Regizorul roman Cristian Mungiu a obţinut duminică seară, cu filmul său -4 luni, 3 săptămani şi 2 zile-, primul Palme d*Or pentru lungmetraj şi, totodată, cel mai important premiu din istoria cinematografiei romaneşti. Cristian Mungiu a declarat într-o conferinţă de presă după decernarea premiului că acest trofeu este o recompensă mai importantă pentru el decat un Oscar, informează Le Point. Într-un interviu acordat Radio Romania Actualităţi, regizorul al cărui nume a făcut deja înconjurul lumii a recunoscut faptul că spera la acest premiu. -Nu vreau să povestesc în sine filmul, dar e vorba de două fete care trăiesc la sfarşitul ultimilor ani ai comunismului, undeva, în 1987, şi povestim o sambătă din viaţa lor. Una din fete este însărcinată şi în perioada aia, după cum vă amintiţi, avortul era ilegal-, a declarat Mungiu, care consideră că juriul, prezidat de britanicul Stephen Frears a fost impresionat în primul rand, prin maniera în care filmul este făcut, pe de o parte, -pentru că e un stil cinematografic destul de personal, foarte simplu, o simplitate la care am ajuns foarte greu- şi pe de altă parte, prin faptul că are de spus ceva care depăşeşte contextul istoric. Conform declaraţiilor regizorului roman, filmul va deschide Festivalul Transilvania în câteva zile şi va putea fi văzut, ca proiecţie, la Cluj, pe 1 iunie şi apoi la Sibiu, iar în difuzare, probabil o să înceapă să fie văzut din luna septembrie. Deşi bugetul pentru acest film a fost exclusiv romanesc, de doar 600.000 euro, trofeul obţinut de Cristian Mungiu înseamnă, fireşte, succesul unui cineast talentat, care a scris, a regizat şi a produs prin propria firmă -4 luni, 3 săptămani, 2 zile-. Filmul s-a vandut deja în peste 30 de ţări, în toate ţările din America de Sud, în Argentina, Brazilia, Columbia, Venezuela, în Mexic, în Statele Unite şi în toate teritoriile din Europa, în Germania, în Franţa, în Italia, în Anglia, în Danemarca, în ţările de nord, apoi în Israel, în Coreea, în Japonia, în foarte multe teritorii. Cristian Mungiu a declarat că filmul romanesc a devenit deja un brand de ţară, pentru că -dacă e să vorbim cinstit, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii ani şi la faptul că în această perioadă de 10 zile în care am fost la Cannes, presa care a acoperit evenimentul a scris cronici despre acest film şi despre filmul romanesc, în general, în peste 50 de publicaţii din toată lumea şi în foarte multe ţări. Deci din punctul ăsta de vedere, noi am făcut ce ţinea de noi şi, în clipa de faţă, se vorbeşte de un cinematograf romanesc şi, sincer, e un act cultural pe care îl consideram că merităm să-l facem, dar sper din toată inima ca lucrurile astea să se constituie şi într-o mană de ajutor pe care, la randul nostru, trebuie s-o primim ca să ne prezentăm filmele mai bine în ţară-.
O revelaţie pentru mai toţi cei care l-au văzut la Cannes, lungmetrajul cineastului roman în varstă de 39 de ani a întrecut creaţii ale unor regizori ca fraţii Coen, Emir Kusturica, Gus Van Sant şi Wong Kar Wai. Însă acest Palme d*Or reprezintă, totodată, o piatră de hotar în istoria filmului. romanesc.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
















