
Andrei Marga și-a anunțat, ieri după amiază, demisia din funcția de președinte al Institutului Cultural Român. De obicei, o asemenea decizie este privită ca un gest de onoare. Dar nu vă grăbiți: de astă dată, nu este cazul. Dacă nu-și lua tălpășița de bunăvoie, bolovănosul Andrei Marga ar fi fost îndepărtat din fruntea ICR cu un șut în dos. Un „șut” deja pregătit de mahării din USL, care-și luaseră, încă de luni dimineața, tot „elanul”necesar. De fapt, Andrei Marga era, deja, pe făraș, însă doar el nu băgase, încă, de seamă. Adevărul este că „debarcarea” lui Marga din funcția de președinte al ICR era „coaptă” încă de luni, când Comisiile reunite pentru Cultură și Externe ale Senatului, au votat, cu scorul 11 la 4, demiterea conducerii executive a ICR, concret a a directorului Marga și a celor doi vicepreședinți. La o primă vedere s-ar putea considera că „mazilirea” lui Marga are la bază doar niște aspecte strict birocratice. Iar asta pentru că, motivul oficial, anunțat și de senatorul PSD Georgică Severin, este că Institutul aflat în subordinea lui Marga nu a oferit, așa cum ar fi trebuit, documentele financiare privitoare la anul 2012 ci doar „un document înaintat Direcției de finanțe publice în februarie”, iar acest lucru „nu e o atitudine a unei instituții care să inducă respect față de Senat”. Concret, Severin a precizat că documentul trimis de ICR se referea la trimestrul I din 2013, în condițiile în care comisiile trebuiau să discute datele aferente anului 2012. „Nu putem discuta raportul de fond câtă vreme nu avem raportul comisiei de Buget-Finanțe pe descărcare. Comisia de Buget-Finanțe a spus că nu poate da aviz deoarece ceea ce am primit de la ICR nu se referea la anul bugetar 2012, ci la primul trimestru din 2013” a completat Severin.
A fluierat în biserică?
Dar, dincolo de aceste aspecte strict birocratice, de mai multă vreme devenise clar că Marga nu va mai face prea mulți purici în fruntea ICR. Iar asta pentru că, dincolo de penibila lui prestație în fruntea unei instituții al cărui scop este să promoveze cultura română în lume, Marga a „fluierat în biserică”, iar în ultimul timp s-a apucat să facă… ceva „contra vântului”. Iar asta în situația în care el însuși pare a nu fi fost decât un „pion” mărunt implicat într-un „război” mult mai vast, în care se pare că PSD și PNL se află, deja, pe baricade diferite. Încă de pe 12 iunie, la începutul unei ședințe de Guvern, Premierul Victor Ponta s-a arătat nemulțumit de modul în care se derulează activitatea Institutului Cultural Român, și a cerut să se ia și niște măsuri. Iar asta chiar dacă el știa foarte bine că acesta nu se află în subordinea Guvernului, ci sub coordonarea Senatului: „Din păcate, situația la ICR nu merge cum ar trebui” i-a reproșat atunci Ponta ministrului Culturii, liberalul Daniel Barbu, coleg de partid cu Andrei Marga. În plus, Premierul i-a cerut ministrului Barbu să propună Senatului, alcătuirea unei strategii comune, puse la punct cu experții din Ministerul Culturii și Externelor, pentru a schimba „situația de la ICR”: „Vreau să ne propuneți, și politic, și Senatului, toate măsurile care sunt necesare ca ICR-ul, deși nu e în subordinea Guvernului, dar colaborează cu Ministerul Culturii și Ministerul de Externe, să redevină, totuși, o instituție care să ne ajute în promovarea culturii noastre în străinătate” a spus atunci Ponta. Iar aceste reproșuri au venit la doar două zile după ce Marga solicitase, printr-o scrisoare adresată conducerii Senatului, majorarea bugetului ICR cu peste 15 milioane de lei la rectificarea bugetară din trimestrul al II-lea. Iar poate că asta nu este xchiar tot. Recentele numiri de personal cu funcții de conducere în cadrul unor filiale importante ale ICR din străinătate, par a fi stârnit, și ele, anumite animozități din partea PSD, animozități care s-au „contabilizat” bineînțeles, tot în contul lui Marga.
