Capul unei retele care racola cersetori, arestat pe Aeroportul Otopeni

In perioada 1999 – 2002, o retea bine structurata, formata din Busuioc Ilie, zis Gandac, de 35 de ani, Moneda Ilie, de 33 de ani, ambii din Mizil, Laurentiu Serban, zis Leonard, de 33 de ani, din Buzau, si condusa de Mircea Dumitru, de 57 de ani, din Braila, a organizat un trafic intens cu persoane cu handicap pe relatia Franta. Pana in 2002, cand a avut loc liberalizarea vizelor, persoanele traficate erau trecute ilegal granita, fie transportate in portbagajul masinilor, fie prin paduri. Pentru aceasta, romanii beneficiau de ajutorul -colegilor- lor cehi, folosind de regula ruta Ungaria – Slovacia – Cehia – Gemania – Franta.

In numele Crucii Rosii…

Dupa liberalizarea vizelor, persoanele cu handicap erau trecute peste granita cu acte in regula, pe ruta Ungaria – Austria – Germania – Franta. De regula, astfel de persoane erau amagite cu promisiunea ca prin relatiile pe care traficantii le au la Crucea Rosie vor fi transportate la clinici de specialitate, unde vor putea face rost de proteze. De multe ori, traficantii isi racolau victimele din cele mai ciudate locuri, chiar si din gari. Fie ca unele victime stiau din start despre ce este vorba, fie ca erau mintite, traficantii au determinat timp de trei ani mai multe persoane din judetele Prahova, Buzau, Braila, Cluj, Constanta si altele sa treaca frontiera -la mana lor-.

-Caravane- la Paris

O data ajunsi in Franta, handicapatii erau -gazduiti- in corturi-caravane, amplasate in cartiere marginase ale Parisului, fiind obligati prin violenta sa mearga la cersit. Aici, fiecare handicapat trebuia sa locuiasca in rulota unui traficant, de unde era scos cu masina si transportat in diferite cartiere, intersectii si pasaje unde era fortat sa cerseasca, fiind supravegheat de alti cersetori loiali retelei. In cazul in care handicapatii refuzau, erau amenintati ca li se vor amputa si alte membre. Seara, la intoarcerea in caravana, cersetorii erau perchezitionati pana la piele, ca sa nu ascunda din bani. Daca incercau sa fuga, persoanele cu handicap erau aduse inapoi cu forta si batute. Handicapatii trebuiau sa plateasca si asa-numitele amenzi tiganesti, cu alte cuvinte, traficantul ii obliga sa cerseasca pana isi scotea banii de transport, taxa de pasaport si altele. De multe ori, astfel de -datorii- se ridicau pana la 20.000 de dolari americani, la care se adauga si o dobanda lunara. De pe urma victimelor, traficantii au scos cel putin 100.000 de euro, victimele avand asigurate doar cazarea, hrana si o cota mica pentru cheltuieli ocazionale.

Stabor

In cazul in care unul dintre cersetori refuza sa presteze munci pentru un anume traficant, era supus unei asa-zise judecati tiganesti, cunoscuta sub numele de stabor. Aici, -inteleptii- discutau situatia victimei, iar aceasta trebuia sa se decida daca merge sa lucreze pentru alt traficant, mai indulgent. Multi dintre handicapati incercau sa se lase prinsi de politie, pentru ca astfel sa se poata intoarce in tara.

Saltat direct din aeroport

Mircea Dumitru, capul retelei, a fost prins de lucratorii Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate Ploiesti in urma unei descinderi pe Aeroportul Otopeni, cand tocmai revenea din Franta. Arestat preventiv pentru o perioada de 30 de zile, traficantul a cerut sa fie internat la Spitalul Jilava, pentru investigatii medicale, spunand ca este suspect de cancer. Criminalistii continua cercetarile si pentru prinderea celorlalti trei complici din retea. Ei au apelat si la serviciile politiei franceze, la IGP Bucuresti existand deja, in acest sens, un ofiter de legatura. Cazul a fost declinat spre solutionare Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti. Infractiunea de trafic cu persoane este prevazuta de art. 12 si 13 din Legea 678/2001, infractorii riscand o pedeapsa cu inchisoarea de la 5 la 15 ani.