În data de 9 mai la Chișinău vor avea loc ample manifestări rusești în stil sovietic, cu ocazia așa zisei zile a victoriei bolșevicilor în al doilea război mondial. Partea interesantă și cu valoare simbolică este că rușii au izbutit să marginalizeze cu această ocazia sărbătorirea zilei Europei, care se desfășoară tot pe 9 mai. Astfel, Ambasada Rusiei a obținut pentru concertele sovietice dedicate lui Stalin piața centrală a Chișinăului, celebra PMAN, unde ani de-a rândul au avut loc marile manifestări românești, pentru limba română și istoria românilor, iar manifestările dedicate Europei au fost surghiunite într-o piațetă măruntă unde joacă table pensionarii.
Partea cea mai caraghioasă este că nici rușii habar n-au de fapt ce sărbătoresc ei pe 9 mai. Așa zisa lor victorie împotriva nazismului este o cacialma propagandistică deoarece izvoarele ideologice al nazismului german și ale comunismului rus sunt identice. Prima emisiune monetară a Revoluției Bolșevice de după 1917 avea zvastica pe fața bancnotei și fasciile pe avers. Primele uniforme ale Armatei Roșii aveau la petlițe însemne zvasticii. Zvastica de mai târziu a lui Hitler și a naziștilor!
Rădăcinile comune ale nazismului și comunismului
Istoriografia rusească nici până azi nu a executat un necesar update a temei legăturilor dubioase dintre nemți și ruși încă de dinainte de 1939. Se ignoră voit faptul că înarmarea Reichului și pregătirea ofițerilor nemți s-a realizat via Stalin. Încă din 1923 Germania a fost ajutată de Rusia sovietică a lui Stalin să se înarmeze, după care Hitler și Stalin au și parafat înțelegerea secretă, în 1939, și apoi cei doi s-a pus pe gâtul României, în 1940, decapitând-o și trecând apoi la sfârtecarea întregii Europe.
Zeci de milioane de oameni au căzut pradă hecatombei socialiștilor cu cămăși brune, negre și roșii, mânați de aceleași idealuri și inspirați de aceeași ideologi. Cărțile de istorie trec sub tăcere legăturile interesante dintre naziști și comuniști. Atât național-socialismul lui Hitler cât și socialismul internaționalist al lui Lenin și Stalin au izvoare comune. Mai mult decât atât, la nivelul de top al conducerii Reich-ului s-au aflat chiar alături de Hitler agenți sovietici. Este cazul lui Martin Borman de exemplu, organizatorul și trezorierul Partidului Nazist, mâna dreaptă a lui Hitler.
Printre puținii autori ruși care au abordat această temă se numără Victor Suvorov numele de autor al unui celebru defector al GRU, alias Rezun fost ofițer al GRU, unul dintre șefii spionajului militar sovietic care a fugit la britanici, și unul dintre puținii transfugi ai GRU rămași în viață după dezertarea la inamic. După ce și-a încheiat debrifingul în fața contraspionajului britanic și american, operațiune care a durat câțiva ani, Suvorov, protejat cu strictețe de Marea Britanie, unde trăiește acesta acum (încă) a primit acceptul serviciilor să – și scrie cărți despre experiența sa în serviciile militare rusești dar și despre istoria mai puțin cunoscută a URSS. Suvorov s-a refugiat în Occident având asupra lui o veritabilă arhivă cu documente militare secrete sovietice, pe care le-a copiat, unul câte unul, de-a lungul multor ani.
Victor Suvorov a editat în Paris, în 1989, o carte intitulată „Le brise-glace” (Spărgătorul de gheață), care i-a bulversat pe istorici și pe analiștii politici. Suvorov susține, pe baza unei minuțioase documentări în arhivele militare sovietice, că Stalin, în vara lui 1941, dăduse ordin ca Armata Roșie să fie gata de atac. Beneficiind de surse solide și de acces în arhive interzise civililor Rezun/Suvorov, întâmplător nu numai inteligent ci și un foarte aplicat istoric, a demontat tezele mincinoase ale propagandei sovietice și rusești utilizând accesul pe care l-a avut în calitate de cadru al GRU la documente încă și azi ținute la index de ruși.
