Banul, ochiul dracului: Finanțarea popilor bagă zâzania între politrucii români

Intrat în politică pe ușa din dos, deputatul Remus Cernea a reușit, în cel mai scurt timp cu putință, și fără să facă cine știe ce mare efort, să se pună rău atât cu popii cât și cu colegii lui din Parlamentul României. Inexistent în viața politică, dar și incapabil de vreo inițiativă concretă, fostul „verde” Cernea a decis că singurul mod de a demonstra că există cu adevărat, este să se ia la trântă cu Dumnezeu. De fapt, cu slujitorii Săi de pe Pământ. De curând, Cernea s-a lăudat că, împreună cu un grup de parlamentari, pregătește o inițiativa legislativă care să vizeze o alta formă de finanțare a cultelor decât cea de la bugetul de stat. El a mai susținut că proiectul propus, care va fi lansat în dezbatere publică la sfârșitul lunii aprilie, vizează ca finanțarea cultelor religioase să fie făcută prin direcționarea de către fiecare contribuabil a unei părți a impozitului pe venit către cultul de care aparține. Cernea a explicat că acest model este utilizat în Germania și în alte țări europene. Dar și că: „Nu este un proiect de lege îndreptat împotriva bisericii, ci un proiect care are ca referință necesitatea de a asigura o sursă de finanțare pentru activitatea cultelor în acord cu un principiu asumat de țările europene, adică  separarea dintre stat și biserică.” Apărut pe fondul unor pretenții financiare din ce în ce mai consistente, exprimate de înalții noștri ierarhi pe un ton din ce în ce mai răspicat, acest proiect ar fi meritat, probabil, să fie discutat de toate părțile implicate pe un ton calm și cu argumente cât de cât rezonabile. Este drept că prezența disgrațioasă, precum și modul neglijent în care acest Remus Cernea își transmite ideile nu îndeamnă dar nici nu promit vreun dialog rezonabil. Un oportunist din noua generație care, pornit la drum cu „Mișcarea verzilor” a naufragiat, penibil, în barca PSD-istă, nu are cum să inspire vreo urmă de respect, nici măcar colegilor lui de partid. Dar de aici și până la reacțiile isterice a politrucilor noștri este, totuși, o cale foarte lungă. O cale pe care câțiva dintre aleșii neamului nu se sfiesc să o parcurgă în cel mai penibil mod cu putință. De parcă Parlamentul României s-ar fi preschimbat, brusc într-un sobor compus din preoți de provincie, bravii noștri politruci au început să zbiere ca din gură de șarpe împotriva acestui proiect. Primul care s-a dezis de penibilul Remus Cernea a fost chiar Victor Ponta, dar nu în calitatea sa de Premier ci din cea de șef al PSD și copreședinte al Uniunii Social Liberale. Concret, Ponta a spus, sus și tare, că „Propunerea deputatului Remus Cernea conform căreia Biserica să nu mai primească bani de la stat nu este susținută de USL. E propunerea domniei sale și nu are susținerea Uniunii Social Liberale”.  
Descoperindu-și brusc, vocația de credincios, mai habotnic decât o babă de la țară, Radu Mazăre l-a atacat direct, de la rădăcină, amintindu-i lui Cernea, de la obraz, cum a ajuns deputat: „Sunt supărat pe deputatul Cernea. Am aflat eu ieri de la știri, dar nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea fi unul de-al nostru. Ca de fapt l-am adoptat, mai greu, mai chinuit, că ne-a rugat premierul să-l luăm ca să poată să închidă alianța. (…) Până la urma l-am adoptat și el, tâmpitul, ca altfel cum să-i spun când mi-au spus ziariștii că el a făcut o inițiativă să nu mai fie finanțate cultele de la buget, de la guvern. (…) A avut aceasta inițiativă domnul deputat de la Verzi, în loc să alerge pentru noi care l-am susținut, l-am ajutat ca să iasă deputatul constănțenilor. În loc să alerge să ne deblocheze multe lucruri blocate, inclusiv pe chestiuni de mediu, el, domnul de la București, de acolo din sferele lui înalte are alte preocupări. El se cearta el cu biserica, cu popii… un tâmpit.” Motiv pentru care Mazăre i-a și cerut lui Cernea, pe un ton deosebit de ferm: „să-i retragă acestă inițiativă parlamentară și în același timp îi solicităm să-și ceară scuze public. Tuturor, și bisericii și nouă, că a făcut asta în numele nostru.” Iar pentru că tot și-a descoperit vocația de credincios habotnic, Mazăre și-a adus aminte și că „bătaia e ruptă din Rai”. Motiv pentru care el i-a și promis junelui Cernea că
că dacă nu-și retrage inițiativa legislativă îi va „rupe picioarele dacă îl mai prinde prin Constanța.”

Prea-cuviosul Becali

Remus Cernea a fost tratat cu o blândețe la fel de cuvioasă și de către drept-credinciosul Gigi Becali, cel care de când tot umblă pe la Sfântul Munte Athos, a ajuns să se priceapă la absolut orice, de la psihiatrie la demonologie. Motiv pentru care l-a luat, și el, cu duhul blândeții și l-a îndemnat pe un ton aproape duhovnicesc: „Remus Cernea să se ducă puțin la balamuc și cu asta, basta. Remus Cernea trebuie exilat în pușcărie, cu dracu' și cu toți dracii”. În plus, Becali a mai povestit și cum se poartă el însuți când dă nas în nas cu ateul Cernea: „când îl văd în Parlament, că știu că e ateu, fac ptiu, ptiu, ptiu și scuip. El râde nebunul, dobitocul. Fac crucea, Doamne, iartă-mă că am trecut pe lângă satanistul ăsta.” Scurt și la obiect, exact cum a învățat el din cărțile sfinte.
Totuși, cel mai interesant mesaj privitor la proiectul legislativ al lui Cernea vine chiar din partea Patriarhiei. Un mesaj lung și foarte sofisticat care, după ce ne poartă prin istoria ultimelor două secole, ne anunță că „Suma de 487,4 milioane lei reprezintă 0,2% din bugetul de stat pe 2013, respectiv 0,08% din PIB-ul României pe 2013. De pildă, contribuția pentru culte de la bugetul de stat este de aproximativ 10 ori mai mică decât bugetul pentru Educație (4, 4 miliarde lei).” Da, corect, hai să-l lăsăm dracului de învățământ și să înghesuim bugetul în buzunarele fără fund ale popilor. Spre final și Patriarhia concluzionează că inițiativa legislativă a lui Remus Cernea este „irealistă și inadecvată pentru contextul românesc actual”. După care înalții ierarhi nu se sfiesc să aducă, ce-i drept, cu duhul blândeții,  și o  discretă amenințare: „Ea (nr. Inițiativa)  nu rezolvă criza economică actuală, ci, dimpotrivă, ar putea crea și o criză în relația stat-culte religioase”.  O criză în relația stat-culte religioase? De ce nu un război religios, sfințiile voastre?
 
Vasile Surcel