Traditii de iarna pe mapamond

Mare dreptate a avut cine-a spus: -Cate bordeie, atatea obiceie-! Caci, fie el Santa Claus, Pere Noel, Sinterklaas sau Mos Craciun, batranul cu plete dalbe poarta in spate aceeasi desaga plina de daruri, in fiecare an si in orice colt al lumii, aprinzand in fiecare flacara vie a copilariei. Insa aceasta sarbatoare sfanta a Craciunului, cu mireasma-i proaspata de cetina de brad, este incarcata de traditii si simboluri din cele mai diverse pe intregul mapamond.

Putini dintre noi stiu ca celebrarea Nasterii lui Iisus Hristos nu s-a facut dintotdeauna in Biserica. Abia in secolul al III-lea se serba in Orient, la 6 ianuarie, Epifania sau Teofania (descoperirea lui Dumnezeu), o sarbatoare comuna pentru Nasterea Domnului, Botezul Sau de catre Sfantul Ioan si participarea la nunta din Cana Galileii, moment liturgic adoptat ulterior si de Biserica Romei. Papa Liberiu este cel care a introdus, in anul 354, data de 25 decembrie ca zi de Nastere a lui Iisus. Natalis Domini sau Craciunul a inlocuit sarbatoarea pagana a solstitiului de iarna care, incepand cu secolul al III-lea, se combinase cu sarbatoarea zeului solar Mithra. Ziua nasterii lui Iisus va fi declarata sarbatoare a Imperiului roman in anul 429, de catre imparatul Iustinian, iar Sfantul Patrick va introduce Craciunul in Irlanda in anul 461. Augustin de Canterbury statorniceste aceeasi traditie in Anglia in 604, pentru ca, abia un secol mai tarziu, Sfantul Bonifaciu sa instituie in Germania celebrarea Nasterii lui Iisus pe 25 decembrie. In Scandinavia, Craciunul va patrunde in anul 815 prin Sfantul Angsar, iar Sfantul Chiril va contribui la raspandirea sarbatorii crestine in tarile slave. In Ungaria, Sfantul Adalbert face acelasi lucru in 997, iar Danemarca se va crestiniza complet abia intre anii 1014-1053. Doar in Marea Britanie Craciunul a avut o situatie mai deosebita, fiind, nu de putine ori, interzis din cauza amestecului de elemente crestine si pagane, Oliver Cromwell suspendand chiar sarbatoarea in 1652. Opt ani mai tarziu, gratie Restauratiei, numele de Christmas, provenit de la Christ-mass Day – ziua liturghiei lui Hristos, va reveni in atentia populatiei.

Fiecare noua comunitate de crestini a imbracat sarbatoarea Craciunului intr-o altfel de haina, in functie de traditiile si obiceiurile pagane din momentul convertirii. Asa se face ca ritualurile specifice sunt complexe si numeroase, in parte de origine precrestina sau de provenienta nedeterminata, menite sa-l apere pe om de tot raul prin mijloace magice. Din liturghia Craciunului s-au mai dezvoltat cu timpul si unele forme de teatru religios, legate mai ales de scena intrarii celor trei crai de la rasarit in staulul unde s-a nascut Mantuitorul.

Mosul vine din Spania si adora orezul cu lapte

Desi cercetatorii britanici au incercat cu tot dinadinsul sa demoleze mitul Mosului, reconstruindu-i infatisarea gratie tehnologiei tridimensionale dupa cea a Sfantului Nicolae, care a devenit mai taziu Mos Craciun, si afirmand ca acesta nu ar avea nimic in comun cu imaginea pe care o stim deja, copiii olandezi il asteapta pe Sinterklaas, care vine din Spania pe un cal alb si lasa daruri in sabotii de lemn. In ajunul sosirii Mosului, ghetutele sunt umplute cu fan si zahar pentru calul mosului, iar dimineata cand se trezesc, micutii le gasesc pline cu daruri, cu nuci si bomboane.

