Sorin Coclitu, Antonel Bunu și Dragoș Rusu, controversații care vor să reprezinte SIF Muntenia

Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor de la SIF Muntenia, programată pentru 25/26 aprilie 2013 are pe ordinea de zi , pe lângă situații financiare curente, rapoarte de activitate și alegerea unor membri în Consiliul Reprezentanților Acționarilor(CRA). Un număr de 20 de candidați s-au înscris pentru cele 11 locuri  în Consiliul Reprezentanților Acționarilor la SIF Muntenia, dintre care jumătate sunt actualii membrii. Printre CV-urile depuse pentru Consiliul Reprezentanților Acționarilor am descoperit câteva nume controversate, persoane aflate în vizorul procurorilor și unele chiar trimise în judecată.
Astfel, nu mică ne-a fost surprinderea să aflăm că unui din candidați este chiar Sorin Coclitu, președinte al Consiliului de Administrație al Fondului Român de Garantare a Creditelor (FRGC) pentru Întreprinzătorii Privați și director general al acestei instituții, de la înființare până în prezent, așa cum apare în CV-ul postat pe site-ul SIF Muntenia. Sorin Coclitu este vizat de procurori în dosarul  referitor la „ modul în care a fost înființată Banca de Investiții și Dezvoltare și efectuarea unor tranzacții suspecte de spălare de bani între SC Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privați SA (FRGC) și VÎNTU SORIN OVIDIU“, după cum se precizează în Ordonanța de infirmare a soluțiilor de neurmărire din dosarele FNI, BRS, BID , Banca Agricolă și continuarea cercetărilor în cadrul aceleiași cauze, într-o abordare unitară.
Conform aceluiași document oficial „cauza se referă la efectuarea unor tranzacții succesive, suspecte de spălare de bani, cu acțiuni ale SC IMOLA SA, între SOV, GHEORGHE RAȚIU, SC FRGC SA, ANCA POPA, DINU MARIUS GABRIEL, VASILE HOBEANU și SC Gelsor SA. Aceste acțiuni au fost cesionate în mod repetat, la intervale scurte de timp, între numitul SOV, persoane fizice apropiate acestuia și persoane juridice pe care acesta le-a fondat și le controla, pe baza unor documente nedatate sau care nu prevedeau modalitatea de plată“.
Legătura dintre Sorin Ovidiu Vîntu și FRGC-ul condus de Coclitu este preci­zată tot de procurori, în același document, unde se subliniază că „Potrivit actului de sesizare, numitul VÎNTU SORIN OVIDIU a rulat, pe fondul unei așa-zise cesiuni de acțiuni emise de BID SA, sume mari de bani între BID SA (companie pe care o controla în proporție de 99,75%) și Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privați SA (FRGC), companie în care deține, prin intermediul a două companii pe care le fondase și le controla direct sau prin interpuși (BRS SA și SC Gelsor SA) 53,83% din capitalul social“. Procurorul general Laura Codruța Kovesi a decis să infirme ca nelegale dispozițiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse în dosarul nr.34/D/P/2005 prin rechizitoriul din 15.12.2010 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală pentru un șir lung de persoane, printre care se regăsește și Sorin Coclitu, președintele FRGC, candidatul de astăzi pentru Consiliul Reprezentanților Acționarilor. Conform Ordonanței de infirmare, soluțiile de neurmărire au fost declarate nelegale , deoarece „În condițiile în care activitatea infracțională a numitului Vîntu Sorin Ovidiu a fost privita fracționat, nu în ansamblul său, probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru a stabili dacă sumele tranzacționate provin din săvârșirea unor infracțiuni. Pentru aflarea adevărului, este necesar ca infracțiunea de spălare de bani să fie analizată împreună cu celelalte fapte săvârșite în aceeași perioadă, pentru a avea o imagine completă a fluxurilor financiare relevante.“ Or, acest lucru fac anchetatorii acum, iar Sorin Coclitu trebuie să răspundă la întrebările procurorilor legate de acuzația de spălare de bani, așa cum apare în Ordonanța semnată de Laura Kovesi.

