Halda de zgura de langa Ampellum Zlatna te duce cu gandul la peisajele vazute doar in filmele documentare cu Planeta Marte. Un sol rosu, de pe care vegetatia lipseste cu desavarsire. Nu sunt insecte, animale sau pasari. Doar oameni care muncesc pe halda. De fapt, ei -muncesc in halda-. Sunt -sobolanii-, cautatorii de cupru.
Oameni parasiti
Expresia -cautatorii de…- este inselatoare. Gandul te duce la goana dupa aur, la averile incredibile care au fost castigate de prospectorii norocosi, la aventurile extraordinare din cartile pe care le-am citit in copilarie. Nimic din toate acestea nu le poti gasi in Zlatna. Aici nu ai sa vezi decat oameni saraci, care sapa in zgura pentru a aduna cateva kilograme de deseuri de cupru. Sobolanii sunt reci, nu vorbesc cu nimeni. Traiul din ultimii ani i-a invatat ca nu trebuie sa creada in bunele intentii ale semenilor. Politicienii si functionarii care le-au plans pe umeri cu lacrimi de crocodil, i-au compatimit pentru viata lor grea intr-un oras al carui nume este sinonim cu poluarea. Si nu au facut nimic pentru ei. Au fost disponibilizati, lasati in voia soartei, parasiti intr-un oras in care a respira inseamna un act de curaj.
-Traim ca sobolanii, in galerii-
-Cum sa nu rada oamenii, ca sapam aici gropi ca sobolanii?- Le este rusine ca au ajuns sa caute in ceea ce este, practic, gunoiul uzinei. Au muncit ani multi pentru aceasta uzina sau pentru mina. Ani in care au dat ce au avut mai bun in ei. Acum au fost aruncati in strada, desi majoritatea au copii de intretinut. Nu sunt putine cazurile in care un parinte singur trebuie sa intretina pana la patru copii minori.
Mormanul de zgura, cu o suprafata de circa doua hectare si o inaltime de cativa metri, contine o multime de piese de cupru.
Alaturi de parinti, in gropile din halda de zgura lucreaza o multime de copii, majoritatea in clasele I – VIII. Mai mult decat atat, poti gasi si copii atat de mici, incat parintii nu ii pot lasa singuri acasa. Sunt nevoiti sa-i ia cu ei, sa-i tina pe halda otravita, in gazul toxic de la uzina. Au de ales intre a-i aduce aici, punandu-le sanatatea in pericol, si a sta cu copiii acasa, riscand sa moara de foame.
In orice clipa pot fi ingropati de vii
Munca lor este periculoasa, dar saracia nu le permite sa le fie frica. Zgura este foarte nisipoasa. Peretii gropilor in care lucreaza, unele de 2-3 metri adancime, se pot prabusi in orice moment, ingropandu-i. Nu au ce face, trebuie sa munceasca an orice conditii pentru a supravietui. Sunt constienti de faptul ca risca, stiu ca, daca patesc ceva, nu o sa-i ajute nimeni, dar continua sa sape. Ar face orice, dar nimeni nu le ofera un loc de munca. -Cand se termina aici, mergem sa culegem fructe de padure-, ne-a spus una dintre numeroasele femei care lucreaza in halda.
Castigul dupa o zi de munca al unei familii este de 50.000-60.000 de lei, rareori mai mult. Cel caruia ii vand cuprul patronul firmei Satex, din Alba-Iulia, le plateste 7.000-10.000 de lei pe kilogram.
I-am lasat sapand, scobind in zgura. Supti la fata, prost hraniti, cu respiratia taiata de gazul acid, care iti acreste gura. Au… lucrat si de 1 Mai, Ziua Internationala a Muncitorilor, zi de sarbatoare. Pentru altii. Pentru oamenii care muncesc pe halda de zgura de la Zlatna cuvantul sarbatoare nu are nici un inteles. Au muncit si de Paste, vor munci zi-lumina, cat timp vor mai fi lasati. Nimanui nu pare sa-i pese de soarta acestor oameni si de a copiilor lor.