Finlandezii il au pe Joulupukki, cel care vine din tinutul Korvatunturi, taram in forma unei urechi, despre care se spune ca ar fi unealta cu care Mosul asculta daca micutii sunt cuminti. In Suedia, Jultomte are o infatisare diferita: el este reprezentat ca un pitic imbracat in rosu, cu barba alba, mare amator de orez cu lapte, traditionala mancare suedeza de Craciun. Si daca in Spania Mos Craciun nu inseamna mare lucru pentru copii, cadourile fiind impartite de cei trei magi, de doua ori pe an, pe 26 decembrie si pe 6 ianuarie, in Italia – Babbo Natale are nevoie de ajutoare: o batrana vrajitoare, numita Befana, foarte buna cu copiii, care se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit.

In Costa Rica, Columbia si Mexic, darurile sunt aduse de Nino Jesus (Copilul Iisus), in timp ce japonezii celebreaza Craciunul cu lanterne, papusi si aranjamente florale, impreuna cu Jizo, mosul autohton.

Sa arda butucul!

Christklots, in Germania, reprezinta obiceiul de a arde un butuc toata noaptea de Craciun, care, conform traditiei, se crede ca ar apara casa de hoti si de nenorociri tot restul anului. Dar in fiecare dintre cele patru duminici dinaintea Nasterii Domnului se aprinde cate o lumanare, asezata intr-o cutie. In Elvetia, butucul este cunoscut sub numele de Buche de Noel, iar in Anglia, Yule Iog. In multe biserici catolice sunt expuse iesle cu pruncul Iisus si magi de marime naturala. In Austria, cete de copii strabat strazile colindand pe la ferestre, Piata de Craciun din Viena fiind atractia principala a sarbatorilor, desi Craciunul este celebrat de obicei acasa, cu o masa festiva si cadouri. Bisericile si catedralele germane sunt neincapatoare in seara de Ajun, cand slujba religioasa este urmata de concerte de orga.

Masa si darurile

Obiceiul de a se face cadouri de Craciun are doua surse: pe de o parte, provine din darnicia lui Mos Nicolae, pe de alta, reprezinta o imitare a gestului celor trei magi de a se inchina Mantuitorului, inclusiv prin darurile aduse. La britanici, cadourile se impart pe 26 decembrie. Danezii au o modalitate mai putin intalnita de a imparti cadourile: se aduna toti ai casei in jurul bradului, si cel mai varstnic ia un cadou pe care-l da celui destinat care ia, la randul sau, un altul si-l da persoanei pentru care a fost pregatit si asa mai departe.

In Norvegia, cadourile nu se fac oricum. Ele sunt ascunse de catre cei care le daruiesc intr-un sac cu paie care este apoi legat deasupra usii destinatarului. Cand acesta deschide usa, se va trezi cu ele in cap, spre deliciul asistentei, care se arunca asupra sacului, il spinteca si, cand gasesc surprizele, se imbratiseaza si isi adreseaza urari de bine.

Traditia greaca impune insa ca masa de Craciun sa nu fie stransa dupa ospat pentru ca Iisus, care va trece pe acolo noaptea, sa nu ramana flamand. Asa-numita -nochebuena- cubaneza se caracterizeaza prin festinuri cu friptura de porc, fasole neagra servita cu orez si plante traditionale sub forma de piure, preparate intr-o groapa sapata in pamant si umpluta cu carbuni si frunze de bananier. Neozeelandezii se delecteaza cu budinca de stafide, dar Craciunul ar fi incomplet fara prajitura Pavlova, preparata din bezea si decorata cu kiwi, capsuni si frisca. Si, dat fiind ca foarte multi oameni din emisfera nordica traiesc acum in Noua Zeelanda, a devenit o obisnuinta sa se serbeze Craciunul de doua ori intr-un an, pe 25 Decembrie si in iulie, atunci cand este mijlocul iernii.

