dintre cei care l-au prins pe generalul Militaru, deținător de secrete, pe care le vărsa la ruși. Generalul Stănculescu a mărturisit public că a primit informația despre faptul că generalul Militaru a pus la cale în 23 decembrie 1989 uciderea șefului USLA col. Gheorghe Trosca, pentru că în timpul regimului comunist acesta din urmă a fost cel care l-a descoperit pe Militaru, în dosarele „Corbul 1“ și „Corbul 2“, ca fiind omul sovieticilor.
Militaru a fost instalat personal în fruntea Armatei, de Ion Iliescu, colegul său de școală la Moscova, alături de Vasile Ionel. Pentru toate crimele înfăptuite de generalul Militaru în decembrie 1989, Iliescu este complice. Masacrul de la Otopeni, unde a fost măcelărită o unitate de transmisiuni de la Câmpina, poartă semnătura sa. Uciderea subunității USLA condusă de Trosca, atras în capcană în fața sediului MAPN, a fost tot o diabolică înscenare a cârtiței GRU/KGB adusă la putere de cârtița nr. 1 – Ion Iliescu.

Măcelărirea lui Trosca, cel care l-a dovedit de KGB-ist pe Militaru

În noaptea de 22 decembrie 1989, gen. Militaru a cerut col. Ardeleanu, comandant USLA, să trimită oameni specializați în Drumul Taberei deoarece MApN este atacat de teroriști. Colonelul a ordonat trimiterea a 3 ABI (transportoare), din care două conduse de Gheorghe Trosca, șef de Stat Major la USLA, și Eugen Cotuna (șeful intervenției), au ajuns în fața sediului MApN, din Drumul Taberei, de unde au raportat col. Ardeleanu că nu vine nimeni să-i ia, deși parola, semnalizarea cu farurile de două ori, fusese făcută. Transportoarele continuau să țină legătura cu baza, unde s-a auzit maiorul Gh. Trosca spunând: „Un tanc se îndreaptă spre noi…Trag în noi“. Focul s-a deschis fără somație.
Militaru, aflat în sediul MApN, a ordonat spulberarea ABI-urilor, după ce el le chemase pentru a-l apăra de „teroriști“. Ordinul efectiv de tragere a fost transmis tancurilor din fața MApN de col. Safta (avansat ulterior general) cu următorul conținut: „Nimiciți prin foc și călcare cu șenile“.

După ce militarii din ABI-uri au fost ciuruiți, cadavrele acestora au fost ținute în stradă șase zile, cu pancarte pe care scria „teroriști“ pentru ca trecătorii să le scuipe, să le ardă cu țigara ori să urineze pe ele.
Trosca și militarii săi au fost prezentați țării întregi drept „teroriști“, cu ajutorul Televiziunii Române controlate de „emanați“ ca Brateș, alt pion de bază al conspirației moscovite. Capul colonelului Trosca, desprins de trup, a fost așezat în batjocură, cu o țigară în gură, înfipt pe osia roții unui ABI răsturnat. Mesaj pentru cei care s-au luat de cadrele KGB din România.

Trosca a fost ofițerul de contrainformații care în anii ‘80 l-a depistat pe generalul Nicolae Militaru (pus în funcția de ministru) drept colaborator al fostului KGB – dosarele „Corbii“, „Igor“ și „Olga“ – motiv pentru care Nicolae Ceaușescu l-a trecut pe „linie moartă“, ferindu-se să-l lichideze, după cum procedează rușii cu trădătorii.
Și colegul lui Trosca, colonelul Ardeleanu, și-a găsit sfârșitul nu după multă vreme. Gheorghe Ardeleanu, care lucrase la UM 0544 (Direcția de informații-spionaj-extem), până în 1986 și apoi trecuse la USLA, a murit suspect după „revoluție“ intoxicat cu un insecticid. În total au murit „suspect“ nu mai puțin de 24 de generali și cadre ale MAPN și ale Securității, imediat după 1989. Aceștia se intersectaseră în activitatea lor cu operațiuni de depistare și urmărire a cârtițelor KGB/GRU, sau au aflat prea multe în perioada instalării la putere a agenturii Moscovei reprezentate la vârf de Ion Iliescu și Vasile Ionel.

Interesant este amănuntul că ștafeta KGB s-a transmis până astăzi. Generalul Dan Voinea, cel care îi ancheta la ordinul lui Militaru pe ofițerii CADA care au ieșit în stradă în februarie 1990 cerând imperativ înlăturarea „Corbilor“ puși de Iliescu în fruntea Armatei, este astăzi nu numai un pensionar de 185 de milioane de lei, ci și principalul colaborator al lui Vladimir Tismăneanu, vlăstar al unei familii de cadre NKVD, bunicul KGB/FSB, care astăzi dă lecții de „anticomunism“ și de „prelucrare a istoriei“ orwelliană în buna tradiție gorbaciovistă. Gorbaciov este, pentru emulii moscoviți din România, omul care libertate ne-a adus, precum și, mai ales, pe Ion Iliescu, „ce-l pe care’l iubim că ca el nu mai găsim“, după cum zice Raportul Tismăneanu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.