Statul si BIRD incearca din nou sa-i transforme pe mineri in manageri

– Oferta apare in conditiile in care mai putin de 1% din totalul minerilor disponibilizati in 1997 si-au croit propria afacere, locurile de munca create prin diversele -programe- acoperind sub 10% din totalul necesar – Fondurile PHARE si celelalte finantari destinate zonelor miniere au ramas o necunoscuta in randul disponibilizatilor, care oricum nu mai au bani nici macar pentru participarea de 20-40% necesara demararii unui proiect – Diversele companii -de consultanta- care s-au perindat prin zonele miniere n-au reusit sa-i invete pe potentialii oameni de afaceri – fostii mineri – cum se intocmeste un studiu de fezabilitate

In zilele fierbinti ale disponibilizarilor din industria miniera (1997), oficialitatile visau cu ochii deschisi cum minerii, proaspat eliberati din apasatoarele subterane si -betonati- cu echivalentul a 15-20 de salarii, se vor transforma in manageri de firme mici si mijlocii, dezvoltand afaceri in domenii nemaiintalnite in acele zone monoindustriale si angajandu-i pe cei care nu se dovedeau a fi chiar atat de -intreprinzatori-. Nu fara oarecare ironie, contestatarii masurilor de disponibilizare au lansat si expresia -manageri-mineri-, desemnand personajele fantasmagorice din visele oficialilor, cei care urmau sa se familiarizeze cu elaborarea planurilor de afaceri, a studiilor de fezabilitate si, nu in ultimul rand, cu legislatia economica extrem de stufoasa. Realitatile din perioada imediat urmatoare au dovedit insa ca fostii mineri nu numai ca nu au investit nici un leu in afaceri, dar si-au cheltuit sumele compensatorii in cateva saptamani, cumparand televizoare, frigidere, -video- etc. si umpland pana la refuz carciumile din zona (acestea au fost, de fapt, singurele afaceri cu adevarat prospere in acele zile). Nici programele PHARE, cu generoasele lor fonduri nerambursabile, nici feluritele proiecte si finantari guvernamentale n-au reusit sa-i ajute pe disponibilizatii din industria miniera sa se lanseze in lumea afacerilor.

Cu foarte putine exceptii, miile de mineri disponibilizati au ramas fara vreo sursa de venituri, nu si-au gasit locuri de munca si se zbat acum in cea mai crunta saracie, inglodati in datorii incomensurabile – departe, deci, de a porni intr-o intreprindere pe cont propriu. Si totusi, in toti anii ce s-au scurs de atunci ofertele si programele destinate -intreprinzatorilor din zonele miniere- n-au contenit sa apara. In aceste zile, -managerilor-mineri- li se ofera un nou program de finantare: -credite pentru dezvoltarea afacerilor-. Ministerul Industriei si Resurselor si Centrul pentru Dezvoltare Economica (CDE) au lansat componenta programului de -Inchidere a Minelor si Atenuarea Impactului Social-, care consta in acordarea de microcredite intreprinzatorilor din zonele miniere. CDE administreaza un fond de microcredite in regiunile miniere din judetele Alba, Hunedoara, Caras-Severin, Tulcea, Bihor, Cluj, Salaj, Bistrita-Nasaud, Maramures si Suceava. Programul de va avea o durata de cinci ani si consta in acordarea unor imprumuturi persoanelor fizice sau intreprinderilor mici si mijlocii pentru stimularea activitatii economice si crearea de noi locuri de munca in aceste zone.

Autoritatile romane au semnat cu Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), in urma cu trei ani, un acord de imprumut in valoare de 44,5 milioane de dolari pentru finantarea proiectului de inchidere a minelor si de -atenuare a impactului social-. Costul total al acestui proiect este estimat la 61 milioane de dolari, diferenta fata de valoarea imprumutului fiind asigurata din contributia Guvernului Romaniei. CDE a fost desemnat ca agentie de credit pentru derularea programului finantat de BIRD pentru restructurarea sectorului minier.

Gorjul si Valea Jiului, campioanele finantarilor ratate

In 2001, pentru accesarea Fondului de Reconstructie a Zonelor Minere (MARR), operabil in Valea Jiului si in judetul Gorj, au fost desemnate ca eligibile pentru finantare doar 61 de proiecte, dintr-un total de 479 cereri depuse. Proiectele admise preconizau -crearea a 1.230 de locuri de munca noi, din care 330 permanente-, dar, avand in vedere ca numai in Valea Jiului forta de munca neocupata insumeaza peste 15.000 de persoane, oferta de locuri de munca create prin aceste proiecte e prea putin semnificativa.

-Este evident ca problemele din aceste locuri nu pot fi rezolvate peste noapte, nu se pot face minuni-, afirmau oficialii in momentul lansarii, observand chiar si ei ca respectivele doua zone arata mult mai trist decat in 1997.

-Consultantii- au luat si banii minerilor, si informatiile de piata

Imediat dupa ce furia disponibilizarilor s-a mai potolit, in localitatile miniere si-au facut aparitia o puzderie de -companii de consultanta- a caror oferta consta in instruirea potentialilor oameni de afaceri – fostii mineri – privind intocmirea unui studiu de fezabilitate sau a unui proiect care sa poata fi considerat eligibil pentru a obtine finantare. In schimbul unor sume nu tocmai modice, -managerii-mineri- erau sfatuiti sa puna mana de la mana pentru a aduna un capital si, pana la strangerea sumei necesare, ei alergau pe toate drumurile dupa facturi proforma, de la eventualii clienti ai viitoarei intreprinderi (de regula, o fabricuta de lapte, brutarie sau atelier de prelucrare a lemnului). Dupa cateva tepe rasunatoare, -consultantii- au disparut in ceata din care aparusera, luand cu ei atat banii, cat si informatiile de piata pe care naivii le-au cules cu atata ravna.

Aceasta gluma sinistra – facuta pe seama unor oameni obisnuiti sa munceasca la stat, in mina, si sa traiasca exclusiv din salariul astfel castigat – continua si acum, autoritatile laudandu-se ca ofera -intreprinzatorilor din zonele miniere- sansa dezvoltarii unei afaceri prospere, prin care se vor crea noi locuri de munca pentru cei loviti de soarta…