Un fost ambasador rus la București, Alexander A. Churilin, care o făcea pe (și) istoricul debita despre 9 mai 1945 următoarele: “calea barbarilor fasciști a fost barata de armata noastră. Rezistând la prima lovitură dată de forțele superioare ale inamicului, aceasta a oprit invazia, iar apoi a trecut la ofensivă decisivă. În istoria războiului, pe vecie vor rămâne faptele colective de eroism de care au dat dovada soldații noștri. Soldații noștri au fost aceia care au dat lovitura de grație monstrului fascist la Berlin, pe data de 9 mai 1945. »
În contra-partida la tempeniile debitate de propagandă oficială rusa ce probează constanta politicii rusești, continuatoare a tezelor sovietice, iată mai jos un scurt extras din Spărgătorul de Gheață – carte intitulată după numele de cod dat lui Hitler de Stalin. Victor Suvorov demonstrează că adevăratul principalul vinovat și adevăratul instigator al celui de-al doilea război mondial a fost Rusia sovietică, folosind analiza minuțioasă a desfășurării de luptă, a tehnicii militare utilizate și a pregătirilor din spatele frontului, mărturiile combatanților, și mai ales nenumăratele documente la care a avut acces în calitate de agent de frunte ai GRU. Suvorov demontează în cartea sa întreaga istoriografie rusă, partașă la una dintre cele mai mari minciuni ale secolului trecut, pe care, iată, Rusia o reiterează și în acest secol și unde?… culmea, la Chișinău.
URSS urma să atace Germania în iulie 1941
Documentele aduse de Suvorov sunt foarte minuțioase și cuprind informații de mare valoare ce vin să demonstreze că de fapt Stalin își organiza unitățile sovietice pentru a intra în Europa încă cu mult inainea de a fi atacat de Germania. În iunie 1941, Armata Roșie nu era deloc în deficit de armament și oameni iar așa zisa lipsa de pregătire militară a Uniunii Sovietice a fast un „mit”, lansat și cultivat constant de conducerea de la Kremlin. În privința intențiilor ofensive ale lui Stalin din iunie 1941 pledează și alți autori, afară de Victor Suvorov – Jacques de Launay („Grandes decisions de la II-e guerre mondial I”, Ernst Topitsch („Stalin’s Krieg”), Joachim Weber („Operation Barbarossa”) etc.
Victor Suvorov reproduce în carte și directiva secretă din 5 mai 1941, semnată de generalul Jukov, directivă prin care Armata Roșie urma să atace România la 12 iulie 1941. Aceste date noi privesc și România, care a fost acuzată de atac prin surprindere, alături de Germania, contra URSS. Planul Uniunii Sovietice de a ataca România în 1941, era în perfectă concordanță cu strategia de amenințare permanentă a României întregite, România Mare, privită de Moscova cu ură viscerală. În 1940, în mai puțin de trei luni, România reîntregită în 1918 era, în mare măsură, dezmembrată prinsă între două mari puteri gemene – Germania lui Hitler și URSS-ul lui Stalin.
Ofensiva propagandistica sovietică de la Chișinău
Un foarte talentat blogger basararabean, Dragoș Galbur, referindu-se la circoteca ruso-sovietica de la Chișinău nota cu amărăciune zilele acestea: „Concertul de la Chișinău – o rușine națională: Pe 9 mai, în Piața Marii Adunări Naționale se preconizează o manifestație de amploare, Ambasada Rusiei la Chișinău va organiza un concert dedicat “Zilei Victoriei” URSS împotriva Germaniei naziste, cel mai grandios eveniment organizat de către ruși, de 20 de ani încoace. Finanțarea evenimentului vine în primul rând de la Moscova, iar în al doilea, de la Unibank și Fundația evreiască Miron Shor. La acest eveniment vor concerta doi renumiți artiști din fosta URSS, Iosif Kobzon și Lev Leșcenco (ambii evrei), iar la concert sunt așteptate peste 10.000 de persoane. Cireașa de pe tort” rămâne, însă, a fi, vizita (neoficială) a vice-președintelui Federației Ruse, Dmitri Rogozin, un antiromân declarat, cel care în 1992, în timpul conflictului de pe Nistru, aduna detașamente de cazaci în toată Rusia, aducându-i, personal, la Nistru, să lupte cu” vrăjmașul român”. Straniu este faptul că în aceeași zi, Guvernul moldovenesc organizează Ziua Europei, ca în fiecare an, însă, în acest an, evenimentul va fi organizat în scuarul Teatrului Național de Operă și Balet” Maria Bieșu”, o locație mică, incomodă și rușinoasă pentru o țară cu aspirații europene. Cum a fost posibil ca Ambasada Rusiei la Chișinău, care reprezintă o minoritate etnică de 9%, în Republica Moldova, să ia autorizație chiar în inima Chișinăului, împingând evenimentul dedicat zilei Europei, organizat de către autorități, în scuarul de la Balet?
Despre demnitatea noastră națională nu voi scrie. Nu pot să scriu despre ceva ce nu există.”
Amare observații. Nimic de adăugat…
George Roncea
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
