Pentru Elena Ceaușescu eram viermi. Pentru sora lui Adrian Năstase suntem râme

„M-am săturat să văd români care trăiesc ca niște râme”. Deși s-ar putea ca aceste vorbe de ocară să  vi se pară cunoascute, nu vă grăbiți să o înjurați pe Elena Ceaușescu pentru ele. Iar asta pentru că ați greși „destinatarul”. „Coana Leana” ne-a zis doar că suntem „viermi nesătui”. Matracuca indignată care ne-a „avansat” la rangul de „râme” este nimeni alta decât Dana Barb, sora fostului pușcăriaș Adrian Năstase. Așadar a deținutului model „N 0049”, cel recent eliberat condiționat pentru „bună purtare”, de la „pensionul” Jilava. După ce guriștii dirijați din umbră de turnătorul Dan „Felix” Voiculescu l-au făcut pe Adrian Năstase egalul lui Iuliu Maniu și a martirilor uciși în pușcăriile comuniste, ieșirea acestuia de la „bulău” ne-a fost prezentată de propaganda USL-istă drept un eveniment de proporții cosmice, un act de reparație morală de care adevărații „deținuți politici” n-au avut parte niciodată. Aproape că nu ne-am fi mirat să-l vedem, pe N0049 plecând de la pușcărie călare pe un cal alb, exact ca Nuțu Cămătaru.
Este drept că Năstase a avut, totuși, o fărâmă de bun simț, care l-a oprit, totuși, să  țină cine știe ce discurs deșălat în care să ne povestească despre câtă încredere are el în justiție. În schimb, pe Dana Barb a mâncat-o limba și fără să stea prea mult pe gânduri, s-a dat în stambă și s-a rățoit la toată lumea, mai îndârjită ca o paceaură de mahala. 

Neamul prost cu girofar

Imediat ce un ziarist i-a pus un microfon în fața buzelor,  Dana Barb și-a umflat osânza de pe fălci și a început să scuipe vorbele „la foc automat” mai ceva ca o mitralieră mânuită de un soldățoi beat: „Îmi pare rău că n-am plecat din România în regimul Ceaușescu, atunci cînd am fost data afară pentru că aveam dosar rău, urât și aveam bube în cap pentru că aveam rude în străinătate. Îmi pare rău că n-am plecat în 82 din România. Dacă în continuare se întîmplă tot ce se întâmplă, tot ce s-a întâmplat, îmi pare rău, e cel mai mare regret al vieții mele”. Ce vorbești cucoană? Care „dosar rău”, care „bube în cap”? Ce-ar fi ca, înainte de a deschide gură ca să scoți asemenea bazaconii, să te uiți puțin la „arborele genealogic” al matale? Un „arbore” plin de înalți activiști de partid, cu rădăcinile înfipte, adânc, în vremurile lui Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu. Apoi, a mai zis  indignată: „Nu vreau să-mi las copilul să mai trăiască în această țară. Dacă asta este dreptatea și asta este justiția din România, o să-i fac bagajul de mâine. ?ê?£i o iau și pe mama mea de 85 de ani, care a zis că nu vrea să moară pînă când nu o să vada că se face dreptate și toți cei care au făcut rău aruncând cu minciună și noroi asupra copilului ei nu vor plăti. Procurorul punea la îndoială toate programele din penitenciar la care a participat Adrian Năstase. Deci că nu sunt importante, le minimiza într-un fel… Cu toate că nu fratele meu le-a ales, cei care le-au ales erau cei de la direcția penitenciarelor. Deci pune sub semnul întrebării absolut tot, într-un mod… Cum a zis și unul dintre avocați, modul în care s-a făcut recursul era cu greșeli de gramatică, fără acorduri… să învețe întâi limba română și să învețe și sistemul de justiție. ” Cucoană, hai să trecem, delicat, peste faptul că nici limba română pe care o mormăi matale nu este chiar fără cusur. Iar în privința asta, dar și a gândirii cât de cât coerente, ești exact ca în proverbul „râde hârb de oală spartă”. Dar nu putem sări și peste indignarea care te macină în legătură cu „râmele”: „Dezamăgirea mea e că românii accepta orice. M-am săturat să văd români care trăiesc ca niște râme. Asta este de fapt marea mea dezamăgire la 60 de ani. Mi-este este pur și simplu rușine că romanii acceptă orice li se face și dacă și dvs., tinerii, veți accepta la fel, nu vreau să-mi imaginez ce se va întâmpla.” Ei bine, s-ar putea ca madam Barb să aibă, totuși, dreptate. Dar nu în sensul în care crede ea, ci exact pe dos. Iar asta pentru că, pe vremea când fostul deținut N 0049 era mare bulibașă peste Palatul Victoria, românii au acceptat ca Guvernul Năstase  să vândă, pe mai nimic, Combinatul siderurgic Galați dat și resursele petroliere ale întregii țări. La fel cum, tot ca niște râme am tăcut și atunci când a dotat, pe bani grei, Marina Militară a țării cu fregatele hârbuite care abia se mențineau la suprafața apei. Da cucoană, poate că s-ar putea crede că atunci românii s-au comportat ca niște râme. Dar nici măcar asta nu este adevărat: pe vremea în care frati-tu agonisea milioanele pe bandă rulantă, toată lumea a vorbit despre afacerile lui. ?ê?£i în acele vremuri, presa a tot scris despre ciordelile preschimbate în politică guvernamentală. Poate că acum ați uitat, dar pe vremea Guvernării Năstase, v-a atacat cu un „Armeghedon” devastator chiar și Mugur Ciuvică. Da, exact cel care aciuiat acum în colcăiala  „Antenelor”, ar fi în stare să pupe senzual chiar și locul pe care s-au odihnit bucile voastre acum un an sau doi. Noi nu am fost niciodată râme. Dar voi ați fost întotdeauna neamul prost cu girofar.

Vasile Surcel