Moscova isi cumpara aliatii

Se pare ca, intr-adevar, Rusia nu s-a asteptat la un asemenea demers din partea Frantei, care a decis sa treaca, treptat, in barca Statelor Unite, fara a-si instiinta partenerii de opozitie in criza irakiana, Rusia si Germania. Dar daca Berlinul daduse deja de inteles ca nu este dispus sa-si compromita definitiv sansele de participare la reconstructia postconflict a Irakului, de la Paris astfel de semnale nu au venit. Sau nu le-a receptionat cum trebuie Moscova. In orice caz, analistii rusi evocau ieri o destramare irevocabila a ceea ce, pentru foarte scurt timp, s-a dorit a fi -o alta Antanta-, intruchipata de axa Paris-Berlin-Moscova.

-Comportament de circumstanta-

Desi, nu mai departe decat saptamana trecuta, cotidianul -Izvestia- avertiza ca prietenia si interesul manifestat de Franta si Germania fata de Rusia nu sunt decat -ceva trecator, un comportament de cirumstanta-. De altfel, nu a fost singurul ziar care a tras astfel de semnale de alarma. Oricum, zarurile au fost aruncate, iar demersul Parisului i-a determinat, din nou, pe analistii rusi sa cheme la ratiune, la o evaluare justa si coerenta a actiunilor preconizate de conducerea statului pe vectorul numit batalia pentru viitorul irakian. De exemplu, politologul Serghei Karaganov afirma ca -ar fi absurd ca Rusia sa apere de una singura niste principii demne de tot respectul, dar care si-au pierdut orice legitimitate in ochii multora. De la bun inceput am considerat ca Moscova nu trebuia sa se bage in aceasta lupta, care nici macar nu era a ei, in ultima instanta. O batalie sortita esecului si care s-a bazat pe o apreciere incorecta a situatiei. Sa nu-mi spuneti ca acolo, la Kremlin, a fost cineva care a crezut ca americanii nu vor putea invinge in Irak -, intreba, retoric, Karaganov.

-Sisteme proprii de securitate-

Fara o legatura aparenta cu punctul de vedere exprimat mai sus, dar conectat din plin la dosarul irakian,-Nezavisiamaia gazeta- comenta reuniunea din 28 aprilie, de la Dusanbe, a liderilor Armeniei, Republicii Belarus, Kazahstanului, Kirgizstanului, Rusiei si Tadjikistanului, care vor pune bazele unei noi aliante militare in fostul spatiu sovietic, prin prisma -noii realitati, cu doi poli de influenta, in jurul carora vor aparea foarte curand sisteme proprii de securitate-. Dupa cum explica sursa mentionata, ideea este ca, dupa 11 septembrie, dar mai ales in urma manevrelor intreprinse de Washington in cadrul luptei globale impotria terorismului, o parte a Comunitatii Statelor Independente (CSI) a ajuns sa-si subordoneze politica intereselor americane, cealalta parte ramanand orientata cu fidelitate spre Kremlin. Iar daca destramarea CSI poate fi considerata un fapt implinit, Rusia va trebui sa depuna eforturi substantiale pentru a mentine un oarecare echilibru de forte in planul politic, economic si al apararii.

Forme superioare de exprimare

In prezent, cele cinci tari membre ale CSI formeaza asa-numitul Tratat de securitate colectiva (DKB), care va deveni Organizatia DKB. Cu alte cuvinte, se va incerca insufletirea unei structuri lipsite de vlaga si consistenta intr-un instrument capabil macar sa impresioneze. Ce soarta va avea insa aceasta initiativa dictata, potrivit ziarului citat, de tendinta unor state membre CSI, precum Georgia, de a imbratisa politica promovata de Washington vizavi de Moscova? In locul unui raspuns direct, majoritatea observatorilor politici au preferat sa atraga atentia asupra problemelor pe care actiunea Kremlinului le va genera. Este evident ca, in cazul unei evolutii necorespunzatoare a lucrurilor, divergentele se vor accentua intre cele doua tabere aparute, pe fondul crizei irakiene, in interiorul CSI. Un asemenea scenariu presupune ca, in mod inevitabil, simpatia Georgiei, Ucrainei, Uzbekistanului si Azerbaidjanului fata de SUA va trece din faza -inactiva- la o forma superioara de exprimare a atasamentului lor fata de Washington, adica de -recunoastere a justetei cursului angajat de Casa Alba in democratizarea postbelica a Irakului-.