Punctul culminant al mesei de Craciun pentru francezi este traditionala -Buche de Noel-, o prajitura de ciocolata sub forma de buturuga. Castanele prajite, merele umplute cu martipan, varza rosie si galustele impanate cu slanina sunt, de fapt, mancarea specifica intregii luni decembrie in Germania. Colindele in ritm de raggae insotesc pranzul de Craciun jamaican, format din orez, pui, carne de bou si carne picanta de capra. Printre traditiile italiene se mai numara si aceea de a manca, in seara de Ajun, sapte feluri de peste, alaturi de broccoli, spagetti si fructe de mare. La australieni, cina se serveste de obicei in aer liber, fiind urmata de un meci de cricket.

Parada ridichilor luminate

In Elvetia, Samichlaus are intotdeauna sarcina grea de a aduce si pomul de Craciun in casele oamenilor, obicei care se pastreaza alaturi de o alta traditie elvetiana, -Parada ridichilor luminate-. Copiii, ajutati de parinti, se inarmeaza cu ustensile specializate si scobesc cu mare grija cate o ridiche mare de luna, alb-violet, pe care apoi o impodobesc cu diferite crestaturi si forme. Micutii introduc apoi o lumanare lunga in ridichea pe care o poarta ca pe o facla ori o agata cu trei sfori, ca pe un lampion. Conform traditiei, parintii si copiii se intalnesc in diverse locuri din sat si pleaca, la ora 18.00, cu ridichile luminate, spre curtea scolii, unde se canta in cor colinde.

Graul, ofranda lui Iisus

Libanezii planteaza boabe de grau in ghivece, cu o luna inaintea Craciunului, pe care le amplaseaza, in seara sfanta, sub brad sau alaturi de montajul de Craciun, constand in reconstituirea scenei Nasterii Mantuitorului. Fiindca australienii nu au zapada, Mosul nu poate veni cu sania trasa de reni, asa ca aceasta a fost inlocuita de o caleasca cu opt canguri.

Pentru fete

In Slovacia, Ajunul Craciunului reprezinta un moment important si pentru domnisoarele care vor sa-si afle ursitul. Cu conditia sa respecte cateva reguli relativ simple. Cu 12 zile inainte de marea sarbatoare, fetele scriu pe tot atatea biletele numele baietilor care fac parte din cercul lor de prieteni sau pe care ii simpatizeaza si ascund bucatelele de hartie sub perna. In fiecare dimineata arunca un bilet la gunoi, astfel incat cel pe care il vor citi in dimineata de Craciun va contine numele baiatului care le va fi iubit. Tot in Slovacia se spune ca dupa ce ai tinut cele patru saptamani de post, in ajunul marii sarbatori, este bine sa nu mananci deloc intreaga zi. Cica daca rezisti pana la sfarsit, vei vedea un spiridus din aur. Si in vecini, in Polonia, oamenii scruteaza vazduhul, dar din alte motive. Ei asteapta sa vada primul astru care apare in seara de 24 decembrie, amintindu-si astfel de steaua din Bethleem. In momentul in care Gwiazdka (adica -steluta-) isi face aparitia pe cer, toti membrii familiei se imbratiseaza si fac shimb de urari, iar apoi se strang in jurul mesei, pregatiti pentru cea mai copioasa cina a anului.

In Cehia, regulile sunt parca mai aspre decat oriunde. O lege din batrani spune ca numarul celor care stau la masa trebuie sa fie in mod obligatoriu par, iar superstitia mai avertizeaza ca acela care se va ridica inainte de sfarsitul ospatului va muri in anul care urmeaza. Din acest motiv, toate farfuriile cu bucate sunt aduse la masa inainte de venirea oaspetilor, astfel incat gospodina sa nu fie nevoita sa mai faca drumuri inutile la bucatarie. De altfel, putini s-ar indura sa plece, pentru ca la capatul ospatului format din salate si ciorba de peste ii asteapta o delicioasa prajitura cu migdale.

