Coruptia. Inceputurile. Cumpararea constiintelor

Zilnic, la redactia ziarului -Curentul- vin scrisori, e-mail-uri sau suna telefoane de la cititori. Oamenii vor sa spuna ce au pe suflet si trag speranta ca opinia lor, intr-o problema sau alta, va sensibiliza pe cine trebuie sa sensibilizeze. De aceea, -Curentul- incearca sa fie o tribuna pentru toti cei nemultumiti de alesii lor, care in ultimul timp mai mult tac decat sa le asculte pasurile. Ii invitam pe toti cei care nu mai vor sa taca sa ne trimita opiniile lor. Recent ne-a scris si un om din a carui relatare tragem concluzia ca a fost actor pe scena politica si a revenit la statutul de cetatean.

Am vazut cum s-a ridicat coruptia pe una dintre redutele puterii, si anume pe aceea legislativa. L-am cunoscut pe -marele preot- al primului parlament, Dan Martian, care facea si desfacea totul in institutie, insa nu stiu daca el corupea constient de urmari sau o facea din instinct. Comandamentele politice FSN-iste, in numele carora actiona, se distilau undeva in spatele puterii legislative, al puterii supreme care exprima vointa electoratului! FSN detinea aproximativ 70% din legislativ, n-ar fi avut nevoie de nici un aliat politic. Fostul dascal de socialism stiintific, acum presedintele Adunarii Deputatilor, fie avea obsesia unanimitatii, reminiscenta a epocii de aur, fie actiona in spiritul intolerantei al fostului partid unic.

Initiativa parlamentara de reglementare a formarii si inregistrarii partidelor politice a fost semnata, intre altii, de toti vicepresedintii Adunarii Deputatilor (liberal, ecologist, taranist si FSN-ist). Dar presedintele nu o voia! Intrucat am facut presiuni, a fost nevoit sa convoace Biroul Permanent, organul care decidea initiativele ce urmau a fi supuse plenului. In Biroul Permanent am sustinut initiativa, presedintele nu a fost de acord, pretinzand ca -initiativa ar dauna opozitiei extraparlamentare-. A urmat votul si, stupoare, toti, dar absolut toti, au votat cu presedintele, in dispret fata de propria lor semnatura, si unii chiar fata de statutul lor formal de opozanti! A mai trecut ceva timp, dar modelul se repeta matematic si la alte initiative. Ce sa fie? Nu realizam. Cu alta ocazie, un coleg din Comisia 13-15 iunie 1990 semneaza raportul FSN cu privire la evenimentele din acea perioada, desi grupul parlamentar nu luase nici o decizie! Cateva luni mai tarziu, el pleaca intr-o lunga delegatie in SUA – era rasplata semnarii acelui document controversat! In iunie 1991, am cerut adoptarea unei hotarari in privinta recuperarii Tezaurelor de la Moscova, avand in spate 260 de semnaturi parlamentare (liberale, taraniste, ecologiste si, bineinteles, FSN-iste). Numai ca puterea nu voia ca altcineva decat ea sa faca ceva in acest sens (…) Asa am invatat, pe pielea mea, cum taranistii si liberalii, ori FSN-istii -disidenti- din Biroul Permanent erau la cheremul lui Martian, primind in schimb vizite in strainatate, apartamente ori vile. Martian era foarte apreciat de-ai lui, pentru modul absolut -unanim- in care conducea Adunarea Deputatilor. Unii vor obiecta ca aceste -mici tranzactii ori compromisuri- sunt absolut nevinovate pe langa valizele pline cu dolari care circulau de la executiv spre New-York (amanunte pot da P. Burca sau A. D. Munteanu) si, respectiv, Paris (amanunte poate da R. Sorban). Oricum, tranzactionarea constiintelor in Parlament a fost temeiul coruptiei (…).