Denumit oficial Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP), el reprezintă o investiție enormă a Comisiei Europene, de 875 milioane de euro, și o oportunitate uriașă pentru atât de neglijata cercetare românească.
„Cadoul“ primit de România a fost împărțit cu Ungaria și Cehia. În celelalte două țări, lucrurile au evoluat firesc, în timp ce de la Măgurele primim, în locul veștilor despre evoluția acestui obiectiv strategic, doar știri despre noi eșecuri și scandaluri. Un proiect de o asemenea amploare are costuri foarte mari, nu doar în faza de implementare, ci și în cea de operare, însemnând 75 de milioane de euro anual pentru facilitățile din cele trei țări menționate.
Numai că, am aflat la începutul anului, Cehia, Ungaria, Italia și Lituania au iniţiat demersurile necesare constituirii unui Consorțiu European de Infrastructură de Cercetare (European Research Infrastructure Consortiu), numit ELI-ERIC, pentru acoperirea la comun a acestor costuri, dar România nu a fost invitată. Toate relatările publice de până acum arată că responsabilitatea eșecului este la partea română, care nu poate plăti singură activitatea științifică a „laserului de la Măgurele“.
Ulterior, a apărut conflictul dintre directorul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară și cercetătorii implicați în proiect sau care au legătură cu proiectul. Aceștia din urmă l-au acuzat pe manager de atitudini dictatoriale și de faptul că își face imagine publică cu informații greșite despre ceea ce urmează să se întâmple la ELI-NP. Conflictul s-a încheiat cu demiterea lui Nicolae Zamfir.
România nu are voie să rateze acest obiectiv care o plasează în elita lumii științifice mondiale. Guvernele anterioare au neglijat finanțarea cercetării, iar oamenii valoroși au plecat din țară pentru că nu au găsit condiții să se afirme aici.
„Laserul de la Măgurele“ trebuie să redevină cât mai repede ceea ce a fost încă de la început, dovada că și România poate să facă lucruri mărețe în domeniul științific.
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
In timp ce statele civilizate ale lumii au ca obiectiv principal in programele lor dezvoltarea cercetarii stiintifice sau a „societatii cunoasterii”, factor promotor al progresului, pentru care aloca fonduri financiare insemnate (6-9% din PIB) in Romania aceasta activitate mai pilpiie doar ca o luminare care urmează sa se stinga definitiv, fara ca cei care carmuiesc destinele tarii sa schiteze vreun gest. In ciuda acestei ignorante, divinitatea, in multe competitii stiintifice internationale (olimpiade, inventica) i-a desemnat pe romani ca fiind printre „asi”, ceea ce dovedeste ca si Dumnezeu tine cu poporul roman mai mult decat o fac conducatorii impostori ajunsi in functii supreme pe baza de “siretlicuri” politice sau criminale.
In acest context, ar fi de prisos sa mai vorbim despre cum este valorificat potentialul academic, in procesul de elaborare a strategiilor, sau Politicilor Publice destinate asigurarii binelui general al romanilor, care lipsesc cu desavarsire.
Realitatile existente in Ro dupa evenimentele istorice din 1989 dovedesc ca STIINTA temelia dezvoltarii si progresului unei societati ca si CULTURA care constitue de-a lungul istoriei si existentei unui popor ADN-ul său, dăuneaza grav mentalitatii politrucilor, drept urmare se poate constata cu mahnire ca aceste valori supreme ale existentei umane sunt abandonate in mod intentionat cu scopul indobitocirii natiunii. Acum in vremuri tulburi pentru guvernarea normala a tarii poate intelege orice roman de ce marii oamenii de cultura si de stiinta ai neamului nostru de-a lungul istoriei au emigrat fiindca nu au putut vietui in Ro pentru a-si dovedi patriotismul desavarsit, ei s-au dăruit omenirii pe teritoriul altor tari. Ioan PUSCASU