Rulaje pe ruta FRGC – BID – SOV

Ziarul Curentul a dezvăluit încă din 2008 modul în care s-au făcut rulajele pe ruta FRGC- BID- SOV.
Prima dintre acestea vizează rularea scriptică a unor sume de bani înspre/dinspre FRGC astfel încât mahării care stau și acum la cârma acestui vehicul financiar „nășit“ de Vîntu să se descarce „legal“ de creditările mascate făcute către tatăl FNI. Dar despre ce este vorba. În decembrie 1999, după „retragerea“ din FNI, Vîntu a înființat un alt „vehicul“ financiar menit a-i finanța business-urile. Este vorba despre FRGC SA, companie controlată de Gelsor SA (37,81%) și BRS (16,02%) și în care au fost atrase o serie de instituții financiare de renume (BCR – 19,62%, BRD – 12,84%, BCIT – 6,4%, CEC – 6,4%, Banca Agricolă – 0,9%). Profitând de faptul că deținea, indirect, controlul FRGC, Vîntu l-a numit la conducerea Fondului pe Sorin Coclitu, un „locotenent“ de-al său promovat la un moment dat și la șefia SIF Muntenia. Conform actului constitutiv al FRGC (art. 33 al. 10), participarea Fondului în diverse investiții financiare se putea aproba de către Consiliul de Adminstrație (CA) numai „sub rezerva validării acestora de AGA“. Ca atare, orice investiție dispusă de CA-ul FRGC ori de președintele CA, Sorin Coclitu, fără validarea AGA, era nulă de drept. Numai că, la 6 iulie 2001, fără a avea acordul AGA (n.r. – art. 23. din actul constitutiv al FRGC spune că „AGA ordinară se întrunește anual, la cel mult trei luni de la închiderea exercițiului financiar“), Coclitu și-a fabricat o procură (nr. 886) care preciza: „Având în vedere necesitatea adoptării unor decizii operative (n.r. – efectuarea unor plasamente) coroborat cu celelalte prerogative rezultate din dispozițiile actului constitutiv, acționariatul și conducerea executivă a societății l-au mandatat pe președintele CA, director general al entității juridice, să efectueze astfel de operațiuni patrimoniale, rezultatele unor asemenea operațiuni fiind prezentate cu ocazia raportărilor anuale supuse validării AGA ordinare a acționarilor“. Ulterior, înarmat cu respectiva procură întocmită fără aprobarea AGA, șeful FRGC, Sorin Coclitu, dispune efectuarea unui „plasa­ment“ la Banca de Investiții și Dezvoltare (BID), deținută în proporție de 99,705% de… Vîntu.

Ingineria, dibuită după confuziile din documente

Conform anchetatorilor, necesitatea stringentă a unui plasament la BID a fost de fapt o „cioacă“. Dovadă stau documente oficiale, care arată că aranjamentul financiar a fost un plan premeditat de „creiere“ ale BID (Vîntu, Nicolae Văcăroiu, Corneliu Croitoru, Gh. Licuriceanu, Nicolae Rotaru, Vergiliu Pârvu, Octavian Partenie, Alex Stănescu, Constantin Dumitru), înainte ca Sorin Coclitu să fi cunoscut în mod oficial intenția unor acționari ai BID de a renunța la o parte din acțiuni. Acest lucru este probat de un Convocator, datat 27 iunie 2001 (cu 10 zile înainte de facerea procurii pe numele lui Coclitu) și parafat de capii BID, care anunța organizarea unei AGA extraordinară pentru 11 iulie 2001 care avea pe ordinea de zi un singur punct: „Modificarea unor prevederi ale actului constitutiv, referitor la structura acționariatului băncii ca urmare a CESIONĂRII de către dl. Vîntu a 89.000 acțiuni către FRGC“.
Mai mult, anchetatorii cercetează motivul pentru care, deși în Convocatorul BID din 27 iunie 2001 se vorbea despre CESIONAREA de către Vîntu a 89.000 de acțiuni BID către FRGC, la AGA extraordinară a BID s-a ajuns la SUBSCRIERE (n.r. – aport în bani/natură al unei persoane fizice/ juridice la o socie­tate în momentul consti­tui­rii/majorării capitalului social).
Deja anchetatorii dispun de două documente oficiale emanate de BID (Hotărârea AGA nr 8 din 11 iulie 2001 și Actul Adițional la Actul Constitutiv al BID SA autentificat la notarul Dumitru Apostoiu în 17 iulie 2001) în care se precizează că Actul Constitutiv al băncii se modifica la art. 6.2, lit. a și j, în sensul că „Sorin Ovidiu Vîntu SUBSCRIE 1.711.000 acțiuni reprezentând 94,8188% din capitalul social al băncii și va vărsa integral 171,1 mld. lei (…); FRGC SUBSCRIE 89.000 acțiuni, reprezentând 4,9321% din capitalul băncii, și va vărsa integral 8,9 mld. lei“. În plus, anchetatorii mai cercetează Comunicarea BID nr. 215/VIII/2 din 24 iulie 2001 către ORCB în care se confirmă ca „BID a înregistrat în Registrul Acționarilor TRANSFERUL (n.r. – termenul este pentru CESIUNE, nu SUBSCRIERE!) celor 89.000 acțiuni de la acționarul principal Sorin Ovidiu Vîntu către FRGC“.