De tot râsul
Adevărul este că nici Andrei Marga, însuși, nu a făcut vreo mare ispravă de când a fost cocoțat, la insistențele PNL, exact în fruntea Institutului Cultural Român. O funcție de mare răspundere care i-a fost acordată după scurta perioadă în care a făcut umbră degeaba pe la Ministerul de Externe. La venirea lui în fruntea ICR, Andrei Marga s-a lăudat că va purcede, în cel mai scurt timp, la „debirocratizarea” și „defeudalizarea” ICR. Iar „defeudalizarea” promisă a constat în plasarea, în cele mai importante funcții de conducere, a unora dintre colaboratorii lui cei mai fideli, ba chiar și a unei rude prin alianță. Dar, în moment ce una dintre cele mai importante meniri ale ICR este promovarea culturii românești în străinătate, marea lui realizare, pe care a și raportat-o „cu mândrie proletară”, a fost deschiderea unor filiale ICR, chiar aici acasă, în te miri ce oraș de provincie. În rest… mai nimic, în afară de banii, nu puțini, pe care i-a cerut pentru a finanța „Udatul nevestelor”, un obicei local de origine maghiară despre care mintea lui zice „în mintea ei” că ar fi, nu-i așa, un ritual tipic românesc, dacă nu chiar de pe timpul dacilor. Alte mari realizări? Da: povestea cu ardeleanul care ar fi inventat caloriferul.
Așa se face că, oricum ai lua-o și oricum ai întoarce-o, demisia lui Andrei Marga valorează, ca gest cultural dar și politic, puțin mai mult decât o ceapă degerată. Iar acum, după ce tot a scăpat de grija ICR, poate că va avea mai mult timp să-și clarifice statutul de „turnător” la onorabila Securitate ceaușistă. Sau de ce nu, să-și adune notele informative, descoperite de CNSAS, într-un nou volum de „opere complete”, pe care să și-l anexeze la bogatul lui CV profesional.
Aghiotanții lui Marga nu vor să-și urmeze șeful
Horia Gârbea, vicepreședintele Institutului Cultural Român (ICR), a cărui revocare din funcție a fost cerută luni de Comisiile reunite pentru cultură și politică externă din Senat, a declarat pentru Mediafax că nu intenționează să își dea demisia din funcție, pentru că nu se simte cu nimic vinovat.
"Nu mă știu vinovat cu nimic. Noi suntem niște individualități, care am făcut mai binele sau mai răul nostru. Eu mă așteptam și mă aștept să fiu întrebat, audiat, să ni se analizeze activitatea și să răspundem de ea. Când am fost votați pentru numire, am fost votați individual. Când suntem votați pentru revocare, găsesc potrivit să fim votați la fel. Eu unul nu îmi dau demisia, nu mă știu cu nimic vinovat. Am făcut tot ce am putut mai bine și mai departe să evalueze cine are calitatea. Eu nu îmi dau demisia din proprie inițiativă. Dacă mă dau ei afară, să fie sănătoși. Dar ar fi bine să îmi spună pentru ce, cu ce am greșit", a declarat Horia Gârbea.
El a precizat că rămâne la latitudinea comisiilor din Senat să-și spună punctul de vedere. "Dar eu mă așteptam ca, atunci când iei o astfel de măsură, să îi întrebi și pe preopinenți. Adică, mă aștept la niște acuzații precise, la care pot să răspund. Mai departe mai vedem. Aștept votul, dacă va fi negativ, asta este situația, dar nu este un lucru pe care să-l recunosc. Eu, în sinea mea și față de propria mea conștiință, sunt cu totul liniștit. Nu am făcut nimic rău, nu am nedreptățit pe nimeni, nu am încălcat nicio lege", a spus Gârbea.
Acesta a precizat că și celălalt vicepreședinte al ICR – Vladimir Simon – are același punct de vedere cu al său.
Vasile Surcel
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info

















