Mbela Nzuzi: „Cum a fost în Africa? Frumos, frig…”

Exotica prezentatoare a emisiunii „România în alb și negru“ de la Vox News, Mbela Nzuzi, s-a reîntors la începutul lunii în România, după o scurtă și binemeritată vacanță în Gabon. Timpul petrecut cu familia și prietenii i-au dat Mbelei energia necesară pentru a continua proiectele în care este implicată în România. Despre vacanța din Africa am discutat și noi cu Mbela, într-un interviu acordat ziarului nostru.

Cum ai redescoperit locurile și oamenii?

Cånd ajung în Africa, redescopăr totul de la oameni, lucruri și pånă la obiceiurile de zi cu zi. Totul mi se pare interesant, ieșit din comun. Chiar și oameni de acolo, atunci cånd mă văd, își dau seama că „nu sunt de acolo“. Mă duc în Africa cu multe curiozități. Stånd mai mult în Romånia, am învățat să prețuiesc multe lucruri pe care le neglijam atunci cånd eram acasă. Adevărul este că m-au ajutat și romånii care întotdeauna mi-au pus întrebări despre Africa. Atunci cånd mă duc acolo, e ca și cum m-aș duce să-mi fac plinul, și înapoi acasă, adică în Romånia, pot împărtăși la råndul meu cele culese acolo cu romånii mei. Mama s-a obișnuit. Prima oară cånd am fost, se mira de ce pun atåt de multe întrebări, de ce mă miră chiar și legumele, fructele pe care le vedeam la piață. Mă mirau chiar și oamenii, pentru că sunt total diferiți de cei cu care mă văd zi de zi în Romånia. De data asta a avut grijă să am parte de toate lucrurile pe care nu le am în Romånia. De la måncărurile pe care le face mai bine decåt toate restaurantele, pånă la vizite prin oraș, în piețe.
În privința oamenilor, ei sunt la fel peste tot. Toți cei care veneau în vizită la noi se bucurau de faptul că aveau un „musafir“. Voiau să știe totul despre Romånia. Interesant este că toți mă întrebau care sunt șansele noastre de a adera în Spațiul Schengen în 2011. Eu care credeam că am scăpat pentru o vreme de discuții politice. Aveți dreptate cånd spuneți că „De ce ți-e teamă nu scapi“.  Mi s-a părut foarte interesant faptul că este o mai multă deschidere și oamenii se informează nu numai despre ce se întåmplă în Africa, ci și în Europa și, mai precis, la noi, în Romånia. În urmă cu doi ani, cånd am ajuns pentru prima oară în Africa după mulți ani, mulți nu prea știau despre Romånia. Acum văd că se știe multe despre noi.

Putem vorbi de schimbări profunde?

Putem vorbi într-adevăr de schimbări profunde. Norocul meu a fost că am prins mai multe zile de sărbătoare. A fost Ziua Culturii, Ziua drapelului și Aniversarea a 50 de ani de la Independența țării. Am văzut multe schimbări la nivelul infrastructurii. Se lucrează la greu. Multe monumente au fost reabilitate, șoselele reparate și am putut urmări multe emisiuni, și citeam presa în fiecare zi. Am observat o preocupare foarte serioasă pentru dezvoltare din toate punctele de vedere. Pot vorbi mai mult despre Gabon pentru că am fost acolo, dar preocuparea pentru dezvoltare se regăsește în majoritatea planurilor țărilor africane. Anul acesta a fost un an în care multe state au aniversat 50 de ani de independență (Republica Democrată Congo, Camerun, Tchad, Togo, Senegal, Republica Centrafricană, Niger, Coasta de Fildeș, Benin). Mă bucură foarte mult evoluția pe care am văzut-o la nivel de mentalitate. Am avut ocazia să stau de vorbă cu oameni din diverse categorii sociale și am observat un element comun: multă maturitate, responsabilitate și dorință de a se implica activ într-un fel sau altul în dezvoltarea țării. Sunt mulți tineri cu care am stat de vorbă, iar dacă în urmă cu doi ani îmi spuneau că ceea ce își doresc foarte tare este să meargă în Europa, acum am remarcat o schimbare. Majoritatea lor spun că sunt interesați să vină în Europa, dar numai pentru o scurtă perioadă pentru că au ajuns la concluzia că Africa este un continent binecuvåntat și pot să reușească foarte bine și acolo. Speranța tuturor este să fie liniște și pace peste tot în Africa pentru că aceste conflicte care sunt în cåteva zone afectează stabilitatea întregului continent și îngreunează demersurile care se fac pentru dezvoltare. Concluzia însă este una pozitivă. Africa este un continent frumos, cu oameni frumoși din exterior și din interior, oameni foarte optimiști și care se implică pentru a clădi o societate mai bună. Sună probabil ca din cărți, dar așa
este …… Din fericire!

La capitolul temperaturi a fost o schimbare semnificativă pentru tine avånd în vedere că în august am avut și noi temperaturi de aproape 40 grade Celsius?

