Acasă Lumea-i Cum Este Din nou despre samizdaturile democratiei

Din nou despre samizdaturile democratiei

DISTRIBUIȚI

Unul dintre Targurile de carte de la Bucuresti, numit, cat se poate de neaos, Bookfest (de ce oare?), a gazduit, intr-o tipenie aproape desavarsita, evenimentul editorial cel mai senzational, mai actual – dar si cel mai substantial – al acestei recolte de primavara a cartilor: volumul istoricului american Larry Watts numit, cu o expresie chiar romaneasca, “Oaia alba intr-o turma neagra” (de altfel si mai toate celelalte carti ale sale se inspira din paremilogia acestor locuri). Cartea este a treia dintr-o serie resimtita ca trilogie despre pozitia in lume si politica externa a Romaniei de pana mai ieri-alaltaieri, dar cu incursiuni binevenite in istoria mai veche a romanilor. Nu este asadar o carte de istorie generalista, ci una care staruie, de la esenta pana la nuanta, asupra relatiilor romano-ruse si a marilor mize strategice decurgand de aici, despre Romania in CAER si Tratatul de la Varsovia, despre relatiile ei bi- si multilaterale, despre politica si diplomatia internationala a Bucurestiului in lumea de pana in 1989. Totul, in aproape 1500 de pagini, cat insumeaza cele trei carti in materie, intitulate “Fereste-ma, doamne, de prieteni”, “Cei dintai vor fi cei din urma” si – cea abia aparuta – “Oaia alba in turma neagra”.
Mesajul lor esential este cat se poate de neted (ar zice Eminscu) : confruntarea politico-diplomatica romano-sovieitca din anii razboiului rece n-a fost un simulacru, o mascarada, un teatru regizat de Moscova si Bucuresti pentru Occident (si nu numai), ci o infruntare reala, dura, intre doua politici care, chiar daca nu neaparat ireconciliabile, au generat si intretinut o incercare de forte asimetrica si hibrida intre strategii si politici foarte decise a-si apara/extinde propria sfera de interese. Tratatele de istorie ale lui Larry Watts sunt, astazi, de stringenta folosinta astazi, cand politologi, politicieni, dar si istorici, din “noul Est”, dar – paradoxal – si din arealul aliatilor euroatlantici ai Romaniei se incapataneaza sa sustina teza “rebelului simulat al comunitatii socialiste” care ar fi fost Romania dupa anii 1950 -1960. Cu ce scop aceasta rastalmacire rautacioasa, tenace, parca si conjugata, a unor realitati dintr-o istorie inca incendiara, e drept, dar care incepe treptat sa-si dezvaluie din secrete? Nedumerire fireasca, dar si intrebare incomoda, mai ales pentru un istoric. Si totusi, Larry Watts formuleaza un raspuns: “ Interesant este ca perestroika introdusa de Mihail Gorbaciov si liberalizarea relatiilor dintre URSS si celelalte tari ale Europei de Est nu au avut un efect sezisabil asupra modului in care sovieticii percepeau Romania – ca pe un inamic subversiv activ, incadrat in aceeasi categorie cu SUA, RFG si Israel. (…) Operatiunile coordonate impotriva Romaniei – desemnata acum in documentele KGB ca “Tinta 24” – au continuat si dupa 1986, cel putin pana la finalul anului 1989. Daca au continuat si dupa acest moment, si pentru cat timp – iata intrebari la care ramane sa aflam raspunsul”.
Iar acest raspuns ar inlesni si un altul: de ce s-au impotmolit relatiile romano-ruse intr-o stare atat de stranie, de penibila, dar si de preocupanta, de atata amar de vreme, cand rusii si chinezii, germanii intre ei, israelienii si egiptenii, coreenii intre ei, vietnamezii intre ei si cu americanii etc. s-au putut reconcilia, iar apoi s-au apropiat (ori chiar au fuzionat), in folosul ambilor protagonisti.
Lamuririle asupra unora dintre marile secrete ale istoriei foarte recente atingatoare (si) la Romania pe care le face publice atat de generos Larry Watts (care a avut acces la surse unde istorici romani n-ar fi ajuns poate in vecii vecilor) sunt de o valoare greu de pretuit. Drept care, repet aici ce i-am spus si public, dar si personal providentialului istoric si politolog american, care traieste de ani buni printer noi: intre istoricii straini care, respectand cu strasnicie adevarul, au facut mare bine Romaniei, trebuie sa-i amintim si sa-i pretuim asa cum se cuvine pe Jules Michelet- pentru secolul al XIX-lea, pe Karl Marx – pentru secolul XX, prin Insemnarile (postume) despre romani si pe Larry Watts – pentru acest inceput de secol.
Dupa cum, reiau si ideea mai veche despre numitele, de mine, samizdaturi ale democratiei, altfel spus carti care, asemenea celor ale lui Larry Watts, sunt stanjenitoare si de-a dreptul ostile in ochii unora, dar folositoare tuturor si in primul rand adevarului. Carti care se pot tipari si raspandi, dar care, neagreate de mai marii momentului, sunt inabusite eficient, cu celeritate si discretie, in mesajul lor, prin eclipsare, ignorare, rastalmacire. Interesant: nu prin critica sau infierare la scena deschisa, intrucat prin executie publica s-ar rata condamnarea lor la uitare.

1 COMENTARIU

  1. Domnule Vlad, vă așteptăm cu un articol-analiza a ultimei cărți lui Watts, in care să fiți mult mai detaliat si cu punctarea elementelor ce fac cartea memorabilă, un reper pentru acest secol, asa cum spuneți in articol.
    Pe curând!

Lasă un răspuns la Anonim Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.