La o aruncatura de bat de Palatul Administrativ din municipiul Ploiesti, printre casele si blocurile cu apartamente de lux de pe strada Grigore Cantacuzino, s-a -ratacit- o cocioaba saracacioasa, cu ziduri din caramida nearsa si acoperis din carton. Este una din locuintele sociale ale primariei, in care isi duc traiul aproape 30 de tigani. Fiecare dintre ei se lupta sa supravietuiasca unei societati care i-a condamnat la foame si mizerie. Mai bine de jumatate dintre ei sunt minori, iar cei care mai merg la scoala trebuie sa ocoleasca muntii de gunoaie care se ridica chiar in fata usilor lor. -Am facut curatenie in jurul casei, dar nimeni nu a venit sa ne ridice gunoiul. Ne-au zis ca nu fac munca patriotica, pentru ca nu avem bani sa le platim. Va spun sincer, mi-as rupe o paine de la gura sa scap de mizeriile astea, dar nimeni nu da doi bani pe noi-, acuza Florian Andreescu, un tigan de vreo 30 de ani, care locuieste impreuna cu concubina sa si cu cinci copii intr-o incapere insalubra.
Un WC pentru 30 de oameni
Conditiile in care sunt obligati sa traiasca toti acesti oameni sunt greu de imaginat: nu au apa, gaze, curent electric sau canalizare. Impart cu totii o buda improvizata in imediata apropiere a imobilului cu pricina, un adevarat focar de infectie pentru intreaga zona. -Am avut gaze, dar pentru o datorie de un milion jumate* ne-au lasat sa murim de frig. Cand m-am dus sa platesc dupa doua luni, mi-a zis ca datoria a ajuns la trei milioane. Pai da unde sa am eu atatia bani? Ca traim din alocatiile copiilor-, se plange Domnica Udila, o tiganca ce sta acolo de mai bine de sapte ani. Dupa *89, cei care s-au perindat la conducerea primariei nu au mai alocat un leu pentru repararea acestei case, care se poate prabusi in orice moment.
Somn printre maidanezi
Cea mai napastuita de soarta este insa Angela Sandu. Sta impreuna cu sotul sau intr-o singura odaie, in care ploua ca afara si in care locatarii se incalzesc la o soba improvizata, unde ard crengile si cartoanele adunate de pe strada. Au un venit de numai 700.000 de lei si cum acesti bani nu le ajung nici macar de paine, in fiecare dimineata scotocesc prin ghenele blocurilor in cautarea mancarii. Fire miloasa, Angela hraneste din putinul ei vreo cinci maidanezi, iar cand ploua sau e frig imparte cu ei acelasi acoperis gaurit. Blesteama ziua in care a poposit acolo, dar nu are alta solutie decat acel adapost. -De fel sunt din Gherghita, dar nu mai am pe nimeni acolo. Unde sa ma duc? Doar cand m-o lua Dumnezeu la el o sa scap de cocina asta-, spune femeia, care, desi sustine ca are 47 de ani, arata ca de 70.
Ultima solutie: demolarea
Zilele trecute, un angajat al primariei le-a spus ca vor fi mutati intr-un camin de nefamilisti, undeva prin Bariera Unirii, la periferie. Desi pare o veste buna, majoritatea tiganilor refuza sa-si paraseasca locuintele mizerabile. -De ce nu repara amarata asta de casa? Ne duc acolo, la marginea orasului, ca sa scape de noi. Cum sa traim intr-o camera de sase metri patrati sapte insi? Am auzit ca nu avem nici acolo bucataria sau WC-ul nostru. Aici ne cunoastem unii pe altii, ne-am obisnuit intre noi-, marturiseste Olga Raducanu, o femeie intre doua varste, divortata si cu trei copii in ingrijire. Exista insa si persoane care se vor bucura daca primaria va demola cladirea. Ei sunt vecinii tiganilor, terorizati de mai bine de un deceniu de galagia si mizeria pe care sunt obligati sa le indure in fiecare zi.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
