Cele „Zece povestiri multilateral dezvoltate“, de Cătălin Mihuleac, sunt deja prezente în librării. Editat de „Cartea Romånească“, volumul numără 208 pagini și cuprinde proze savuroase, avånd subiecte inspirate din defuncta societate comunistă. În acord cu denumirea acroșantă a cărții, titlurile povestirilor sunt și ele dintre cele mai provocatoare: „Cu zece kile de pastramă și două idei puteai schimba lumea“, „Preludierea prin nea Nicu“, „P.C.R. în R.F.G.“, „Armata ca un uter“, „Valsuri și blugi marca Strauss“ etc.
Autorul recunoaște că ințial a dorit ca povestirile sale să fie „o replică la aerul fals din majoritatea creațiilor artistice închinate comunismului“ în ultimii ani; dar că, în final, totalul lor reprezintă un imn închinat unei generații care, neavånd încotro, a fost silită să caute o anumită poezie în tot ceea ce trăia.
O generație condamnată, așadar, la cea mai sadică pedeapsă dintre câte sunt pe Pământ: la „poezie silinică“.
Nu întâmplător, unul dintre personajele cele mai pitorești ale cărții este un recitator de versuri patriotice la spectacolele omagiale televizate. În paralel cu activitatea sa oficială, pentru a se defula, el scria poezii-pamflet la adresa Conducătorului și a Partidului Comunist Român. Cităm câteva versuri din caietul său secret, notate la una din aniversările Președintelui:
„Bătrâni fixându-și vipla în dantură,
Poporu-ntreg, țărani și proletari,
De aur scot cuvintele din gură,
Urându-i lui nea Nicu La mulți ani!“
Unele evenimente descrise în volum creează efecte comice memorabile. Așa este sosirea primilor studenți de culoare în România, începând cu deceniul opt; apariția unui student negru, în piața agroalimentară a orașului, stârnind o adevărată furtună între țăranii care nu-și pot explica natura unei vietăți atâta de ciudate. Alteori, personajele au un aer ușor suprarealist, cum este cazul inginerului proiectant care cucerește fetele doar la mitinguri și demonstrații, acolo unde plictiseala generală crea un cadru perfect pentru flirt.
Tandrețea este și ea prezentă în povestiri: în „Clara de Cotnari“ este portretizată studenta avangardistă, fără inhibiții în a-și schimba des iubiții, după un algoritm pe care autorul s-a străduit fără succes să-l descifreze. Abia peste ani, în noua sa calitate de jurnalist, el află că traseele erotice de neînțeles ale fetei erau stabilite nu de săgețile lui Eros, ci de indicațiile unui ofițer al Securității ; dar nu informația în sine îl mâhnește, ci faptul că astfel i se strică o amintire scumpă din tinerețe.
Scrise cu o rară dezinvoltură stilistică, „Zece povestiri multilateral dezvoltate“ se anunță ca un important eveniment editorial al acestui an.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
