Pragul de sus. Treapta de jos

Dincolo de Porţile Parlamentului, nişte oameni de bine, aflaţi sub bagheta unui Iosefini de mare viitor în ale politicii, iau meditaţii la matematică. Ecuaţii, integrale, fracţii şi radicali. Totul, cuplat cu integrame, frecţii, sport şi cure cu multivitamine electorale.

Scopul este fie să răstoarne în Damboviţa actualul prag tiranic de 5%, fie să convingă nişte cetăţeni să ţină de şase la fileu, cat fac ţărăniştii Marele Zid Chinezesc peste, pană în sala de plen a legislativului.

În vreme ce unii vorbesc despre votul uninominal, alţii atacă pragul electoral. Pentru că, nu-i aşa, toată flora şi fauna falnicei noastre politici trebuie să ajungă în felurite foruri decizionale, motiv pentru care un 2%, acolo, n-ar strica pe la nici un bordei. Şi nici n-ar afecta prestaţia la negocierile pentru formarea viitorului executiv sau pentru cucerirea Palatului Cotroceni. Cu asemenea ganduri ies de ceva vreme prin pieţe nu lideri politici (ei încă se respectă), ci colegi de partid cu aceştia, de prin zona nou-născutului pol de centru-dreapta PNL-PNŢCD-AP.

Ţărănistul Viorel Sasca, zis şi şeful oamenilor de bine, primeşte să se modifice oleacă sistemul electoral, dar doar în anumite condiţii: pragul electoral de sus (5%) să devină treapta de jos (2%), bugetul să facă bine să dea mai multe lovele partidelor, iar regiunile să fie reparcelate.

Sasca a făcut o propunere, n-a dat cu parul! Problema este că, nefiind imediat scos la raport în faţa şefilor proaspătului pol, înseamnă fie că a avut mandat, fie, măcar, dezlegare la procente. Întrebarea este: intră PNŢCD în Parlament cu 2%? Se zbate degeaba sau pentru alţii? Exemplificăm: PNL sau AP. Sau PNL+AP+PNŢCD.

Trebuie să stăm cu ochii pe pol-portofelul ăsta. Dacă semnează statul de plată, te pomeneşti că facem un legislativ după moda anilor *90 – un mare fas (FSN), apoi fotoliul şi partidul. Şi atunci să vezi şi chiar să crezi ce negocieri s-ar putea întampla! Fie şi doar pentru organizarea crosului prieteniei dintre partide, spre rectificarea bugetară…

Cu treaba spusă şi în aşteptarea trebii făcute, Sasca nu ne-a lăsat prea mult să ne revenim din şoc. Ne-a aplicat instant electro-şocuri. Spune dansul că -riscul de a ajunge în Parlament oligarhi, vedete din sport, muzică, modă nu va creşte substanţial- nici dacă pică pragul, nici dacă plesneşte contul politic.

În procent de 50% a caştigat votul meu! Pentru că omul are dreptate. Ce oligarhi să mai pupe Parlamentul, cand deja s-au făcut frate cu funcţia încă de cand eram noi mai tineri? Pentru 100% vot, Domnia Sa va trebui să mă convingă însă că cea mai neinspirată vedetă este mai rea decat ultimul politician care ar putea intra în Parlament, cu mini-pragul sus-ţinut de ţărănişti.

Sasca are explicaţii pentru toate. Partidelor le trebuie bani mai mulţi de la buget pentru că n-au (sau nu le ajung niciodată), nu pentru că sunt nesătule. Altfel, atunci cand răman fără vopsea de clanţă -sunt nevoite să apeleze la compromisuri şi să accepte pe liste donatori generoşi sau să facă unele servicii donatorilor la marginea sau în afara legii-. Explicaţia mea este că domnul ţărănist a trăit pană acum pe altă planetă.

Dacă Sasca ne asigură că în Parlament vor intra doar politicieni unul şi unul – sau unul cate unul-, de ce să nu-l credem pe cuvant? De ce să nu-i punem şi o pilă pe langă Tăriceanu, făcandu-ne că nu ştim că liderul PNL abia aşteaptă? Că este şi premier în funcţie şi deja l-a luat în pol pe Sasca.