Rom?â?Ñnia și Pactul de la Varșovia(V)

Participarea Romåniei în cadrul operațiunilor din cadrul Pactului de la Varșovia(n.r. OTV) în perioada destinderii (1969-1979) s-a dovedit dificilă în condițiile în care interesele statului romån nu coincideau cu cele ale URSS-ului întrucåt aceștia doreau în planul politicii externe echivalarea NATO cu cea a OTV-ului. În acest sens, pentru diplomații Bucureștiului o asemenea acțiune a creat premisele concepției cu privire la desființarea concomitentă a celor două organizații militare, care conducea implicit la denunțarea Tratatului (n.r. de la Varșovia) de către guvernul de la București. Ideea recunoașterii echivalenței între Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și Organizația Tratatului de la Varșovia nu era nouă în anii 60. Nikita Hrușciov a fost cel care a lansat această idee pentru prima data la Geneva în iulie 1955, la doar două luni după înființarea OTV-ului. Prin intermediul acestei propuneri, liderul sovietic dovedise încă odată faptul că OTV-ul era o creație sovietică, ”țările prietene” din cadrul alianței neavånd suficientă autoritate în privința înființării sau desființării organizaței respective. În primii ani de la înființarea, Organizația Pactului de la Varșovia a contat mai mult ca o monedă de schimb, potrivit istoricului militar Petre Opriș în discuțiile diplomatice cu Occidentul, decåt ca o alianță politico-militară propriuzisă. Astfel, diplomația romånească a preluat ideea lui Hrușciov pentru ca în anii 80 această să fie prezentată de propaganda de la București, drept idee originală a ”Marelui Cårmaci ”privind desființarea simultană a NATO și a OTV.
În fața jocurilor de culise…
Pe de altă parte, trebuie amintit faptul că oficialitățile de la București nu s-au pronunțat niciodată deschis pentru ieșirea Romåniei din această alianță politico-militară, nici chiar în momentul ”Primăverii de la Praga” din 1968 din Cehoslovacia cånd Nicolae Ceaușescu(foto) și generalii armatei RSR(n.r. Republicii Socialiste Romånia) nu au îndrăznit să ridice această problemă. După ce trupele din cinci state membre ale OTV (URSS,RP Polonia, R.D.G,RP. Ungară și RP. Bulgaria)au invadat Cehoslovacia, autoritățile de la București au impus rapid anumite limite partenerilor din cadrul alianței. Astfel, la 11 septembrie 1968,în cadrul ședinței prezidiului Permanent al CC al PCR au fost aprobate ”propunerile cu privire la unele măsuri pentru îmbunătățirea repartizării și structurii și efectivele forțelor armate ale Republicii Socialiste  Romånia”. Practic, grupul conducător al PCR-ului a analizat la rece situația Cehoslovaciei și a impus o serie de măsuri strategico-militare pentru evitarea unei invazii similare cu cea desfășurată între 20-21 august 1968  de pe teritoriul cehoslovac. La bază acestui deziderat, cel mai probabil a stat un raport special realizat de  oficialii Ministerului  Forțelor Armate, MAE și MAi unde s-au prezentat principalele greșeli făcute de autoritățile  cehoslovace în momentul invaziei țărilor prietene. În cadrul ședinței Prezidiului Permanent al CC/ PCR  din 11 septembrie 1968 s-a hotăråt printre altele completarea proiectului de statut al Comandamentului Forțelor Armate Unite(n.r. FAU)  ale OTV , care fusese deja aprobat la 10 iunie 1968 în ședința Consiliului Apărării al RSR. S-a decis rezolvarea problemelor generale stabilite de comun acord îndreptate spre întărirea capacității de apărare a statelor participante în alianță și îmbunătățirea trupelor destinate a acționa în comun, se discută în Comitetul Politic Consultativ, intrånd în vigoare pentru fiecare țară după aprobarea guvernelor respective. Totodată s-a discutat faptul că dislocarea unor trupe ale OTV la Tratat destinate a acționa în comun se stabilește numai de comun acord de către toate statele participante la tratat.

(Va urma)