Tezaurul Cantacuzinilor, scos ilegal din tara de traficantii de obiecte de patrimoniu

In primavara lui 1998, un individ intre doua varste batea la usa Serviciului Economic din cadrul IJP Prahova. Ion Manea (56 de ani), din Ploiesti, venise sa reclame faptul ca sotii Ion si Maria Baicoianu din Filipestii de Padure descoperisera pe proprietatea lor o comoara. Desi, in astfel de cazuri, legea obliga descoperitorul sa informeze de urgenta autoritatile, satenii au preferat sa treaca totul sub tacere. Motivul era unul cat se poate de simplu: atrasi de mirajul aurului, Baicoienii intentionau sa vanda cele peste 1.000 de monede, a caror valoare, desi nu se pricepeau prea bine, o banuiau ridicata. Zis si facut! Dupa ce au dat sfoara in tara, atenti, totusi, sa nu -transpire- ceva din secretul despre care credeau ca le va aduce o caruta de bani, norocul le-a suras celor doi in persoana lui Petre Constantinescu, cunoscut om de afaceri prahovean. Extrem de abil, acesta din urma apeleaza la ajutorul unor belgieni pe care ii cheama in tara, asigurandu-i ca monedele descoperite de filipesteni merita osteneala. In cateva zile, afacerea este incheiata, 700 din cele 1.000 de monede devenind, contra a 30 milioane de lei, proprietatea lui Ernesto Trovo si a lui E. Barret. O data aflati in posesia comorii, cei doi belgieni s-au grabit sa o treaca peste granita. Totul sub privirile atente ale lui Petre Constantinescu. Aici se incheie denuntul lui Ion Manea si tot in acest punct incepe ancheta politistilor, presarata ulterior cu foarte multe surprize.

Monedele au fost furate in 1900 din castelul Cantacuzinilor

O data demarata ancheta, faptele prezentate de Ion Manea s-au dovedit a fi cu totul altele. Stransi cu usa de catre autoritati, familia Baicoianu a recunoscut ca declaratiile initiale – potrivit carora descoperisera tezaurul in gradina in timp ce sapau pamantul – erau simple baliverne. Ei au afirmat ca, in realitate, cele 1.000 de monede de aur fusesera lasate in proprietatea lor, cu limba de moarte, de un veteran al familiei, argat pe vremuri pe mosia printilor Cantacuzino, Vasile Baicoianu. Acesta, inainte de a muri, la 97 de ani, si-a chemat nepotii si le-a marturisit un secret teribil: la inceputul anilor 1900 furase din castelul princiar 1.000 de monede de aur, lucru pentru care fusese indepartat de Cantacuzini de la curtea princiara. Comoara lui Vasile Baicoianu avea o valoare numismatica deosebita, tinand cont ca cele 1.000 de monede de aur, fiecare in greutate de trei grame, aveau fiecare dimensiunea pe care o are astazi o moneda de 5.000 de lei. In plus, monedele erau unice la nivel mondial deoarece aveau stantat pe efigie chipul Mariei Tereza si fusesera -batute- in numar foarte mic, doar 1.000 de bucati, cu prilejul unei aniversari. Nu este lipsit de interes faptul ca, inca de pe vremea printilor, monedele capatasera statutul de bunuri de patrimoniu national, valoarea lor fiind estimata la peste sase milioane de dolari.

Culisele afacerii

La vremea cand a facut denuntul, Manea era directorul unei societati, Prodavi SRL Baicoi (Prahova), care avea ca obiect de activitate cresterea puilor. Atunci, afacerile sale s-au intersectat cu cele ale lui Petre Constantinescu, astfel ca relatiile dintre cei doi erau cordiale. Din acest motiv, Constantinescu s-a mutat cu tot cu bagaje in **pravalia** lui Manea, devenind un apropiat al casei. Acesta este momentul in care satenii din Filipesti dezvaluie sotiei lui Manea existenta comorii. Ce a urmat e lesne de inchipuit. Maria Manea isi consulta sotul si, impreuna, decid sa apeleze la serviciile lui Petre Constantinescu, despre care stiau ca are suficiente relatii pentru a putea plasa tezaurul pe piata ilicita. Bun cunoscator al lumii in care se invartesc traficantii de comori, Constantinescu ii contacteaza pe Trovo si Barret – indivizi pe care ii cunoscuse cu prilejul unei calatorii in Occident, despre care stia ca avusesera de-a face cu contrabanda cu obiecte de arta. Trecerea frontierei cu bunuri de patrimoniu nu era insa nici pe departe un lucru usor. Iata de ce, pentru a detine controlul afacerii si a facilita scoaterea peste granita a monedelor, Constantinescu ii aduce pe belgieni in societatea pe care o impartea **frateste** cu Manea. Asa se face ca la un moment dat 700 din cele 1.000 de monede isi iau zborul spre Belgia, unde sunt scoase la licitatie pe piata neagra a obiectelor de patrimoniu, pretul lor atingand, asa cum am mai spus, pragul de sase milioane de dolari. Conform unor surse bine informate, tezaurul a fost scos din tara prin Vama Nadlac, cel mai probabil prin intermediul soferilor de tir ai Prodavi SRL (preluata intre timp de Petre Constantinescu) care exporta produse din carne.

Ancheta ramasa in coada de peste

Cazul celor 1.000 de monede furate din palatul de la Filipesti (copie fidela a Micului Trianon parizian) a fost in cele din urma clasat cu mentiunea -nerezolvat-. Motivul: belgienii au parasit de mult Romania, Petre Constantinescu – speriat de amploarea cercetarilor – a cedat conducerea Prodavi SRL celui de la care o **furase**, adica lui Manea, iar acesta din urma a preferat si el sa -uite- de existenta comorii in momentul in care a redevenit asociat unic al firmei baicoiene. Mai curios si de neacceptat e faptul ca despre cele 1.000 de monede de aur au uitat si altii, platiti din buzunarele contribuabililor sa apere legea si sa-i pedepseasca pe cei care calca stramb. Cu toate acestea, in urma unei descinderi la domiciliul familiei Baicoianu au fost, totusi, recuperate 300 de monede, aflate astazi in custodia BNR – filiala Ploiesti.

Emil Simionescu