Acasă Economic-Financiar Dreptul contribuabilului de a fi audiat, exceptii procedurale

Dreptul contribuabilului de a fi audiat, exceptii procedurale

DISTRIBUIȚI

Garanţia procedurii constituţionale de impozitare impune o stabilire exactă a drepturilor şi obligaţiilor atât a administraţiei fiscale cât şi a contribuabililor. Astfel în asigurarea şi respectarea echilibrului intereselor legiuitorul a prevăzut şi modalitatea concretă de a realize aceasta prin audierea contribuabilului.

Dreptul de a fi ascultat

Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.
Organul fiscal nu este tinut sa de-a contribuabilului dreptul sa-si exprime punctul de vedere când:
a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
b) cuantumul creanţelor fiscale urmează să se modifice cu mai puţin de 10% din valoarea creanţei fiscale stabilită anterior;
c) se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil/plătitor, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere;
d) urmează să se ia măsuri de executare silită;
e) urmează să se emită deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.
Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situaţii:
a) contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal în vederea audierii, aceast refuz trebuie formalisat printr-un inscris;
b) contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii, desi notificarea in vederea audierii a fost comunicata contribuabil;ului in conditiile legale.
Excepţia lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea contestaţiei depuse potrivit prezentului cod.
La stabilirea termenelor prevăzute mai sus devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3) cu privire la rolul activ al contribuabiluli.
Relaţiile dintre contribuabil/plătitor şi organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă.
Contribuabilul/Plătitorul trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile şi să îşi exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi să declare corect datele şi informaţiile privitoare la obligaţiile fiscale datorate.
Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanţelor fiscale aflată în derulare.
Buna-credinţă a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedeşte contrariul.
Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realităţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală şi procesual penală.
Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităţilor ce îi stau la dispoziţie.
Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informaţiilor de care a luat cunoştinţă ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
În categoria informaţiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: datele de identificare, natura şi cuantumul obligaţiilor fiscale, natura, sursa şi cuantumul veniturilor, natura, sursa şi valoarea bunurilor, plăţi, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informaţii obţinute din declaraţii ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terţi.
Organul fiscal poate transmite informaţiile pe care le deţine:
a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;
b) autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate, în baza unor instrumente juridice internaţionale semnate de România şi care cuprind prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi/sau recuperarea creanţelor fiscale;
c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;
d) oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului/plătitorului despre care au fost solicitate informaţii. Prin acord scris se înţelege ca acordul să fie emis fie pe suport hârtie, fie în formă electronică, exprimat în condiţiile legii;
e) în alte cazuri prevăzute expres de lege.
Deasemenea ori de cate ori autoritatea care primeşte informaţii de natura secretului fiscael este obligată să păstreze secretul asupra informaţiilor primite.
Este permisă transmiterea informaţiilor de naturasecretului fiscal inclusiv pentru perioada în care a avut calitatea de contribuabil/plătitor:
a) contribuabilului/plătitorului însuşi;
b) succesorilor acestuia, precum şi persoanelor cu vocaţie succesorală, calitate dovedită potrivit legii.
În scopul aplicării prevederilor alin. (3) lit. a) şi c), autorităţile publice pot încheia protocol privind schimbul de informaţii cu organul fiscal deţinător al informaţiei ce se transmite.
Este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (3), în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entităţi fără personalitate juridică.
Organul fiscal poate aduce la cunoştinţă publică informaţiile pe care le deţine:
a) ori de câte ori informaţiile sunt calificate de lege ca fiind publice;
b) ori de câte ori, prin acte administrative sau prin hotărâri judecătoreşti, definitive, se constată încălcări ale obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală.
Procedura de aducere la cunoştinţă publică a informaţiilor deţinute de organul fiscal central se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., iar procedura de aducere la cunoştinţă publică a informaţiilor deţinute de organul fiscal local se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice1**).
Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organele fiscale centrale şi locale se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

