Zilnic vedem pe străzi copii chinuiţi, nemancaţi, care cerşesc un ban pentru a supravieţui. Programe pentru combaterea cerşetoriei s-au tot făcut, ni se spune că această practică este ilegală şi există chiar şi un număr de telefon la care se pot sesiza cazuri de abuz asupra acestor copii de către părinţii lor.
Cu toate acestea, nimic nu s-a rezolvat. Bani, foarte mulţi bani cheltuiţi pe proiecte bune doar pe hartie. Şi asta pentru că orice s-ar face, cerşetoria este o practică ce se încăpăţanează să nu dispară. Iar cetăţeni cu spirit civic care să sune de fiecare dată când văd astfel de cazuri nu prea există. De cele mai multe ori, oamenii trec nepăsători pe langă ei sau, mai rău, le dau un ban, -mişcaţi- de suferinţa copilului. De ce spun că e rău? Deoarece cred cu tărie că cerşetoria s-ar diminua considerabil dacă nu ar mai exista oameni care să dea bani. Am fost martora unei discuţii şocante. Un tată le adresa celor trei copii ai săi cuvinte imposibil de reprodus şi le reproşa că-i sunt inutili seara. Copiii nu păreau să aibă mai mult de 10 ani. Dar cu siguranţă au înţeles că singura lor menire este să-i facă rost tatălui de bani, tată care nu avea niciun handicap şi care ar fi putut munci. Însă din cerşetorie se caştigă mult mai bine. Am văzut de asemenea cum caţiva bărbaţi şi femei de etnie rromă stăteau în Parcul Herăstrău şi dădeau indicaţii unor minori despre posibilele locaţii unde ar face rost de mai mulţi bani. Pană la urmă, cine e mai vinovat? Cei care îşi trimit copiii la cerşit, încurajaţi de sumele mari caştigate stand, sau cei care dau bani?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
