Home În Lume Cine va urma?

Cine va urma?

DISTRIBUIŢI

La cererea Kuweitului, ministrii de externe ai Consiliului de Cooperare a Golfului s-au reunit ieri pentru a analiza situatia din regiune prin prisma temerilor si ingrijorarilor legate de evolutia evenimentelor de pe frontul din Irak. In egala masura, participantii urmau sa-si exprime -atitudinea lor fata de perioada post-Saddam, cu pastrarea integritatii teritoriale a Irakului-. La sosirea in Kuweit, secretarul general al organizatiei, Abdel al-Attira, a precizat ca -tarile membre nu vor participa- la operatiunile militare din Irak.

Chiar daca usor exagerata, principala preocupare a tarilor din regiune vizeaza planurile de viitor ale Statelor Unite. Proiecte legate atat de reconstructia Irakului, sub toate aspectele acestei probleme, cat si de -remodelarea- Orientului Mijlociu, scenariu evocat cu oarecare patima de analistii de pe ambele maluri ale Oceanului, normal, fiecare privind lucrurile din perspectiva intereselor nationale ale tarilor lor. Totusi, sunt oare fundamentate toate aceste zbuciumari sau este vorba de o simpla atmosfera mediatica menita sa mentina opinia publica la un anumit nivel de incordare? -Consider putin trase de par afirmatiile cum ca, avand in buzunar Irakul, putem trece la urmatorul-, aprecia secretarul american de stat, Colin Powell, raspunzand intrebarii puse de cotidianul -New York Times-. O intrebare pe care multa lume si-o pune: dupa Irak, ce vor face Statele Unite? Problema este ca raspunsul oferit de Powell nu este singurul.

Obiectivul major

Totul se decide la Casa Alba. Iar acolo lucrurile sunt clare: George Bush a creat -o axa a raului-, unde coabiteaza Iranul si Coreea de Nord. De atunci, atat seful statului, cat si anturajul lui nu au pierdut nici o ocazie pentru a afirma ca pericolul cel mai mare care ameninta America vine din partea tarilor care sustin terorismul si poseda sau vor sa produca arme de distrugere in masa. Irakul, scria cotidianul -Le Monde- in acest sens, a facut obiectul unei obsesii particulare din partea unor oameni influenti precum subsecretarul apararii, Paul Wolfowitz, care a reusit sa-l convinga pe locatarul de la Casa Alba ca, dupa Kabul, lupta globala impotriva terorismului ar trece prin Bagdad. Iar mai departe? Coreea de Nord este, poate, cel mai delicat subiect, tara unde recurgerea la forta nu se va putea face cu atata usurinta si unde Washingtonul nu va putea ignora punctul de vedere al aliatilor sai din regiune. Dupa toate probabilitatile, SUA vor opta in favoarea unei apropieri diplomatice, varianta respinsa pana acum. Se stie insa ca obiectivul major, daca nu chiar exclusiv, al atentiei neoconservatorilor, puternic reprezentati in si in jurul administratiei Bush, este Orientul Mijlociu, pe care ei si-au pus in gand sa-l -remodeleze-, potrivit publicatiei citate.

-Mama terorismului modern-

Pentru Michael Ledeen, membru al American Enterprise Institute, un orientalist extrem de influent la Casa Alba, -Irakul nu este decat o batalie intr-un razboi mult mai larg-. In opinia lui, Iranul este -mama terorismului modern-. La fel crede si Richard Perle, inca membru al Consiliului politic al Pentagonului. Dar neoconservatorii, care viseaza cu voce tare la un Orient Mijlociu unde regimurile antiamericane sa cada unul dupa altul, nu sunt singuri la Casa Alba. -Un cuvant bun si o pusca fac mai multe decat un singur cuvand bun-, spune, deseori, secretarul de stat al apararii, Donald Rumsfeld. In timp ce el acuza Damascul ca livreaza echipamente militare Irakului si adauga ca SUA va arunca pe umerii Siriei responsabilitatea pentru acest -act ostil-, cuvintele lui sunt luate foarte in serios, ajungand sa fie percepute ca avertismente nu doar de responsabili israelieni, dar chiar de Colin Powell.

-Teoria dominoului-

Totusi, la Departamentul de Stat, tonul este mult mai putin nuantat. Se vorbeste, fara indoiala, de continuarea eforturilor pentru promovarea democratiei in regiune, dar se intrevede un discret scepticism vizavi de -teoria dominoului-. Cu toate acestea, se insista pe obiectivul prezentat drept cel mai urgent, in paralel cu reconstructia Irakului: relansarea procesului de negocieri israeliano-palestiniene. Se afirma, de asemenea, ca Statele Unite s-au decis sa mearga inainte. Problema este ca intentiile Deparamentului de Stat au fost puse sub lupa Casei Albe, unde clanul proisraelian este puternic reprezentat. De altfel, Casa Alba nu ascunde faptul ca, daca George W. Bush a evocat, inainte de atacul impotriva Irakului, conflictul israeliano-palestinian, a fost la cererea insistenta a premierului britanic, Tony Blair. Iar atentia administratiei americane asupra acestui conflict nu se va diminua. Apropierea alegerilor prezidentiale pledeaza in acest sens.

Batalie de idei si influente

Tragand linie si adunand toate aceste date, se poate spune ca politica americana referitoare la -remodelarea-, pasnica sau nu, a Orientului Mijlociu, va fi rezultatul bataliei de idei si de influente ce se deruleaza in permanenta la Washington si al carei final se va repercuta apoi in intreaga lume. Dar toti par de acord intr-o singura privinta: multe, daca nu chiar totul, vor depinde de insasi evolutia evenimentelor din Irak. Zbigniew Brzezinski, fost consilier al presedintelui Carter, isi exprima, recent, speranta ca -dificultatile carora va trebui sa le tina piept administratia americana in Irak vor introduce o doza de realism si de sobrietate in calculele orientalistilor de la Casa Alba-.

Intervine Uniunea Europeana

Intre timp, seful diplomatiei germane, Joschka Fischer, a sosit ieri la Ierusalim pentru convorbiri cu liderii israelieni consacrate publicarii, in curand, a -foii de parcurs-, plan de pace international ce prevede crearea unui stat palestian pana in anul 2005. Este prima vizita pe care un ministru european o efectueaza in Israel de la formarea, in februrie, a celui de-al doilea cabinet al premierului Ariel Sharon. -Vrem sa cunoastem punctul de vedere al europenilor si al Germaniei in privinta relansarii procesului politic cu palestinienii si pentru a face cunoscuta profunda noastra ingrijorare referitoare la legatura stabilita intre reglementarea crizei irakiene si cea a conflictului israeliano-palestinian-, explica purtatorul de cuvant al Ministerului israelian de Externe, Yonathan Peled.

Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.

Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.