Mamutul si salbaticii

Niciodata pana acum, in anii acestia tulburi in care unii invatau cum se face presa libera de la oameni care nu fusesera niciodata liberi, iar altii incercau sa uite cum au fost invatati sa faca presa, spuneam, niciodata, agresiunea politicului asupra canalelor de informare n-a fost atat de evidenta si de mitocaneasca. Explicatiile pot fi multiple. Am putea imparti relatia partide – presa in trei perioade majore. E vorba despre o prima etapa in care comunisti, securisti, turnatori si oameni picati din luna decembrie *89 au populat ziarele existente la momentul scenei balconului. Aceasta prima faza a unei prese atat de libere incat si-a pus tate pe frunte si a facut gainile sa nasca pui vii a fost poate decisiva pentru ce urma sa se intample. Oamenii au spus pentru prima data: -Ati mintit poporul cu televizorul!-, dar si cu gazeta si cu radioul.

Pe acest fond, fasnetii securisti de diferite grade au fost reciclati si in aceasta zona, ajungand mari directori de gazete, televiziuni si radiouri. Si au inceput sa angajeze oameni. Boschetari, studenti, femei de serviciu, avocati ratati, economisti ratati, scriitori ratati, toti au devenit subalternii -sefilor de post- de altadata. Era libertate. Asa de libera era presa, ca stirile se faceau din berarie ca pe vremea lui Nenea Iancu. A fost vremea guvernarilor Roman – Vacaroiu – Stolojan, cand -emanatiile revolutiei- erau asa de sus fata de bietii ziaristi de bodega, incat acestia priveau oarecum din strada deciziile de la Palatul Victoria. Nimeni nu-i baga in seama, oamenii vechi din presa inca erau la post, isi stiau meseria si nu-i dezamageau pe urmasii lui Ceausescu. Sedintele CPUN se lipisera de sticla televizoarelor.

A venit a doua etapa. Presiunea asupra ziarelor a scazut nu pentru ca administratia Constantinescu era mult mai deschisa la minte decat administratia Iliescu & PDSR, ci pentru ca in locul unui mamut s-au suit pe spinarea presei mai multe furnici. Ciupeau si PNTCD, PNL, PD, UFD, PSDR si UDMR bucatele din umerii presei, dar pentru ca mai mult se ciupeau intre ele, aveai senzatia unei prese cu adevarat libere. Aceasta a fost si perioada in care politica minciunilor de can-can pe prima pagina a inceput sa mai paleasca, ziarele s-au cernut in ziare de scandal si ziare semiserioase, iar infuzia de oameni tineri a inceput sa creasca. Ei nu mai facusera presa si nu se atinsesera de holurile prafuite ale Casei Presei. Dar mamutul s-a intors in 2000. Si ce a gasit el? O presa tanara cu sefi batrani. Fireste ca PSD i-a accesat imediat pe acestia si a inceput sa apese direct sau indirect pe umerii tinerilor care, intre timp, au acumulat experienta.

Si am ajuns la zi. Acum, cu coloanele vertebrale tasate de acest mamut, tinerii despre care vorbeam si curajul lor destul de ridicat sunt folositi de doua categorii de salbatici afaceristi pentru a creste miza jocului. Politicieni sau gazetari – pe vremuri menestreli ai lui Ceausescu -, aceste personaje sinistre isi bat joc de ei. I-au pus in anii astia sa scrie o multime de mizerii fie in favoarea PNTCD, fie in favoarea PSD, au baut si mancat cu smecherii partidelor de nenumarate ori, iar acum ii pun sa faca greve impotriva celor de la care au luat bani cu ghiotura. De aceea, e mult mai grava situatia. Acum, prin intermediul acestor baroni ai gazetariei, PSD pur si simplu a cumparat presa din Romania in proportie de 90 la suta. Ce poate sa faca cu ea. Sa se stearga la fund? Dar o are. Si daca e ceva grav cu adevarat este faptul ca PSD rupe coloane vertebrale fragede, perverteste spirite inca mantuibile, innegreste sufletele unor oameni care ar fi vrut doar sa fie liberi.