Andrei Marga – „cocota semivirgină” a Securității: a turnat, dar nu a colaborat!

Relațiile pe care Andrei Marga, actualul director al Institutului Cultural Român, le-a avut cândva cu fosta Securtitate sunt o ilustrare vie a paradoxului prostituatei care-și atrage clienții lăudându-se că ar fi „semivirgină”. Despre ce este vorba? Despre faptul că, în vremea regimului comunist, Andrei  Marga a oferit „Note informative”, semnate cu nume conspirative, stabilite de comun acord cu securiștii care-i coordonau „activitatea”. Securiști care, în documentele lor interne îl menționează ca  „informator” sau, pur și simplu, ca „sursă”. Cu toate acestea, lui Andrei Marga i s-a acordat certificat de „semivirgină”. ?ê?£i asta pentru că, după ce a descris pe larg, mai multe episoade cel puțin ciudate din trecutul lui Marga, CNSAS a anunțat, în mod oficial că: „Elementele de mai sus nu se circumscriu prevederilor art.2 lut.a și b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, astfel domnului Marga Andrei (…) nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.”

„El se jură că nu fură…”

Posibilitatea unei colaborări a lui Andrei Marga cu fosta Securitate a început să fie luată în calcul anul trecut, odată cu numirea lui în funcția de Ministru de Externe, funcție pe care a deținut-o până pe 6 august 2012. Ulterior, Andrei Marga a susținut, sus și tare că nu a colaborat niciodată, și în nici un fel, cu fosta Securitate. Astfel, pe 31 august 2012, el declarat public: „În legătura cu alegațiile proferate de «analiști» instrumentați de cercuri obscure, precizez, încă o dată, că nu mi-a cerut nimeni, niciodată, să colaborez și nu am colaborat cu Securitatea. Nu există nici un text semnat de mine, căci nu am semnat vreun text sau angajament în acest sens.” Mai mult decât atât, Marga s-a ascuns atunci în spatele faptului că, de-a lungul vremii, a fost verificat de mai multe ori în legătură cu trecutul lui de posibil „turnător”: „Sunt nevoit să amintesc, din nou, că am fost ministru în patru guverne, iar timp de nouăsprezece ani am condus Universitatea Babeș-Bolyai. Controlul trecutului meu a fost multiplu, repetat și recent. Nu s-a găsit nimic compromițător”. Ceea ce a uitat el atunci să menționeze a fost faptul că majoritatea acelor verificări s-au făcut pe vremea când o bună parte din arhivele fostei Securități, mai ales cele ale Direcției de Informații Externe erau încă inaccesibile, ferecate sub pecetea secretului de stat. Dar asta nu l-a împiedicat să facă ceea ce știu cel mai bine politicienii români: să se auto-victimizeze și să arate cu degetul spre niște presupuși adversari care le poartă sâmbetele: „Spun încă o dată – cu acest prilej, spun pentru ultima oară – că nu am fost colaborator și nu am dat nici un fel de note informative. Nimeni nu mi-a cerut să o fac. În spatele întregii campanii sunt falsificări și manipulări de care nu am timp să mă ocup, chiar dacă ele vor să atingă diversele mele conexiuni internaționale. Să sperăm că și justiția noastră va putea fi, într-o bună zi, de sine stătătoare și va face lumină în astfel de situații.” Iar ca să fie și mai clar în ceea ce privește motivul pentru care lumea a început să-l bage în seamă în ceea ce privește acest capitol al vieții lui, Marga a mai afirmat că, există o legătură evidentă între apariția acestor informații privitoare la colaborarea sa cu Securitatea și faptul că atât Partidul Național Liberal cât și Partidul Social Democrat și-au anunțat susținerea în favoarea candidaturii sale pentru președinția Institutului Cultural Român. De fapt, în urma acestor suspiciuni și pe fondul acestor discuții contradictorii, Marga a fost verificat de CNSAS, instituția care, până la urmă, i-a și acordat certificatul de „semivirginitate”.

…„dar l-au prins cu rața-n gură”

Rezultatul verificărilor privitoare la trecutul lui Andrei Marga a fost consemnat de CNSAS în „Adresa Nr. 2914”, înregistrată sub numărul DJ/2584/04.12.2012. Ușor anacronică, această „Adresă” menționează, în preambulul său, că verificarea s-a făcut „Având în vedere calitatea domnului facerilor Externe” dar și „Deciziile Colegiului CNSAS nr. 186/2004 și nr. 1516/2007, adoptate pe baza dosarului nr. 245 (cotă CNSAS), conform cărora domnul Marga Andrei «nu a fost agent sau colaborator al Securității ca poliție politică», respectiv »nu a fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste»”, precum și pentru faptul că a avut loc „identificarea unor documente noi și neprocesate cu privire la relația domnului Marga Andrei cu Securitatea.”
Iar ceea ce urmează este cu adevărat interesant. „În urma verificărilor efectuate în fondul arhivistic deținut de CNSAS, a fost identificat și studiat „Dosarul fond informativ” nr. 1264537 (cotă CNSAS) – titular V.M, dosar în care se regăsește un document fără titlu (cu conținut de plan de măsuri) datat 09.03.1977, redactat de un ofițer din cadrul Inspectoratului Județean Cluj, Serviciul III, care menționează: «În luna august a.c. a fost recrutat ca informator legătura lui Werner, Marga Andrei, fost bursier Humboldt, care urmează a primi sarcini concrete pe lângă obiectiv.» Coroborând informațiile și comparând documentele din dosarul I 26543 (cotă CNSAS), cu cele cuprinse în dosarele al căror titular este Marga Andrei, nr. 1245 și nr. A113156 (Dosar Pașapoarte) rezultă faptul că, în perioada 1977-1978, domnia sa a redactat olograf note informative pe care le-a semnat cu numele conspirativ «Horia»; în dosarele citate mai sus nu există un Angajament semnat de către titular. Identificarea sursei <<Horia >> în persoana domnului Marga Andrei, fost bursier în RFG, redactor șef al publicației Napoca Universitară (….) rezultă din coroborarea următoarelor documente: « Notă » (titlu adăugat ulterior de către ofițer) redactată olograf și semnată de autor cu numele conspirativ <<Horia>> notă înregistrată la 10.04.1978 cu nr.0023 de către lt.col. Constantin Banciu, Serviciul III, IPJ Cluj.”. Păi, meștere Marga, parcă te lăudai că „nu am fost colaborator și nu am dat nici un fel de note informative. Nimeni nu mi-a cerut să o fac.” După cum zic arhivele, care menționează „documente olografe” pe care le semnai în calitate de „Horia”, să înțelegem că, dacă într-adevăr nu ți le-a cerut nimeni, le-ai oferit din proprie inițiativă?

