Deși s-au făcut multe speculații și filme pe tema celebrei „Area 51“ din Statele Unite ale Americii, mitul OZN-urile a fost spulberat recent de jurnaliștii de la AFP. Aparițiile de OZN-uri pe cerul statului american Nebraska (centru), la originea mitologiei ce învăluie misterioasa Zonă 51, nu erau de fapt decât avioane-spion U-2 testate la această bază ultrasecretă, potrivit dezvăluirilor Agenției Centrale de Informații (CIA) a SUA. Adepții teoriilor conspirației vor fi decepționați și fantasma alimentată de Hollywood a camuflării existenței extratereștrilor de către guvernul american primesc o lovitură: Zona 51 a servit pentru testarea faimoaselor avioane-spion din timpul Războiului Rece. Este vorba de un raport oficial privind istoria programului U-2 între 1954 și 1974, redactat de doi istorici ai CIA și recent declasificat, care face dezvăluirile. Pe parcursul a 400 de pagini ale raportului nu există nici o mențiune despre extraterestrul de la Roswell, al cărui OZN s-ar fi prăbușit în New Mexico în 1947 și care, potrivit legendei, ar fi fost apoi ascuns și studiat în Zona 51. Nu este prima dată când CIA recunoaște existența Zonei 51. Într-un document declasificat și postat online în octombrie 2012, un memorandum datând din 1967 redactat de directorul CIA din acea vreme, Richard Helms, evocă desfășurarea din Zona 51 a trei avioane-spion în Japonia pentru misiuni deasupra Vietnamului. Încă de la începerea zborurilor de încercare și antrenament în iulie 1955, „altitudinea mare a U-2 a dus rapid la un efect secundar neașteptat: creșterea fenomenală a semnalărilor referitoare la obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri), relatează autorii CIA. În acea epocă, avioanele comerciale zburau la o înălțime între 3.000 și 6.000 de metri. Avioanele U-2 zburau la peste 20.000 de metri altitudine.
Iluzie optică
Astfel de semnalări erau foarte frecvente la începutul serii din partea piloților comerciali care zburau de la est la vest. Soarele era atunci destul de jos la orizont, iar aparatele lor „în umbră“. Dacă un U-2 zbura în împrejurimi la altitudine mare, Soarele se reflecta pe aripile sale argintate, ceea ce „părea pentru pilotul comercial, la 12.000 de metri mai jos, drept un obiect aprins“, au explicat ei, precizând că acest fenomen se putea observa, de asemenea, de la sol. „În acea epocă, nimeni nu bănuia că este posibil zborul cu echipaj uman la 20.000 de metri altitudine, prin urmare nimeni nu prevedea că poate fi văzut un obiect atât de înalt pe cer“, au explicat ei. Din cauza caracterului ultrasecret al programului U-2, anchetatorii de la Air Force însărcinați cu ancheta privind semnalările de OZN-uri „nu puteau să le răspundă, celor care le scriau, despre adevăratul motiv“ al acestor fenomene, au precizat cei doi istorici. Chiar în Zona 51, securitatea asigurată de către CIA era drastică, în scopul de a păstra secretul în legătură cu U-2, cum avea să fie mai târziu pentru avioanele invizibile testate la baza Nellis din apropiere. „Pentru a nu stârni bănuieli“, scriu autorii, angajații de la Lockheed, constructorul U-2, erau aduși în Zona 51 de la uzina lor din Burbank (California) lunea dimineața și duși acasă vineri seara, la ore când traficul aerian era cel mai intens“, a mai spus ei.
Dan Marin
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
