Luiza Zan, vocea noului val in jazz

În comunism, mult timp jazz-ul a fost considerat o manifestare decadentă a imperialismului american, în timp ce acum este considerat o muzică mult prea complicată pentru generaţia MTV. Cat despre tinerii aspiranţi la gloria scenei muzicale, aceştia vor afirmare rapidă şi o amortizare scurtă a cheltuielilor realizate, iar jazz-ul oferă, de cele mai multe ori, mai multă satisfacţie profesională.

Luiza Zan este un reprezentant al noului val în jazz, o tanără care a ignorat cu desăvarşire predicţiile globale despre faimă şi succes în lumea muzicii şi a ales manifestarea -pasională şi tandră, aprinsă şi înţelegătoare-, după cum chiar ea o descrie pe site-ul personal.

-Am început muzica la 4 ani. Nu era o chestie din aia obişnuită, îmi plăcea să cant pentru a fi ascultată, aşa că am mers la concursuri. Poţi spune că eram încrezută de pe-atunci. Dar nu ăsta e marele meu defect. La 4 ani am caştigat un premiu I. Şi ce e amuzant sau, foarte ciudat, e că peste exact 20 de ani caştigam tot premiul I cu aceeaşi piesă ca în copilărie, doar că la Cerbul de Aur.-

Alături de -Slang-, de -Luiza Zan trio- sau solo, s-a inspirat din new-jaz-ul lui Billie Holliday sau Ela Fitzgerald, dar mai ales din nemuritoarele acorduri ale lui Nat -King- Cole şi a oferit publicului cunoscător o voce deosebită şi o interpretare din suflet.

-Am citit undeva că timpul nu ţi se potriveşte ţie, ci tu te potriveşti timpului. Mi s-a părut foarte straniu că sună ca o -regulă-, ca un enunţ, nu ca o ipoteză, pentru că mi-aş dori, sincer, să mai existe o şansă să pot trece testul inadaptarii la vremile noastre printr-o metodă pe care o adoptăm prin facultate uneori – trişat-.

Cu toate că este conştientă că stilul său de muzică nu este adaptat unui larg auditoriu, Luiza este mulţumită că face doar ce-i place.