Generalissimul Vissarionovici Iliescu dă ordinul eliminării lui Băsescu

Zilele trecute a fost captată o secvență dintr-o discuție de partid condusă de Ion Iliescu. Secvența surprinsă are darul de a furniza informații prețioase cu privire la un „modus operandi“ cvasigeneralizat al sistemului politic și instituțional actual, generator continuu de criză din 2007 încoace, de la povestea bilețelelor colorate.
În discuția cu subordonații de partid, Iliescu trasează sarcina principală – ejectarea lui Băsescu: „După anticipate parlamentare, trebuie să ne gândim la anticipate prezidențiale. În 2007 ne-am grăbit cu suspendarea președintelui și asta i-a dat o nouă forță. Acum situația e alta… Populația e sătulă de Băsescu… trebuie să grăbim alternanța la guvernare“…
Limbajul și adresarea lui Ion Iliescu către supușii săi din partid aduce cu tiparul edictelor unui bulibașă, care subliniază periodic cine este de fapt Tătucul, Edecarul, Capo-ul famigliei căruia toți îi pupă inelul, în genunchi.
Marea majoritate a populației, din naivitate sau ignoranță, nu simte decât rareori, instinctiv mai mult decât rațional, că este condusă/călărită de o clasă politică ce, sub masca afișată continuu, a atașamentului pentru valorile sistemului politic democratic de tip occidental, ascunde în realitate fața hâdă a fostei nomenclaturi comuniste, reprezentată de Ion Iliescu. Care și-a asociat printr-un concubinaj mizer complicitatea cu segmentul lumpenar, de unde provine un Vanghelie, de exemplu.
Tărășenia cu Iliescu dezvăluie încă o dată controlul discreționar al bătrânului kaghebist asupra frontului politic specific apropiatei campanii de suspendare a lui Traian Băsescu. Marea masă a românilor este menținută în condiția de „captivă“ a operațiunilor actuale de manipulare și dezinformare desfășurate de grupurile de interese structurate monolitic pe baza relațiilor tribale în care Tătucul pare să dicteze autoritar „strategiile politice“ de înlăturare/eliminare a incomodului Băsescu.
Patibularul Iliescu, bătrâna babushka komunistă, cel care fi trebuit să fie suspendat în laț de mai multe ori, desigur după judecarea și condamnarea sa pentru numeroasele sale fapte penale, pentru crimele nepedepsite, este cel care dă tonul la cântec. Sforarul intrigilor, ipochimenul nesătul după putere este cel care asigură combustia internă a agregatului împins împotriva lui Băsescu, este cel care se află în spatele campaniei extinse de dezinformare și de discreditare – un adevărat linșaj mediatic împotriva președintelui României – de la începutul anului 2007.
Terfelirea sa prin prezentarea lui ca un alienat, un scelerat, asupra căruia a fost îndreptat oprobriul public, în scopul respingerii sale de către întreaga societate românească, a fost lansată de Marele Arhitect Ion Iliescu, care a subliniat că președintele Băsescu trebuie înfrânt cu orice mijloace. „Este momentul judecății supreme a poporului“, a zis Iliescu, încă din 2007, făcând referire la Traian Băsescu.
Am selectat, rezumativ, câteva dintre atacurile perfide la adresa lui Traian Băsescu, izvorâte din urdorile păianjenului veninos ascuns în tenebroasele subterane al komplotului antiromânesc.

