Hotii profita din plin de supravegherea rudimentara din muzee

Circulă o vorbă prin popor care spune că atunci cand ţi se fură sau ţi se distruge ceva din casă, îl înlocuieşti şi gata. Obiectele de patrimoniu nu mai pot fi înlocuite cu nimic. De aceea, specialiştii spun că răul produs prin dispariţia obiectelor de patrimoniu este ireparabil.

Deşi este un lucru recunoscut la nivel naţional că majoritatea obiectivelor muzeografice au nevoie de pază, toată lumea dă din umeri, deoarece este vorba de bani. De fiecare dată, altele sunt priorităţile autorităţilor statului. Conservarea şi valorificarea patrimoniului naţional n-a intrat niciodată în vreo strategie locală, judeţeană sau naţională. Sau, dacă a intrat, a rămas doar pe hartie. Aşa se face că la acest moment există multe muzee care nu au pază. Ce să mai vorbim de biserici? Sau de muzeele de artă religioasă, organizate de muzeografi, şi care, rand pe rand, s-au închis. În acest timp, pentru primarii care au în localităţile lor biserici sau muzee, responsabilitatea este enormă, iar din bugetul local nu se poate asigura paza necesară. Astfel de muzee pot fi şi un important furnizor de venituri, întrucat aduc turişti. Aceasta a fost concluzia şi în cazul furtului din sălile de expoziţie ale Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. După ce în ultima lună au dispărut mai multe obiecte de patrimoniu din sălile de expoziţie ale Muzeului, acest lucru a fost făcut public de-abia zilele trecute, cand, pe 6 august a.c., s-a constatat că lipseşte o sculptură din marmură. A mai fost constatată şi dispariţia a două piese din ceramică şi a unui vas de sticlă. Directorul muzeului, Constantin Chera, recunoaşte că este vorba şi de un viciu de securitate internă în organizarea traseelor pentru vizitatori, pană la acest furt nefiind interzis în mod expres accesul în expoziţie cu genţi de mană. Muzeul nu este prevăzut cu camere de supraveghere decat pe holuri.