De-a ce se mai joacă George W. Bush?

Tocmai mă întrebam deunăzi ce-o mai fi făcånd recentul fost președinte american George W. Bush, cånd aflu ce va fi să facă: va (re)veni la București ca să lanseze un post de televiziune cu previzibil răsunet. Ziarul grupului care dă drumul și postului TV s-a născut în prezența lui Gorbaciov, iar dacă se va mai da pe piață și altceva mass-media, ar putea fi de față Papa Benedict, Madonna ori secretarul general al ONU, întrucât am înțeles că pe agenda lui Dalai Lama Romånia nu este în față. Să înțelegem, din toate astea, că ursitoare de vază de tip Gorbaciov și Bush II țin cu „Puterea“ (nu cea de la Cotroceni, desigur)?
Așadar, știm ce va face Bush-fiul, dar ce-a făcut el de cånd nu mai e președinte? Căci ce s-a întåmplat în cei opt ani ai președințiilor sale mai știm, iar dacă am uitat, ne aduce aminte Wikipedia: „Președințiile sale sunt, între altele, marcate de atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, de politica internațională zisă a războiului împotriva terorismului, de războaiele din Afganistan și Irak, de adoptarea de către Congres a lui Patriotic Act și de crearea Departamentului pentru securitate internă, apoi de criza subprimelor și planul Paulson lansat pentru a face față crizei financiare“ (fostul patron al FED, Allan Greenspan, a acuzat chiar zilele trecute Administrația Bush că a jucat un rol crucial în explozia actualei crize financiare).
Dar că nu fim prea răi, nu vom stărui cu detalierea fiecărui punct din bilanțul schițat mai sus, chiar dacă ex-președintele Bush excelează în dexteritatea de a evita meșteșugit orice i se pare ostil (inclusiv pantoful mărimea 10, după cum a precizat chiar el, descălțat de un ziarist irakian în decembrie 2008).
Să vedem mai bine cum și-a mobilat timpul fostul titular al Casei Albe după ce și-a încheiat mandatele prezidențiale. A revenit la ranchul său texan de la Crawford și s-a instalat în noua-i reședință, tot texană, din Dallas, se ocupă de biblioteca personală, ce va fi inaugurată în 2013 și va scrie o carte despre cele două mandate prezidențiale ale sale. Are ce face. În 2009, ca orice fost președinte american care se respectă, a ținut multe discursuri, mai ales prin Canada, iar în ianuarie 2010, a făcut tandem cu Bill Clinton în operațiunea umanitară din Haitiul sinistrat. Unde unor martori oculari li s-a părut că, după ce i-a dat måna unui localnic, s-ar fi șters de cămașa imaculată a lui Clinton.
Prin ranchul său din orășelul Crawford descinde cam rar. Înainte venea cu o escortă de elicoptere, acum vine discret, cu un 4 ori 4 negru. „Al 43-lea“ (președinte al Statelor Unite) preferă cartierul foarte șic Preston Holow din Dallas, într-o casă de trei milioane de dolari și adună fonduri pentru biblioteca sa prezidențială, căreia îi trebuie cam 100 milioane de dolari, iar suma e aproape strånsă. Dacă se mai adaugă ceva și de pe urma prezenței la București, din toamnă, prea bine.
Ideea e nu cine-i dă sau de unde-i dă bani lui Bush pentru prestația de la București. Cåtă vreme nu-i sponsorizează contribuabilul romån, facă-se voia. Ideea e ce-am avea de învățat, de aflat, din prezența lui Bush în Romånia. De pe urma evoluțiilor, în condiții similare, la București a unor Kohl, Kissinger, Gorbaciov, n-am rămas cu mare lucru. Madonna, ea încă în exercițiul funcțiunii, ne-a tråntit-o în față că înțelege să compasioneze cu o anume minoritate etnică.