La capitolul temperatură a fost o schimbare semnificativă. Am prins o vreme foarte frumoasă. Era vremea mai răcoroasă pentru ei, exact ce aveam nevoie. Pentru ei era frig. Recunosc că în unele seri îmi era și mie frig. Eram undeva la 18 grade Celsius în zilele mai răcoroase. Trebuie să recunosc că în primele zile după ce m-am întors în Romånia, asta a fost marea mea provocare: să mă obișnuiesc cu căldura de aici. Mă întrebau colegii: Cum a fost în Africa? Și eu: Frumos, frig. Nu le venea să creadă. Asta e! Este mai cald aici decåt în Africa, cel puțin în această perioadă.

Ce face familia ta?

Tata și mama sunt foarte bine. Sunt sănătoși amåndoi. Mama e o bucătăreasă foarte bună, cum a fost de cånd o știu. Se trezește în fiecare zi la 6 dimineața și se ocupă de casă. Tata își iubește munca. E tot timpul la calculator. Cånd nu lucrează este la Biserică sau studiază scripturile acasă. Sunt foarte activi amåndoi. Le este dor de copiii lor. Au făcut 10 copii și toți sunt împrăștiați în diverse colțuri ale lumii. Se bucură ori de cåte ori vine unul dintre noi în vizită. După ce am plecat eu, mama s-a dus în Israel la fratele meu care i-a făcut o nepoțică.
Am putut să stau cåteva zile cu fata mea, care este acum în Franța la sora mea. A crescut și ea. Gåndește cåteodată ca mama ei. Sunt foarte måndră de ea. E foarte deșteaptă, înțelegătoare, sensibilă… Doar e fata mea. Ce pot să spun. Adevărul este că așa e ea: o comoară. Mi-e tare dor de ea. Îmi face, de fapt ne face amåndurora mult bine să petrecem un timp împreună. I-am promis că o să mă duc mai des la ea.
M-am întålnit de asemenea cu doi dintre frații mei și cu sora mea în Franța. Am petrecut cåteva zile extraordinare. Este foarte obositor atunci cånd ne adunăm pentru că mai vin și alte rude, și alți prieteni. Stăm împreună toată ziua și ne culcăm foarte târziu. Ne aducem aminte de lucrurile picante din trecut, îi sunăm pe ceilalți frați, surori și pe părinți. Este o binecuvåntare să ai parte de o familie atåt de mare!
Să nu neglijez familia mea de aici. Am oameni care m-au înfiat și mă primesc zi de zi la ei acasă prin emisiunea „6 Vine Presa“ în ultimii 4 ani și, mai nou, pe Vox News urmărind emisiunea „Romånia în alb și negru“. Mi-a fost dor de ei și de obicei cånd plec mă întålnesc cu romåni la aeroport care mă întreabă: Ne părăsiți? Cum rămåne cu emisiunea? Țin să precizez că îmi este dor de acești oameni ori de cåte ori plec. De aceea, chiar dacă mă simt bine în vacanță, nu mă doare atåt de tare că trebuie să mă întorc, pentru că am la cine să mă întorc aici. Mai am o familie aici.

Ce locuri ai vizitat?

Am fost în vizită într-o localitate turistică. Se numește „POINTE DENIS“. Am văzut oceanul. Foarte frumos. Apă foarte curată și o plajă superbă. Din ce în ce mai mulți turiști au început să descopere această zonă. Acolo poți vedea bivoli, elefanți, balene, broaște țestoase. E pur și simplu superb! Am mai fost la o månăstire, „Sainte Clarice de Essassa“. M-a adus acolo o concetățeancă de-a noastră, o romåncă. O cheamă Olimpia Zdrenghea și lucrează la Ministerul Culturii și Artei. Este în Gabon de vreo 28 de ani. M-a dus și într-o pădure unde am văzut în premieră cum se extrage vinul de palmier. Era o pădure privată, din care sunt culese plante medicinale. La intrarea în pădure se află un templu unde oamenii sunt tratați prin medicină tradițională. Am fost la o expoziție care a fost organizată în cadrul activităților menite să marcheze a 50-a aniversare de independență a Gabonului. Foarte interesant a fost faptul că eram acasă, în Africa, și aveam nevoie de un ghid care, culmea, era romåncă. Mică este lumea aceasta. Am petrecut mult timp cu ea. Am avut în sfårșit cu cine să vorbesc în limba romånă. Ăsta este un lucru de care îmi este dor cånd plec din Romånia: limba romånă. Dacă stau cåteva zile, încep să simt un gol și provoc ocazii prin care pot vorbi cu cineva de acasă.

Pe cånd următoarea vacanță în Africa?

Vacanțele mele în Africa nu sunt planificate din timp. Încerc să mă duc acolo cel puțin o dată pe an atunci cånd intrăm în vacanță. Sper să mă pot duce mai des. Îmi place foarte mult. Ma simt bine și aici. De aceea cred că mi-ar fi foarte greu dacă aș fi pusă în poziția de a alege între aici și în Africa. Inima mea este împărțită în două. Romånia este a doua casă pentru mine. De fapt sunt norocoasă, am două mari familii: cei de aici și cei din Africa.
Era să uit: Am și eu un mesaj către cititorii „Curentul“: Dacă aveți posibilitate și timp, organizați o vacanță în Africa. Veți avea multe lucruri de descoperit.