Mici, bere, ţigări, fumul gros care gâdilă prin nări avide poftele grobiene, aţâţate de sfârâitul carnal, mii de oameni, muzică uşoară de o calitate discutabilă. În mijlocul unei astfel de adunări a cărei menire, altfel justificabilă, era cea a unei solidarităţi în uitare, în destindere, în petrecere, se aruncă memoria unei fete. Cu şcoală multă, tânără, care îşi va fi consumat dramele şi iubirile ei. Care a avut momentele ei de intimitate, pe care cu siguranţă şi le-ar fi dorit mai lungi. Numele, rostit în boxe de amplificare, acoperă plescăiala cărnii prăjite în gura unui pensionar, înjurăturile sonore ale unui grup de adolescenţi ameţiţi veniţi la agăţat, cineva se mai aşează o dată la coada pomenii, altul încearcă să se bage în faţă, apostrofat de o cucoană, cu simţul cozii în sânge.
Mircea Geoană şi-a cerut scuze public pentru faptul că a pomenit, la serbarea câmpenească de 1 mai, numele Ralucăi Stroescu. (Bine că a făcut măcar atât.) Este halucinant însă cum i-a putut trece prin cap să facă acest lucru, fără consimţământul familiei. Pentru că nu am nicio îndoială că, niciun om care a fost măcar o secundă înfiorat de vederea unei cruci nu ar fi putut face aşa ceva.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
