Directorul muzeului Brukenthal denunță presiunile făcute de ministrul Culturii, Daniel Barbu

Sabin Luca, directorul Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, a dezvăluit o serie de detalii din culisele conflictului declanșat, zilele trecute, când Ministerul Culturii i-a cerut, în modul cel mai ferm cu putință, demisia de onoare. Aceste detalii au fost prezentate în cadrul unui interviu pe care directorul Luca l-a oferit redactorilor de la Hotnews. Chestionat de reporter dacă își va da demisia cerută de Ministerului Culturii, el a răspuns cu o anumită doză de umor: „De ce, pentru că au greșit alții? Cred că se va băga și la pariuri prin țară dacă demisionez sau nu, cu cota, cu tot. Nu am de ce, chiar nu știu de ce mi s-a cerut“. Întrebat de la ce „eșalon“ a venit această cerere ultimativă, Sabin Luca a menționat clar: „Păi, nici Ministerul Culturii nu mi-a cerut demisia, mi-a cerut-o domnul ministru Barbu. Eu îl înțeleg, dânsul s-a considerat lovit direct și eu am explicat că dânsul este o instituție acum. (…) Dar asta este situația, e o opțiune personală a domnului ministru și sincer eu, dacă dânsul consideră ca e o atingere directa la persoana lui (…) atunci eu îmi cer scuze față de persoana lui. Dar cererea a făcut-o în calitatea sa de ministru“. Chestionat  cum comentează poziția Ministerului Culturii, care i-a cerut „de îndată“ demisia pentru că ar fi „încălcat grav atât etica profesională, cât și mandatul încredințat de Ministerul Culturii“, Sabin Luca a menționat: „Eu, sincer, nu pot să îmi permit să comentez acest lucru. Eu am făcut tot ceea ce am făcut pentru ca instituția, (N.red: Ministerul Culturii), dintr-o greșeală, presupun, – că nu cred eu că e chiar așa o mafie care să ne dezavantajeze – dintr-o greșeală a dat un buget mult subdimensionat față de cheltuielile curente. Când am văzut, am făcut memorii, am dat telefoane la oamenii care sunt competenți.“
Iar privitor la derularea cronologică, pe etape, a acestui scandal, directorul Luca a menționat că a început să sesizeze autoritățile competente cu mult înainte de a anunța publicul despre cumplita criză financiară prin care trece Muzeul Brukenthal. „Primele intervenții le-am făcut încă de  joia trecută. Noi am primit mail-ul cu bugetul vineri, acum mai bine de 10 zile, și am intrat în panică pentru că aveam facturi de utilități, de pază, de aproape 200.000 de RON care trebuiau plătite și nu am primit decât 21.000 Ron, de nouă ori și ceva mai puțin decât necesarul de subvenție. Noi suntem monitorizați lunar de Ministerul Culturii, de Trezorerie, de delegatul Ministerului Finanțelor la Ministerul Culturii și se văd cheltuielile, de exemplu, comparativ din ianuarie anul ăsta cu ianuarie anul trecut. Acolo este monitorizare speciala pentru așa ceva. Or sunt aproape sigur că oamenii aceia au văzut ca e de 8-9 ori mai puțin decât anul trecut. ?ê?£i am considerat-o ca o greșeală și am făcut un memoriu în care am arătat că noi nu avem voie sa facem nici arierate, nu avem în buget cuprins capitol de penalități, de exemplu. Este ilegal sa faci penalități, deci trebuie să plătești obligatoriu la timp. Ce să plătim la timp, că era deja deschis în trezorerie, noi făcusem ordonanțările de plată și așteptam suma în cont și la trezorerie se aștepta, nu la noi neapărat, ca ordonanțările de plată să se plătească. Nu s-a putut și atunci am făcut un memoriu explicativ de câteva pagini, l-am trimis și am început în paralel telefoane, cum se face în România, la domnii și doamnele care coordonează Ministerul. Dânșii, în prima etapă, ne-au spus că nu se poate face nimic. Vă dați seama că intram sub incidența legii penale, că asta ar însemna că eu am angajat cheltuieli pe care nu le poate acoperi statul, dar fără să fiu întrebat dacă sunt cheltuieli de funcționare sau altceva. Am tot purtat negocieri, până la urma ne-au promis că ne dau 20.000 de lei, ceea ce însemna cam jumătate din factura de curent. O altă șefă, după insistențe, vineri după-masă m-a sunat și după ce am stat de vorbă a promis că va face tot ce poate să ne dea pentru luna aceasta banii, dar pentru luna cealaltă nu mai garantează. Deci tot nu ieșeam din criză. Sunt lucruri publice ce spun și eu sunt condamnat că am făcut public un lucru public“.

Minciuni la nivel înalt

Continuându-și relatarea, directorul Luca a descris  jocul de-a „uite banii, nu sunt banii“ pe care l-a interpretat Ministerul Culturii. „După discuția de vineri a venit un weekend foarte plăcut, oamenii au stat la serviciu, făceam scenarii, cum și ce să facem, ce măsuri să luăm și tocmai de aceea vineri i-am trimis domnului ministru un memoriu în care i-am spus și ce măsuri vom lua de luni, pentru că nu voiam să fiu acuzat că nu am luat măsuri, adică închiderea unor expoziții, închiderea centralelor termice, becuri deșurubate, ca să se vadă că e totuși un pic de bunăvoință și nu cerem chiar luna de pe cer fără să dăm nimic. L-am informat, iar luni am făcut o mare imprudență, trebuie să recunosc, am făcut public acestea pentru că era ultima salvare. Noi de vineri deja trimisesem memorii la EON Gaz, la Electrica, la serviciul de pază, să înțeleagă situația și să nu ne penalizeze, că ei aveau facturile tăiate. Le-am spus ca nu avem banii în cont și să ne ierte, dar uite că căutăm cumva să facem eșalonări, și sunt hârtii trimise de vineri la toată lumea. ?ê?£i luni a venit conferința de presă, și am spus realitatea așa cum este. Luni după ce am terminat conferința de presă la ora 15:24 ne-a intrat un buget nou în care ce-am cerut am primit“. Cu toate că directorul Luca nu o spune, cu subiect și predicat, adevărul nerostit este că, în comunicatul său de presă, Ministerul Culturii a mințit, afirmând că banii veniseră de mult în conturile Muzeului Brukenthal. Dar asta nu mai este de multă vreme ceva neașteptat: noi am înțeles deja că parafrazând un vers clasic, putem spune că „minciuna stă cu Guvernul Ponta la masă“.

Vasile Surcel