Ion Iliescu sau longevitatea răului

Într-un interviu din februarie 2007, Ion Iliescu nega cu hotărâre afirmația lui Traian Băsescu care îl indica drept autorul din umbră al ideii și strategiei de suspendare a sa. Iliescu pretindea atunci, cu ipocrizie,  că: „Domnul Băsescu a început să vadă, de la o vreme, numai dușmani în jurul Domniei Sale, ceea ce devine obositor. Dacă este cineva în umbra acestui conflict, acela este chiar șeful statului. Ideea suspendării nu-mi aparține, dar o susțin“.
În februarie 2008, Iliescu declara la una din Antene că îl cuprind fiorii când se gândește la Traian Băsescu, pe care îl compara cu „un alt Ceaușescu care vrea să facă ordine în țară“. Iliescu a mai subliniat și că Băsescu îi aduce aminte de perioada de dinainte de 1989. „Traian Băsescu se ocupă să fie informat, să supravegheze, să vadă ce face unul și altul, de m-au pătruns fiori când am auzit asta. Mi-am amintit anii dinainte de 1989“. Ce a uitat Iliescu să menționeze este că Ceușescu îl supraveghea înainte de 1989, fără a-i clinti însă niciun fir de păr din cap, dimpotrivă, recompensându-l cu slujbulițe de nomenclaturist, deoarece unitatea DSS 0110 anti-KGB descoperise și documentase calitatea de kaghebist a lui Ion Iliescu, care fusese activat de Moscova alături de generalul GRU Nicolae Militaru.
În ianuarie 2009, Iliescu îl acuza pe  președintele Traian Băsescu „că a avut o atitudine arogantă și dictatorială, la ședința Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)“, deși Ion Iliescu nu participase la ședință, iar președintele CSM de atunci, Florica Bejinaru, precizase la finalul discuțiilor cu șeful statului că Traian Băsescu nu a adus reproșuri magistraților.
În iunie 2009, tot la  o ședință PSD, Ion Iliescu l-a atacat fără menajamente pe Traian Băsescu, spunând despre președintele țării că este un tip conflictual și că nu are educația necesară și trăsăturile necesare unui om de stat.
Faptul că Traian Băsescu este o obsesie pentru întreaga famiglie Iliescu a ieșit la iveală în iulie 2009, când Iliescu acorda un interviu unui post de radio și la un moment dat s-a auzit un răget feminin, al soției rusoaice a lui Iliescu, Nina, care urla, în limba română totuși, la consort să lase baltă interviul la radio și să vină urgent „să urmărească… un discurs important al președintelui. Măi Ionele, pierzi o chestie fantastică. (…) Trebuia să nu răspunzi“. Băsescu este sub lupă în permanență în casa Iliescu.
În septembrie 2009, tandemul Ion Iliescu-Mircea Geoană a produs la Casa de Cultură a Sindicatelor din Slobozia un discurs tipic de înfierare, în care Băsescu era numit „O calamitate, o pacoste, un om al discordiei“, asta de la urmă în amintirea probabil a concordiei iliesciene în umbra căreia pesediștii s-au așternut liniștiți pe furat la greu. Obsedat de Băsescu mai ceva decât de Ceaușescu, Iliescu se referă pe larg la cei doi, simțindu-se regretul că nu poate să-i aplice lui Băsescu aceeași soluție oferită lui Ceaușescu, zidul de la Târgoviște: „Ceaușescu era un om fără cultură, care ar fi vrut să facă de toate. Iar acum ne aflăm în aceeași situație: ne conduce un om care nu are cultură, dar vrea să reformeze. Asta ne-ar mai lipsi, o reformă a statului făcută de Băsescu. Oameni primitivi, fără cultură, oameni fără pregătire, fără experiență, fără competență, fără capacitate profesională. Băsescu a întreținut o zâzanie permanentă fără să fie capabil să conlucreze cu propriii săi aliați. Lumea trebuie să înțeleagă că a menține în fruntea statului un om al discordiei și al zâzaniei înseamnă să ne condamnăm pentru încă cinci ani la declin și la viață tulbure“.

Rusia, veșnicul referențial al lui Ion Iliescu

În noiembrie 2009, la o emisiune alături de două pupeze – Jucanca și Stoiceasca, Ion Iliescu a umplut de scuipat sticla televiziunii lui Voiculescu, stropșindu-se la populație că încă îl susține pe Traian Băsescu, pe care îl eticheta drept lipsit de „educație elementară, comportament civilizat și respect față de alții“.
În ziua de 6 decembrie, după anunțarea rezultatelor exit-poll-urilor, Iliescu jubila la auzul știrii victoriei lui Geoană, ricanând că „este meritul domnului Băsescu“, precizând că acesta s-a autoizolat în politică și „nu știe să piardă, dar o să învețe“. Probabil că Iliescu a înghițit foarte greu gălușca cu Jioană, președinte doar pentru o noapte, dar bătrâna șandrama comunistă și-a revenit și a repornit atacul la Băsescu încă mai virulent, invocâsnd vechea sa dragoste, Rusia.
În decembrie 2009, într-un interviu acordat lui Viaceslav Samoskin, corespondentul ziarului „Vremia Novostei“ de la Moscova, Ion Iliescu afirma că „Băsescu este un primitiv și nu poate reface relațiile cu Rusia“ și era de părere că desigur că relațiile României cu Federația Rusă s-ar fi îmbunătățit dacă la alegerile prezidențiale ar fi învins Mircea Geoană. „El are experiență diplomatică. Pentru el, caracteristică este deschiderea, are altă pregătire intelectuală decât Băsescu, a cărui gândire politică este primitivă. E adevărat, viața e plină de surprize – viața l-ar putea învăța câte ceva pe actualul președinte“, afirma Ion Iliescu, fără a preciza că chiar domnia sa îi pregătește „surpriza“ de acum, din toamna anului 2010.
În martie 2010, Iliescu îl compară pe Băsescu cu Andrei Våșinski, rusul care a susținut PCR-ul în drumul său către putere încă din anul 1945 și care a terminat parlamentarismul democratic din România, „așa cum vrea să facă azi și Traian Băsescu“, după spusa lui  Ion Iliescu.
În aprilie 2010, Ion Iliescu l-a catalogat drept „iresponsabil“ și nerușinat pe șeful statului pentru afirmațiile legate de implicarea sa în Revoluție și Mineriadă.
În mai 2010, Iliescu afirma pe blogul personal: „Băsescu, un diletant incapabil să priceapă problemele complexe ale conducerii statului, care continuă să-și depășească atribuțiunile, substituindu-se altor instituții ale statului“.
Această never ending story a istoriei de amor sălbatic nutrită de Ion Iliescu pentru Traian Băsescu, în care până și Nina Iliescu este implicată, va avea însă, sperăm, un final, măcar în această toamnă, când bătrânul edecar își va rupe dinții încă o dată în cârma lui Băsescu.