Mare om, mare caracter: Fenechiu regretă că nu a fentat justiția după metoda „brevetată” de Dan Voiculescu

„Mi-am clădit cariera politică în timp, mi-am clădit și cariera profesională în foarte mulți ani. Dacă m-aș fi așteptat câtuși de puțin că pot fi condamnat în acest tip de dosar, îmi dădeam demisia din Parlament și eram judecat de o alta instanță decât de Înalta Curte de Casație și Justiție” a declarat Relu Fenechiu, „pușcăriabilul”, recent condamnat la cinci ani de detenție în dosarul „Transformatorul”. Expresie tardivă a regretului că nu a aplicat și el găselnița juridică „brevetată” cu succes de către Dan „Felix” Voiculescu, cuvintele fostului ministru al Transporturilor au sunat ciudat, exact ca atunci când vorbești despre frânghie în casa spânzuratului. ?ê?£i asta pentru că, în acest caz, „casa” cu pricina a fost studioul Antenei 3. Cu toate acestea, el a afirmat că nu va demisiona din Parlament. Declarația lui Fenechiu mai demonstrează un lucru: el marele politician liberal care, ani la rând s-a uitat de sus la toată lumea, are în realitate, psihologia unui borfaș pârlit care, atunci când comite o infracțiune este ferm convins că „pe mine nu or să mă prindă”. Iar după ce este „prins” începe să se văicărească peste tot că el, cel mai corect băiat din lume, este o victima inocentă a unei justiții opresive. În plus, la fel ca orice politruc găinar prins cu ocaua mică, și Relu Fenechiu a spus, mereu, că are „încredere în justiție”. Ei bine, acum când, în sfârșit, justiția pe care se lăuda că se bazează, l-a condamnat în sfârșit, regretă amarnic acea încredere: „Am făcut greșeala, că dacă nu aveam încredere, nu eram la Înalta Curte de Casație și Justiție. Ce este cel mai grav este că noi suntem condamnați în baza unui raport al Gărzii Financiare care niciodată nu este probă în instanță. Singura probă în instanță este o expertiză făcută de un evaluator independent. Am cerut instanței să se facă o expertiză cât mai rapida, să nu tergiversăm procesul” spune acum, cu obidă, încă deputatul PNL.
 
I-a căzut steaua în hazna
 
Până de curând, Relu Fenechiu s-a comportat exact ca un mare mahăr, și nu a ratat nici o ocazie de a se umfla în pene, de parcă el ar fi fost cel puțin trimisul lui Dumnezeu pe pământ. În urmă cu câteva luni, când o ziaristă și-a exprimat îndoiala că el va fi capabil să-și respecte o promisiune făcută în calitatea sa de ministru, liberalul a privit-o lung după care a pus-o la punct, plin de ifose: „doamnă, vorbiți cu Reelu Fenechiu!”.
Cu puțin timp înainte ca magistrații instanței supreme să-l condamne pe ministrul liberal, Victor Ponta i-a luat apărarea și, de dragul lui a călcat cu bocancii peste independența justiției, căreia i-a și sugerat o viitoare sentință exprimându-și speranța că ministrul său va fi achitat. Perversă e politica dâmbovițeană și scârbos „broscoi” a înghițit atunci actualul nostru Premier. În urmă cu doar câțiva ani, cel pentru care și-a pus în joc atât obrazul cât și poziția politică, a urlat la el într-o emisiune televizată: „Băi băiatule, să-ți intre bine în cap, tu nu reprezinți pe nimeni și nimic”. Asta ca să nu mai spunem că, acasă la el Relu Fenechiu are un cățel pe care l-a botezat „Ponta”, cățel pe care într-o altă emisiune televizată, l-a prezentat gudurându-se la picioarele stăpânului.
În ziua în care era „debarcat” de la șefia Ministerului Transporturilor, păstrându-și încă îngâmfarea de arendaș pe care o afișa de obicei, Fenechiu, s-a arătat neîncrezător în privința capacității „urmașilor” de a-i continua proiectele. Concret era vorba despre autostrada Târgu Mureș – Ungheni – Iași: „Oo, nu, e greu. Când o să mă-ntorc”. Acum, când pare să fi priceput și el că treaba este „groasă” și că până la urmă s-ar putea să o ia pe urmele lui Adrian Năstase și ajungă „la pușculiță”, fostul ministru Fenechiu a dat-o pe coarda sensibilă și a început să-și plângă de milă: „Trec prin cea mai grea perioadă a vieții mele. A fost o grabă să se termine cât mai repede, dacă e în interesul MCV, înțeleg.” Întrebat ce se va întâmpla cu cariera lui de ministru la Transporturi dacă, până la urmă va fi achitat, tot Fenechiu a spus că deocamdată este mâhnit de decizia de condamnare dar și că se gândește la familie și la viața personală și va vedea ce face cu cariera politică: „Nu mai visez nimic. Ajunsesem în vârful carierei politice și peste noapte nu mai sunt.” Atins parcă de aripa fatalismului mioritic, fostul ministru liberal se plânge că „Nu am crezut că pentru ceea ce am făcut eu o instanță din România mă va condamna. Credeți-mă, că nu sunt tâmpit”. De ce te-am crede, Baroane: nici măcar nu te poți lăuda că ai fi furat. De fapt, tu doar ai ciordit, exact ca bulibașii care te-au ajutat să pui pe roate afacerea „Transformatorul”. Planuri de viitor? Nu prea multe: „Tot ce pot să fac este să conving că sunt nevinovat. ?ê?£i voi face acest lucru până la capăt. Am speranța, că dacă nu aș avea speranța, nu aș mai fi aici, m-aș duce și aș plânge de dimineața până seara.” Întrebat de ziariști ce va face, de fapt, în viitor, Fenechiu a arătat că nu exclude posibilitatea de a ajunge în spatele gratiilor: „Sunt pregătit de orice, mai greu e să mă gândesc la cei din jurul meu, dar asta e viața, trebuie să trecem prin multe ca să putem ajunge la capăt. Îndrăznesc să sper că nu voi ajunge aici. Ce aș putea să fac dacă sunt condamnat? Suntem într-o țară normală, nu putem să luăm mitraliera și să tragem. Nu pot nici să mă apuc să înjur judecători. Ce pot să fac? Ce aș putea să fac? Dacă voi ajunge să fiu condamnat în România, voi ajunge la CEDO. La CEDO nu îmi fac probleme să nu câștig acest proces, dar acolo îl câștigi după câțiva ani”. Ei, Baroane, nu-i nici o dramă. După cum spunea unul din neamul Becali, și pușcăria e pentru oameni. Iar dacă celulele de la Rahova și Jilava l-au încăput pe corpolentul Adrian Năstase, te-or primi și pe matale, că doar de, ești un pic mai suplu decât fostul premier.
 
Vasile Surcel