Cercetările de până acum au scos la iveală faptul că, de fapt, la data de 11 iulie 2001 la BID n-a existat nicio ședință AGA, astfel că există toate șansele ca actele care au stat la baza afacerii BID – FRGC să fi fost fabricate, astfel încât să-l acopere pe Coclitu, care este foarte probabil să fi făcut diverse „investiții“ fără validarea AGA a FRGC în diverse companii din grupul Gelsor, investiții care, nefiind rambursate, au forțat rularea scriptică a unor sume care să acopere creditările mascate făcute către SOV.

Oamenii lui Chelu vor și ei la vârful SIF Muntenia

Sorin Coclitu nu este singurul personaj controversat care vizează să fie reprezentantul acționarilor SIF Muntenia. Pe lista CV-urilor depuse ce urmează să fie analizate în Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor se mai află o pleiadă de personaje cu probleme de dosare și de imagine care, culmea, sunt legate de controversatul Cătălin Chelu, cunoscut opiniei publice din dosarul mită la ministerul de interne. Chelu a fost condamnat în octombrie 2012 la cinci ani de închisoare pentru dare de mită și  cumpărare de influență, pedeapsă ce a fost majorată cu un an pentru gravitatea faptelor. Decizia nu este încă definitivă. În același dosar a fost condamnat la șase luni cu suspendare și Antonel Bunu-unul dintre locotenenții lui Chelu, pentru complicitate la dare de mită. În ciuda deciziei unei instanțe de judecată care l-a declarat vinovat și l-a condamnat, Bunu vrea să fie reprezentantul acționarilor de la SIF Muntenia, depunându-și candi­datura în acest sens. Tot pe lista oamenilor lui Chelu care candidează pentru un loc în CRA la SIF Muntenia se află și Gabriel Burlacu. Acesta din urmă a fost impus la conducerea SIF Muntenia în 2002 chiar de către Chelu, un acționar important la vremea aceea, potrivit presei centrale. Ultimul dar nu cel din urmă personaj din spatele căruia se ivește Chelu este, potrivit ziarului Bursa, Dragoș Rusu, fost comisar general adjunct la Garda Financiară, suspectat de autorități că ar fi vândut secrete econo­mice românești altui stat, prin inter­mediul amantei sale din Republica Moldova. Numele lui Dragoș Rusu apare în rechizitoriul prin care foștii procurori Marcel Sâmpetru și George Bălan, judecătoarea de la ICCJ Georgeta Barbălată și fostul șef al SIPI Ilfov Mihai Vlad au fost trimiși în judecată pentru divulgarea unor informații nedestinate publicității, unele dintre acestea fiind din cauze ce privesc siguranța națională. Cu asemenea personaje, acționarii SI Muntenia pot „dormi liniștiți“: oamenii lui Vîntu și ai lui Chelu sunt pregătiți să lucreze pentru ei.

Mihaela Dobrescu