Politicieni și securiști pregătesc „măsuri operative“ de anihilare a ziariștilor
Lichidarea presei libere – atåta cåtă mai este ea – și controlul opiniei publice, inclusiv a exprimării în mediul online, continuă să fie un obiectiv constant al unei categorii de politicieni proveniți care mai de care din te miri ce unghere tenebroase. De la Olguța Vasilescu, ex-peremistă, actualmente pesedistă de frunte, parvenită în politică de sub ungherele biroului lui Vadim Tudor, căruia îi manipula pixul de cåte ori tribunul se simțea sleit de puteri, la Silviu Prigoană, gunoierul-politician, vedetă a porcăielii de familie în public, pånă la mai nou fostul colaborator al Securității comuniste, Ion Ghișe, care a depus ieri la Senat „Legea jurnalistului“, conform căreia ziariștii trebuie să aibă „carte de jurnalist“, să activeze în cabinete jurnalistice, să fie atestați o dată la trei ani, examinați psihologic anual, proiectul prevăzånd și sancțiuni pentru „delicte de presă“.
Propunerea legislativă a lui Ghișe prevede, la articolul 68, că „prin delict de presă se înțelege delictul civil săvårșit prin inserarea de informații, reflecții sau comentarii în mass-media, despre fapte care nu au implicații asupra societății și a cauzat o daună materială sau morală unei persoane“.
Inițiativa lui Ghișe prevede că răspunderea pentru producerea delictului de presă revine reprezentanților autorităților publice, prin transmiterea de informații eronate, proprietarului de multiplicarea de publicații, proprietarului postului de radio sau televiziune, editorului și autorului care nu are calitatea atestată de jurnalist. Delictul de presă este înțeles de senatorul PNL drept „delict sau cvasi-delict civil“.
Ghișe face parte din seria unor personaje de credibilitate discutabilă, care se opintesc brusc, ca la comandă, deși în aparență provin din medii diferite și slujesc partide diferite, în a crea – vezi Doamne – repere juridice profesiei jurnalismului și cadre de „manifestare reglementată“ exprimării publice.
De la apariția tiparului (1434), a primului periodic (Köln, 1470) și consacrarea opiniei publice în viața politică a Occidentului, (începând cu secolul XVIII), puterea, factorul politic, a năzuit în permanență la controlul presei și al opiniei publice. La noi, Securitatea avea pe vremuri sarcina de ciomag al Partidului, reprimånd sever orice idee măcar a comunicării sau a opiniei în afara „cadrelor reglementate“. Pånă și posesia unei mașini de scris neînregistrate era o infracțiune. Moștenitori ai Securității sunt destui în actuala noastră viață politică. Obsedați să „reglementeze“.
Ghișe, Olguța Vasilescu, Prigoană – corifeii reglementării opiniei publice
Ce-i månă pe ei în luptă, pe toți acești corifei ai „reglementării“ circulației informației și comentariilor pe seama lor? Doar cele mai bune intenții, nu-i așa? I-am crede, dacă nu am avea în fața ochilor fișa lor de manifestare publică și datele ce jalonează activitatea lor în ultimii ani.
Despre Olguța Vasilescu, manipulatoarea pixului lui Vadim, am aflat suficiente date cåt să ne ajungă, de la foștii locotenenți ai lui Vadim, ba chiar și de la Vadim, care într-un articol recent din „Romånia Mare“ făcea precizarea, scăpată de locotenenții care au dat în gåt activitatea de sub biroul lui Vadim a Olguței, că biroul unde aveau loc activitățile de relaxare a tribunului era cel de la tipografie. Despre Ghișe se știe că servea Securității încă din tinerețe, pe post de ciocofonist calificat, un alt fel de sugiuc de sub birouri.
Despre Silviu Prigoană, în afară de activitatea sa pitorească mediatizată pånă la vomă, de ciomăgar cu pliciul al îndureratei consoarte supraponderale, lumea nu știe mare lucru, dar ar putea afla, așa că omul are un rezon pentru care și-ar putea dori să limiteze comunicarea publică. Astfel, puțină lume cunoaște cåt de complexă a fost implicarea sa în afacerea creării în beneficiul lui Vîntu a unui ciomag media, respectiv Realitatea TV. Este o poveste cu foarte mulți securiști și cadre militare, dintre care despre unii se știe sigur că se aflau prinși în dosarele Corbii – dosare ce se refereau la agenții și cadrele operative ale KGB infiltrate în sånul Armatei și Securității.
