Conflictul gazelor naturale dintre Rusia şi Belarus a reizbucnit în forţă într-un moment cand nimeni nu se aştepta. Experienţa ultimilor ani a demonstrat că acest gen de diferenţe sunt specifice perioadei de iarnă, frigul şi teama de a rămane fără combustibil la minus grade imprimand un plus de tensiune acestor categorii de jocuri geo-politico-strategice. Dar acum, în mijlocul verii, o iarnă cu adevărat fierbinte, scandalul nu mai are acelaşi gust. Oricum, compania Gazprom, tradiţionala armă folosită de Kremlin în astfel de situaţii, va reduce, începand de astăzi, cu 45 la sută livrările sale de gaze naturale către Belarus. Nu, nu este vorba de gazul destinat consumatorilor europeni. O precizare punctată de nenumărate ori, oral şi în scris, de oficialii de la Moscova. Care oficiali s-au grăbit, pe de altă parte, să-i avertizeze pe partenerii occidentali că acest lucru nu-i pune la adăpost de surprize neplăcute. Şi asta pentru că preşedintele Aleksandr Lukaşenko este capabil, aşa cum a demonstrat-o confruntarea din iarna trecută, să închidă conducta care aprovizionează Uniunea Europeană cu -aur albastru-. Cu alte cuvinte, nu Rusia e de vină, ci Belarus. Ca atare, dacă se întamplă ceva, nu daţi vina pe noi, ci săriţi în capul celor de la Minsk! Există însă cateva detalii care încurcă puţin socotelile. Problema este că, dacă este să spunem lucrurilor pe nume, nu Minskul trebuie să plătească datoria de aproape 500 de milioane de dolari pentru gazele furnizate. Dar cine, se ridică întrebarea? Gazprom, răspund experţii! Cum adică!? Foarte simplu. Potrivit presei moscovite, Rusia a convenit cu Belarus ca societatea rusă să primească 50% din compania Beltransgaz, cea care controlează tot ce este legat de gaze naturale în Belarus. În acest sens, Moscova s-a angajat să achite, în interval de patru ani, cate 625 de milioane de dolari pe an. Prima tranşă a fost achitată, Gazprom deţine 12,5% din Beltransgaz. Ca atare, Minsk are cu ce plăti – cu banii de la Gazprom, care sunt de fapt bani de la Minsterul rus de Finanţe. Cu toate că, aparent, soluţie există, Lukaşenko nu vrea însă să plătească. Din considerente de ordin electoral. El vrea să lungească această stare de criză pană în 2008, pană în pragul campaniei electorale pentru prezidenţialele din Rusia. Pentru a obţine, pe acest fundal, cat mai multe avantaje politice.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