Ce nu s-a spus despre Codul de procedura fiscala, Cartea de proceduri fiscale cum o putem denumi, reglementeaza principiile tuturor legilor fiscale individuale în relatia cu contribuabilul.
Asadar, Codul de procedura fiscala reglementeaza raportul juridic dintre stat si contribuabil, conceptul “statului ca agent de impunere”,
Statul trebuie sa fie în pozitia de a impune dreptul sau de impozitare printr-o procedura constitutionala (principiul egalitatii în impozitare).
Garantia procedurii constitutionale de impozitare impune o stabilire exacta a drepturilor si obligatiilor atât a administratiei fiscale cât si a contribuabililor.
Contribuabilul nu este subiect al actiunii administrative a statului, ci este un participant activ în cadrul procedurii de impozitare. El trebuie atras regulat în procesele decizionale, de ex. prin informare si audiere în momentele oportune (principiul dreptului de a fi audiat).
Codul de procedura stabileste un echilibru de interese just între fisc si contribuabil, trebuie sa ajute la promovarea unei relatii de încredere reciproca între stat si cetatean.
Pentru ca în fata unui cetatean constient care îsi cunoaste din principiu obligatiile, dar care face pe deplin uz si de drepturile sale, trebuie sa se afle un functionar fiscal la fel de constient care sa dispuna de competenta decizionala si care sa actioneze în mod responsabil în spiritul legii. În acest sens, în luarea deciziilor acesta nu trebuie sa se foloseasca pe deplin de acte si fapte ce constituie probatoriu în formularea unei opinii concise si întemeiata în fapt si în drept.
Într-o formulare generala Codul reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal.
Prin exercitarea dreptului de apreciere, reglementat la art. 6 în Codul de procedura fiscala, organele fiscale sunt îndreptatite sa aprecieze, în limitele atributiilor si competentelor ce îi revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, întemeiata pe constatari complete asupra tuturor împrejurarilor edificatoare în cauza.
Totodata organul fiscal are dreptul sa exercite un rol activ în actiunile sale si pentru aceasta recurge la procedurile legale, dupa cum urmeaza:
♦ înstiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce îi revin în desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.
♦ este îndreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuata, organul fiscal va identifica si va avea în vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.
♦ are obligatia sa examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum si sa îndrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.
♦ decide asupra felului si volumului examinarilor, în functie de circumstantele fiecarui caz în parte si de limitele prevazute de lege.
♦ îndruma contribuabilul în aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.
Prin art.9 din Codului de procedura fiscala s-a prevazut ca «  Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei. »
Acest drept are in vedere evitarea luarii unor decizii pripite din partea administratiei fiscale.
Totodata prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la Capitolul VI este prevazuta concret
Audierea persoanei pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare, precum şi consultarea documentaţiei şi înscrisurilor prezentate de aceasta
Intre drepturile care sunt asigurate prin aceasta procedura enumeram:
1. înainte de emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare, organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal asigură persoanei pentru care urmează să se angajeze răspunderea solidară condiţiile necesare exercitării dreptului de a fi ascultată, în vederea stabilirii situaţiei de fapt.
2. Audierea persoanei pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare se realizează înainte de emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare.
3. dreptul de a consulta, la sediul organului fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal, documentaţia aflată în dosarul de angajare a răspunderii solidare,
4. de a formula obiecţiuni, de a face precizări şi de a prezenta acestuia date şi înscrisuri considerate utile în apărarea sa.
5. dreptul ca persoana pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare sa poate fi asistată de avocat, consultant sau persoana care o consiliază pe aceasta la consultarea documentaţiei.
6. dreptul ca in baza unui mandat legal, persoana pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare poate fi reprezentată de persoana împuternicită.
7. notificarea, stabilirea datei pentru convocarea persoanei pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare, în vederea consultării documentaţiei aflate la dosar.
8. dreptul ca persoana sa solicite in scris amânarea audierii pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare, din motive temeinic justificate, nu se poate prezenta la audiere la data stabilită, în termen de cel mult 15 zile de la data fixată iniţial de către organul fiscal cu competenţe în executarea silită.
Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare şi se semnează de 2 funcţionari publici dintre cei care realizează audierea şi de către persoana audiată sau reprezentantul legal al acesteia, după caz. Un exemplar se înmânează sub semnătură de primire persoanei pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare sau reprezentantului legal al acesteia, după caz, iar celălalt se păstrează la dosarul cauzei.
Facem precizarea potrivit art.25 din Codul de procedura fiscala, răspund solidar cu debitorul acele persoane care se incadreaza in prevederile acestui articol, organul fiscal nu face decat sa constate indeplinirea conditiilor prevazute de lege dupa care procedeaza la punerea in aplicare a dispozitiilor legale.

De retinut este faptul ca potrivit art. 107 dreptul contribuabilului de a fi informat se asigura deasemenea o comunicare directa cu contribuabilul.
Contribuabilul are dreptul să îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale, în termen de 7 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.
Exigenta perioadei de 7 zile lucratoare a avut in vedere asigurarea contribuabilului ca dupa data programată pentru discuţia finală cu acesta organul fiscal va astepta opinia acestuia in scris.
Cu toate acestea termenul in sine serveşte deasemenea interesului administrativ, deoarece uşurează elucidarea unei stări de fapt reale şi astfel ajută la evitarea contestaţiilor costisitoare din punct de vedere al efortului si al timpului.
Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organul fiscala, iar ‹‹cooperare›› este în accepţiunea Codului de procedură fiscală o obligaţie în raport de interesul contribuabilului subiect al impunerii fiscale dar pe de altă parte poate fi apreciată ca obligaţie voluntară în sensul cel mai larg, însemnând că aceasta este o obligaţie în raport de scopul urmărit şi anume realizarea impunerii.
Potrivit art.105 alin.(9) Contribuabilul are obligaţia să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscală.
De aceea fixarea unui termen rezonabil ori posibilitatea prelungirii acestui termen dupa cele 3 zile lucratoare nu poate decat confirma cooperarea dintre organele fiscale si contribuabil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.