Miere pe frunte

In Slovacia, cina este incununata de o alta traditie, capul de famile, cu degetul inmuiat in miere, facand pe fruntea fiecaruia o cruce, semn ca respectivul a fost cuminte in anul ce-a trecut. In Bulgaria, dupa ce s-au infruptat cu totii din traditionala supa de fasole, cel mai in varsta membru al familiei imparte tuturor bucati dintr-o paine in care gospodina, inainte de a o coace, a ascuns un banut norocos. Cel care il gaseste va avea parte cu siguranta de un an prosper.

Pe vremea cand Lituania facea parte inca din URSS, oamenii de aici isi faceau daruri in noaptea de Anul Nou. Dupa obtinerea independentei, in 1990, au inceput sa fie respectate din nou traditiile Craciunului, dar copiii, mai smecheri, au incercat sa-i convinga pe parinti sa le ofere cadouri si pe 24, si pe 31 decembrie. Figura insa nu a tinut prea mult, iar in cele din urma Mos Craciun a fost instaurat drept singurul distribuitor de daruri in perioada Sarbatorilor de iarna. Legendele din batrani te avertizeaza ca, la miezul noptii, apa din puturi se transforma in vin, iar animalele pot sa vorbeasca. Insa nu e bine sa la auzi pentru ca, daca o faci, vei muri in anul care vine. Pe de alta parte, daca apuci sa gusti din apa in momentul in care se preface in vin, vei avea un noroc grozav in urmatoarele 12 luni.

La Muntele Ureche

Legenda ne invata ca Mos Craciun locuieste in Finlanda, mai exact in Laponia, la Muntele Ureche. Insa in timp ce batranul darnic bate lumea in lung si-n lat pentru a imparti toata noaptea daruri, ei bine, copiii din Finlanda il asteapta pe mos in timpul zilei. Batranul bate la usa si intreaba: -Sunt copiii cuminti in casa aceasta?-, iar raspunsul vine de fiecare data entuziasmat si invariabil, invitandu-l pe mos sa poposeasca si sa isi deserte desaga. In aceasta zi nu sunt uitate nici animalele, iar cei care vor sa aiba parte de un an bogat, pregatesc in curte un snop de spice, dar si cativa pumni de seminte si nuci pentru pasari. Dupa-amiaza, pe la ora cinci, lumea se strange in curtea bisericii pentru a participa la o slujba speciala cu ocazia Craciunului, iar apoi fiecare familie pune lumanari aprinse pe mormantul rudelor. E o imagine tulburatoare sa vezi sutele de luminite in noaptea finlandeza. Insa daca e vorba de lumanari, recordul il detin, de departe, danezii. Statisticile spun ca, in noaptea sfanta, nicaieri pe glob nu sunt aprinse mai multe astfel de luminte decat in aceasta tara. Tot aici, daca tii sa-ti mearga bine, e recomandabil sa ai o provizie considerabila de prajituri acasa si sa nu lasi pe nici unul dintre musafirii care iti trec pragul sa plece pana ce nu a gustat din dulciuri. Din budinca de orez cu migdale e bine sa pastrezi o portie si pentru spiridusul care traieste in pod. Daca se va servi din aceasta specialitate traditionala, poti sa fii sigur ca va veghea in continuare asupra prosperitatii casei tale. Multi spun ca de fapt cea care se infrupta din budinca este pisica vecinilor, nu spiridusul, dar acestia sunt in general oameni prozaici, carora le lipseste cu siguranta spiritul sarbatorilor si care nu savureaza magia perioadei. Suedezii aveau obiceiul sa mearga la slujba sfanta de Craciun in primele ore ale diminetii de 25 decembrie, iar pe vremuri se organiza si o teribila cursa cu sanii in jurul bisericii, participantii avand convingerea ca invingatorul va avea parte de cele mai bogate recolte in anul urmator. Acum insa, oamenii s-au mai lenevit si au renuntat la intrecere, dar si la trezitul cu noaptea-n cap, amanand slujba pentru orele mai rezonabile ale zilei.

