Lumea văzută de la București
ȘANTAJ, șantaje, s.n. Constrângere exercitată asupra cuiva prin amenințarea cu divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop – Din fr. chantage. (Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Academia Română)
Asta este limba română. Ce să-i facem? Nu același este însă înțelesul cuvântului și pentru Nașu' „Ziua“, Sorin Roșca Stănescu, strâns ghidonat de summumul de deontologie mondială, Bogdan Chirieac, în actul de șantaj asupra unui oficial al statului, nici mai mult, nici mai puțin decât însuși șeful Agenției Naționale de Integritate, procurorul Cătălin Macovei. Iată că TVR a interpretat corect actul săvârșit de fostul ziarist, ghid BTT, interpret și dansator pe notele Securității, și, ieri, la fel ca ProTV, i-a suspendat emisiunea analistului bun la toate al lui Vîntu și Voiculescu. Să sperăm că așa va și rămâne. „De la Vest la Est“ – titlul corect, inversat pentru „pulime“ de Bogdan Chirieac -, emisiunea preferată a Ambasadei Rusiei și, neîndoios, a lui Ion Iliescu, a fost trimisă pe centura presei, eventual pe malul lacului Snagov, pentru o Ediție Specială realizată de coprofitele presei române: „Pe cine mai strângem azi de coaie?“.
Ținta șantajului: Traian Băsescu, cel care „distruge un sistem“, sistemul mafiotic reprezentat pe măsură de Coaliția anti-România condusă de Iliescu-KGB și „onorabilii“ membri ai Clanului Soprano de Dâmbovița, Vîntu, Voiculescu și Patriciu, devalizatori ordinari ai averii naționale a României.
Este firesc că Bogdan Chirieac, autodefinit perfect deontologic drept – să mă scuze doamnele – „Pielea pulii“, este fidel regimului clientelar comunist care l-a transformat peste noapte din… vorba lui în milionar în euro. Aceasta este normalitatea în care s-a scăldat Chirieac, traficant de influență de sub poala lui Iliescu-KGB, beneficiarul direct al crimelor din decembrie 1989, poreclit așa, culmea!, chiar de către Sorin Roșca Stănescu – „Nașul' «Ziua»“, fostul meu șef și, cred, de ieri – alaltăieri – răspoieri, și fostul coleg de breaslă. Desigur, din „altă ligă“.
Când a redevenit Sorin Roșca Stănescu din agent al Securității ziarist, știu puțini: pe 22 decembrie 1989, când scotea primul ziar liber de după dictatura comunistă: „Libertatea“. Straniu, după 20 de ani, și ziarul pe care l-a înființat, și el au ajuns, din nefericire pentru starea presei române, la același nivel. Pestilențial, ca să folosesc termenul ales de Cezar Ioan, președintele Asociației Jurnaliștilor din România, pentru a defini acest caz. Tot Cezar Ioan le face o recomandare celor doi șantajiști: să nu-și mai permită să se numească ziariști, să dispară din presă, cu tot cu milioanele lor.
Dar să revin: dacă în cazul lui Chirieac – despre care nici bietul său coleg de birou, Cristian Tudor Popescu, fostul șef al Clubului Român de Presă, nu știa că este milionar în euro (mă întreb cum poate CTP atunci, cu „Gândul“ său, să „descâlcească“ întreaga „realitate“ a lumii) – este firesc să urmeze directivele lui Iliescu, cum se explică la Roșca? Oare ironia și tragedia soartei nu este prea mare ca tocmai cel care s-a luptat cu dictatura succesorului lui Ceaușescu, care era să fie închis de Iliescu, astăzi să-l slujească pe conspiratorul din decembrie 89 și satrapul din iunie 90, „fără ca cel mai mic mușchi să i se miște pe față“? Și să târască în nămolul de pe fundul Snagovului fostul ziar național și anti-kaghebist „Ziua“, cot la cot cu întregul trust de presă fără de respect al lui Vîntu, mult-iubitorul de Iliescu? De când ziaristul, apărătorul Adevărului, nu mai este cu norodul, ci cu tagma jefuitorilor? Și-atunci, ce fel de „prietenie“ ne-ar mai lega? Pentru că Roșca Stănescu mă amenința ieri că „o să-mi facă și mie ce i-a făcut lui Băsescu“. „Adică… n-o să mai vorbească cu mine“, a adăugat repede. Nu mie ar trebui să-mi facă binele ăsta: ci României. Braț la braț cu Iliescu, fostă victimă cu fost și actual călău.
