De sărbători, Zgonea și-a trimis colegii la Jilava, să-l sorcovească pe Adrian Năstase

Vizita neașteptată pe care baronesa Emma Nicholson i-a făcut-o deținutului Adrian Năstase la Penitenciarul Jilava, ne-a oferit ocazia de a afla câte ceva despre acțiunile unuia dintre politicienii noștri „de top”. În calitate de mare  șef peste Camera Deputaților, Valeriu Zgonea  a descoperit că poate da și aprobări pentru vizite în penitenciare, pentru colegii săi din Parlament, în scopul vizitelor de documentare desigur. ?ê?£i-atunci s-a gândit să-i facă o bucurie și fostului său șef, Adrian Năstase. Prezent la Conferința PSD Ilfov, Zgonea a declarat, la finalul lucrărilor, că vizita baronesei este „absolut normală, doamna Nicholson este un europarlamentar cunoscut. Am o relație destul de bună cu domnia sa în combaterea traficului de persoane.”
După care s-a mai lăudat și că „Foarte mulți dintre colegii noștri, de sărbători, au vrut să-l viziteze la Adrian Năstase și eu sunt obligat, conform legii, să dau această aprobare și am considerat a fi un gest de bun creștin.” Iar ca să-și argumenteze gestul prin care el și-a trimis colegii să-l sorcovească pe pușcăriașul Adrian Năstase sau, după numele lui de cod, „deținutul N 0049”, Zgonea a mai arătat că „președintele Camerei și preșe­dintele Senatului pot da aprobări pentru vizitarea penitenciarelor”. Ceea ce a uitat el să precizeze a fost legea care îl „obligă” să dea asemenea aprobări. Oficial, cel care poate permite vizitarea unui deținut este coman­dantul penitenciarului în care acesta este „găzduit.” Poate că o fi vorba despre vreo lege privitoare la Camera Deputaților? Greu de crezut. Articolul 33 din „Regulamentul de funcționare a Camerei Deputaților” spune clar ce atribuțiuni are președintele. ?ê?£i are destul de multe: de la dreptul de a-și convoca colegii deputați în sesiuni ordinare și extraordinare, până la conducerea lucrărilor ședințelor de Birou permanent. ?ê?£i de la sesizarea Curții Constituționale, la trimiterea spre dezbatere, la Senat, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Camera deputaților. Nici pome­neală ca vreo asemenea prevedere să se refere la „obligația legală” de a aproba vizitele la pușcărie. Singura aprobare privitoare la o posibilă vizită la penitenciar, o aprobare pe care desigur nici un parlamentar nu și-o dorește, este cea privitoare la arestarea preventivă, cerută pe numele vreunui ales al neamului care a „călcat pe bec” și a intrat în atenția justiției.
Neștiind ce loc va ocupa Adrian Năstase, după liberare, Zgonea se menține într-o stare de neutralitate. Motiv pentru care se laudă că vizita colegilor săi la Adrian Năstase „mi s-a părut un gest creștin.” Dar se și distanțează în mod prudent: „Eu nu l-am vizitat, dar i-am transmis salutările mele. I-am transmis și câteva cărți. Adrian Năstase este un membru fondator al PSD, care trece printr-o perioadă dificilă și eu nu mă dezic niciodată de prieteni și colegii mei care mi-au fost alături și la bine și la rău în PSD.” Așa să fie! Dar tot nu am înțeles care este prevederea legală care-l obligă să aprobe intrarea în pușcărie a colegilor lui din PSD care s-au dus la Jilava de sărbători ca să-l sorcovească pe Adrian Năstase. Sau, pe deținutul N 0049 cum este înscris fostul premier în „cartea de imobil” de la Jilava.
Iar dacă sunteți curioși să aflați cu ce-și omoară timpul fostul premier, puteți afla chiar din gura lui. De fapt, de pe blogul lui. Unde N0049 ne anunță că: „Joi, am mers, din nou, la «comunitatea terapeutică». Am urmărit, împreună, un film cu mărturii zguduitoare despre deportații din Basarabia. Eu le-am vorbit despre contextul istoric al acelor deportări, despre ce s-a întâmplat în 1939, apoi în 1940, despre începerea războiului în 1941 și despre valurile succesive de deportați. Le-am spus câteva cuvinte despre declararea independenței Republicii Moldova și despre componența etnică de atunci. Am mai vorbit despre cartea lui Dinu Pillat – pentru care a ajuns la Jilava – și despre cartea lui Viktor Frankl, despre sensul vieții, rescrisă după ieșirea din detenția de la Auschwitz”. Fostul premier nu ne explică, însă, cu cine este el coleg la „comunitatea terapeutică”. Totuși, trebuie să-l credem pe cuvânt când ne povestește că deținuții de drept comun, de la „șuți” de buzunare la tâlhari și violatori se dau în vânt după cărți, oricare ar fi acestea. Dar și după artă căci N0049 se laudă cu „un gest care m-a impre­sionat”, adică „două desene, realizate după cele câteva albume de artă pe care le dă­ruisem săptămânile trecute”. Noroc cu Adrian Năstase și cu influența sa pozitivă care a preschimbat Jilava într-o veritabila academie de Belle arte. Sau măcar într-un pension unde se studiază doar dansul și bunele maniere.

Vasile Surcel