Paralizata

In Marea Britanie, Craciunul este poate cea mai importanta sarbatoare a anului. Pregatirile incep cu mult inainte de 25 decembrie. In unele magazine poti gasi brazi impodobiti si inscriptii cu urari inca din luna octombrie. In decembrie, lumea e cuprinsa de o frenezie nestapanita, subiectele de conversatie se invartesc numai in jurul sarbatorii de Craciun, iar cumparaturile si pregatirile sunt prioritatea numarul unu. Englezii sarbatoresc nasterea Domnului in felul lor, cu obiceiuri la care nu ar renunta nici in ruptul capului.

Dupa ce au petrecut intreaga luna decembrie cautand cadouri, scriind felicitari si impodobind bradul – apropo, bradul e impodobit mult mai devreme decat in Romania, de regula pe la jumatatea lui decembrie – pe 24, seara, englezii isi aduna fortele ce le-au mai ramas si se duc la biserica. Este un obicei la care nu au renuntat, desi el nu mai are semnificatia de odinioara. Ba chiar, unii tineri se opresc intai la pub-uri si ajung la biserica veseli si pusi pe sotii, spre necazul celor mai in varsta. La masa traditionala, din 25 decembrie, nu se mananca in nici un caz porc, ci curcan. In plus, tot felul de budinci, turta dulce si se consuma bauturi traditionale. Apoi, a doua zi, asa-numita -Boxing Day- (-Ziua cutiilor-), cand fiecare ofera cadouri, obligatoriu impachetate in cutii colorate. Ceea ce e uimitor in Marea Britanie e faptul ca, in zilele de Craciun, tara pur si simplu este paralizata. Nu circula nici un mijloc de transport, nici trenuri, nici metrou, nici autobuze. Doar taxiuri – iar soferii fac bani frumosi de Craciun, practicand tarife cel putin duble fata de zilele obisnuite. In Irlanda, aceasta sarbatoare este mai mult un prilej de rugaciune decat de distractie. In Ajun, femeile prepara cate o turta cu seminte pentru fiecare membru al familiei. In noaptea de Craciun, fiecare locuinta are in fata usii paine si lapte, ca un simbol al ospitalitatii.

13 Mosi Craciuni

In Islanda, tara ghetii si zapezii, vin 13 Mosi Craciuni. Cu 13 zile inainte de Craciun, primul Mos Craciun coboara din munti, ocoleste fiecare casa si apoi pune dulciuri in ghetutele copiilor, in vreme ce acestia dorm. Daca au fost cuminti, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri in plic (scratch cards), iar daca au fost rai… un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mos vine in oras si tot asa pana pe 25 decembrie cand primul Mos se intoarce la casa lui din munti, pe 26 cel de al doilea si tot asa pana pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numita si -Al treisprezecelea- si este considerata de islandezi ultima zi de Craciun, pentru ca, in aceasta zi, ultimul Mosul se intoarce la casa lui.

Colinde

Americanii sarbatoresc Craciunul in familie, inprumutand cate ceva din traditiile europenilor. Colindele sunt mai speciale, ele avand si accente de gosspel, muzica religioasa. Faimoase sunt reuniunile din Boston, unde zeci de familii canta, laolalta, colide, pe strada. Pana si bradul de Craciun a fost adus de predicatorul Martin Luther din Germania, aceasta fiind tara sa de origine. Presedintele Theodore Roosevelt a interzis impodobirea bradului, la Casa Alba, motivand protejarea mediului. Dar legenda spune ca mostenitorii sai aveau ascuns un brad, in camara. Traditia impodobirii bradului de la Casa Alba a revenit in 1923. Craciunul a devenit sarbatoare nationala abia in 1870, cand presedintele Ulysses Grant a semnat un act oficial in acest sens. Cu cinci saptamani inainte de Craciun, in fiecare duminica, americanii aprind cate o lumanare, fiecare reprezentand cate ceva. In seara Craciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sarbatori Nasterea Domnului. La masa se mananca curcan, iar specialitatea Craciunului este o prajitura cu fructe confiate.