„Prețul corect”

Acum, când un drum în străinătate este la fel de ușor accesibil ca o călătorie în județul vecin, foarte puțini români mai știu că, o vizită în RFG, și cu atât mai mult plecarea la bursă din această țară, nu se obțineau fără „patalama” de la PCR și mai ales fără „binecuvântarea” Securității. Iar pe atunci,  Marga a avut parte și de excursii în RFG dar și de burse de studiu la mari universități de acolo. Iar toate astea aveau, desigur, un preț. ?ê?£i bineînțeles că Marga a și plătit „prețul corect”. Dovadă stau numeroasele note informative semnate când „Horia”, când „Mureșan”. Despre ce „turna” Marga? Despre orice îi cereau șefii lui de la Secu. Într-un dosar au fost identificate documente „redactate olograf și semnate de autor cu numele conspirativ Horia, în care acesta relata despre prezența unui lector din RFG la Universitate, precum și despre întâlnirea unui alt lector cu un profesor de filosofie din Mainz. Într-o altă notă „Horia” povestea despre un student de la secția germană a Facultății de Filosofie, care realiza pagina în limba germană a revistei Echinox și care nu reușea să-și mobilizeze colegii de secție, motiv pentru care se plângea și „de lipsa de materiale de literatură inedită germană”. De asemenea, Marga alias „Horia” mai relata că cel urmărit afirma că „plecarea cetatenilor de naționalitate germană în alte țări „atrage destrămarea unei vechi culturi care s-a creat alături de cultura româna pe aceste meleaguri, cea săsească.”. Același Andrei Marga, ascuns sub numele conspirativ „Mureșan” le-a mai povestit securiștilor despre o cercetătoare americana venita la Cluj, precum și despre intenția acesteia de a scrie o lucrare privitoare la rolul intelectualității în formarea conștiinței naționale a poporului român. Despre aceeași persoană le-a „povestit” securiștilor și șotia lui Andrei Marga care, ascunsă sub inițialele D.M, a relatat că  cercetătoarea adusese cu ea și câteva „mici atenții”. Dar și despre faptul că aceasta își adusese cu ea ca rezervă de carburant, o canistră cu benzină, pe care a depozitat-o acasă la familia Marga. Fapt pentru care putem bănui că cercetătoarea americană i-a considerat pe cei doi membri ai familiei Marga niște prieteni de încredere. ?ê?£i că, probabil, nu a aflat niciodată că prietenii ei din România au „turnat-o” la Securitate. Tot din arhive s-a aflat că, pe baza informațiilor furnizate de Andrei Marga, lt. col Ovidiu Tinca, de la Serviciul III – IJ Cluj, a relatat la rândul lui, într-o notă, că cercetătoarea era interesată să-l cunoască pe Constantin Noica, motiv pentru care urma să meargă la Păltiniș, unde locuia celebrul filosof român. De fapt, acest episod este cu mult mai complex, iar Marga a oferit securității informații despre mai mulți intelectuali, atât români cât și străini, despre care a oferit informații care, deși la prima vedere par simple fleacuri, puse cap la cap, au contribuit, cu siguranță, la ținerea sub control a tuturor acelora. Este drept că, tot CNSAS a relevat că Andrei Marga a și fost urmărit de organele de Securitate în anii 1978-1979, 1984 și 1984-1989. Dar asta nu-i clădește, absolut deloc, vreun monument de „dizident” anticomunist. ?ê?£i asta pentru că Securitatea și organele de partid nu aveau încredere în absolut nimeni, nici măcar în proprii lor „turnători”. După cum vedem, „Adeverința nr.2914/ 2012” cuprinde informații destul de complete privitoare la trecutul de turnător al lui Andrei Marga. Cu toate astea, într-un mod deosebit de surprinzător, CNSAS i-a oferit lui Andrei Marga certificat de „semivirgină”. Un certificat ciudat care-i permite să rămână cocoțat în vârful Institutului Cultural Român, unde și-a adunat în jurul lui atât rudele cât și pe foștii lui colaboratori. Iar faptul că din anumite informații neoficiale rezultă că unii dintre aceștia provin, și ei, tot din „pepiniera” de turnători omologați la „Secu” nu pare a mai interesa acum pe absolut nimeni.

Vasile Surcel