Daca anul trecut, anuntul lansarii iminente pe piata a telefoanelor mobile de generatie a treia (3G) a fost primit cu entuziasm in intreaga lume, astazi, aceasta perspectiva pare din ce in ce mai indepartata. Companiile din intreaga lume care incearca sa puna la punct retelele pentru 3G intampina din ce in ce mai multe dificultati tehnice si financiare si sunt nevoite sa recunoasca ca 2003 este data cea mai plauzibila pentru lansarea acestui nou tip de telefonie mobila. Ideea care a stat in spatele sistemului 3G a fost aceea de a oferi utilizatorilor noi facilitati, cum ar fi imaginile video sau accesul la Internet cu viteza marita. Operatorii de telefonie, France Telecom, Deutsche Telekom, British Telekom sau Vodafone, au cheltuit sume uriase – peste 125 miliarde de dolari numai in Europa – pentru a cumpara licentele care sa le permita distribuirea acestui nou sistem. Mai mult, construirea retelelor prin intermediul carora va fi distribuit 3G va costa inca pe atat. Este o investitie uriasa, care pare, pe deasupra, o data cu trecerea timpului, din ce in ce mai riscanta. Una dintre problemele tehnice care au aparut este legata de consumul de energie, pentru telefoanele 3G fiind nevoie de acumulatori mai puternici. O alta este numarul mult mai mare al componentelor soft de care este nevoie pentru functionarea aparatelor. Ceea ce va fi insa cel mai greu de rezolvat este modul optim in care noua tehnologie sa fie combinata cu cea folosita in prezent, 2G. Pentru ca vor trece multi ani pana cand operatorii de retea 3G vor oferi acoperire de calitate pe intreaga suprafata a globului, este nevoie ca telefoanele noi sa poata folosi, alternativ, ambele tehnologii. Acest tip hibrid de aparat este greu de construit si nu vor fi disponibile pe piata decat, cel mai devreme, anul viitor. Intarzierea lansarii sistemului 3G are repercusiuni financiare serioase. Datorita costurilor ridicate pentru achizionarea licentelor si pentru construirea infrastructurii, operatorii doresc sa obtina profituri cat mai repede. Incertitudinea care planeaza in jurul -afacerii 3G- le-a slabit insa cotatiile la bursa, iar acestea pot beneficia acum mai greu de credite. Spre exemplu, British Telecom a fost nevoit sa vanda, saptamana trecuta, achizitii pretioase pe care le facuse in Japonia si in Spania, pentru a reduce datoriile pe care le facuse prin cumpararea licentei 3G pentru Marea Britanie. In plus, operatorii 3G au supraestimat profiturile pe care le vor obtine din aceasta afacere, ceea ce ii va face sa se afunde si mai mult in datorii. Una dintre solutiile la indemana pentru scoaterea din dificultate a acestor operatori este -finantarea vanzatorului-: companiile care construiesc echipamente pentru telefonia mobila, precum Nokia, Ericsson sau Alcatel, pot imprumuta cu bani operatorii care le vor cumpara produsele, furnizandu-le astfel lichiditati pe care nu le pot obtine prin credite bancare sau de pe piata publica. Date fiind aceste aspecte, operatorii 3G incearca sa faca lobby pentru relaxarea reglementarilor privind lansarea si distributia acestui nou sistem de telefonie, dupa modelul spaniol. In Spania, termenii contractului de achizitie a licentei 3G prevedeau lansarea serviciului pana in luna august a acestui an, insa a fost acceptata acum data de 1 iunie 2002.
In Germania, operatorii care au cumparat licenta 3G trebuie sa asigure acest serviciu pentru 25% din populatie, pana la sfarsitul anului 2003, si pentru jumatate din numarul cetatenilor germani, pana in 2005. In Marea Britanie, operatorii nu trebuie sa se conformeze nici unei reglementari pana in 2007, urmand ca, la sfarsitul acelui an, sa asigure acest serviciu pentru 80% din populatie. Este de asteptat ca si guvernele din aceste tari sa accepte modificari ale termenelor fixate initial. In aceste conditii, -afacerea 3G- nu mai reprezinta pentru nimeni miracolul secolului XXI, devenind o povara pe care operatorii de telefonie mobila trebuie sa o poarte pe umeri inca mult timp de acum incolo.