În noiembrie 2003, Silviu Prigoană, proprietarul postului Realitatea la data respectivă, a cesionat 55% din Realitatea TV off-shore-ului elvețian Bluelink Comunicazione contra sumei de 165 de dolari (ați citit bine una sută șaizeci și cinci de dolari). În aprilie 2004, Sorin Ovidiu Vîntu a cumpărat opțiunea de preluare a Realității TV de la Bluelink Comunicazione.
În mai 2004, Prigoană a cesionat către Bluelink și restul de 45 de procente unui anume Radu Mihai Mărgineanu, contra sumei de 133 de dolari (ați citit bine una sută treizeci și trei de dolari). În luna iunie 2004, Mărgineanu vinde acțiunile cumpărate de la Prigoană cu 133 de dolari contra sumei de 5.553.297 de dolari către Radoway Limited, un off-shore din Cipru, ce aparținea tot lui SOV.
Milioanele de dolari au fost însă virate și plătite de Petromservice, fosta firmă controlată de Liviu Luca, partener de afaceri cu SO Vîntu. Un alt of-shore cu același nume ca off-shore-ul elvețian, respectiv Bluelink Comunicazione Cipru, care aparține unui cetățean moldovean, pe numele său Vitalie Dobândă, a preluat acțiunile de la Radoway Limited. În februarie 2006, Vîntu anunța că a preluat compania Bluelink Comunicazione Elveția, cu tot cu patrimoniul său, respectiv pachetul majoritar al Trustului de presă Realitatea. Tranzacția preluării a fost perfectată de Bluelink Comunicazione Cipru, patronată de Vitalie Dobândă, interpusul lui SOV.
Ca să vezi ce verigă din ce lanț eolian-iliescian era micul gunoier de sector Silviu Prigoană…
Miza controlului opiniei publice
Ceea ce îi preocupă pe toți acești artizani ai „reglementării“ opiniei publice nu este grija morală pentru o presă obiectivă sau pentru o opinie publică mai sănătoasă – deoarece cu morala dånșii sunt cam certați după cum se vede din propria activitate și nici prea sănătoși la cap nu par – cel puțin așa rezultă din reacțiile lor publice.
O metodă consacrată de ascundere a faptelor este cenzura, aplicată atunci când un grup poate exercita un astfel de control. Cam în această direcție se îndreaptă inițiativele politice ale celor trei „reglementatori“. Operatorii puterii politice sunt cei care știu și pot să se așeze în nodurile de comandă ale influenței sociale. Intimidarea și dezinformarea au fost dintotdeauna domeniile în care reprezentanții serviciilor secrete comuniste instruite de KGB au excelat. În procesul de acaparare și de gestiune a puterii, de după 1990 și pånă astăzi, moștenitorii acestor structuri au reușit fie să anihileze aproape complet presa liberă, fie să și-o subordoneze.
Atunci când canalele de informare nu pot fi închise complet, ele sunt făcute inutilizabile prin saturarea cu dezinformări, scăzând astfel valoarea „raportului semnal/ zgomot“. De acest lucru deja se ocupă Realitatea TV, fondată de Prigoană și livrată lui Vîntu, colaboratul Nuș al Securității, și Antenele securistului Voiculescu. Instituții care au impus un CTP drept „reprezentant“ al presei.
Anvergura proiectului de înrâurire și control al opiniei publice arată că la mijloc este pusă o miză uriașă. Vectorii fostului Aparat al Securității, ajunși astăzi în poziții de control a unei mari părți a presei, vor să ajungă la cheia controlului total, prin așa-zisa serie de „măsuri operative de reglementare“, pentru ca să poată apoi manipula în voie conștiința publicului cititor/ telespectator, oferindu-i informații unilaterale, „adevăruri“ prefabricate și concepții contaminate de ideologii partizane.
Acest tip de persuasiune țintește atacul destructurant și distorsionant la ceea ce avem ca indivizi mai de preț – respectiv identitatea, deoarece informația contribuie major la definirea identității.
Recent mi-a parvenit un mesaj din partea Asociației Jurnaliștilor Somalezi în Exil, în care aceștia solicitau sprijinul confraților din lumea întreagă pentru a prelua informații și știri banate, interzise la ei acasă, din cauza factorilor politici. Este greu de crezut că meseria de ziarist de poate aduce în situația exilului din propria țară, dar iată că astfel de lucruri încă se întâmplă. În Somalia. Pe cånd și o Asociație a Jurnaliștilor Romåni în Exil?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
