-Zece mai va fi de-a pururi- (… )

Ziua de 10 mai are o semnificatie aparte in istoria Romaniei. In egala masura, ziua familiei regale romane, 10 Mai a fost pentru mai bine de o jumatate de veac – 1881-1947 – si Ziua Nationala a Romaniei.

-Zece Mai va fi de-a pururi

Sfanta Zi de 10 Mai,

Caci ea ne-a dat Domn puternic Tarii noastre,

Libertate si regat!-.

Acesta era unul dintre cantecele intonate la sarbatorirea zilei de 10 Mai.

Ziua nationala era sarbatorita la sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX ca si in perioada interbelica, cu fast. Exceptie de la regula a facut-o perioada celui de-al doilea razboi mondial, cand operatiunile de pe front au trecut intr-un con de umbra importanta sarbatoririi zilei nationale, fastul traditional fiind inlocuit de sobrietate. Dupa incheierea celei de-a doua conflagratii mondiale si dupa ce comunistii au acaparat puterea, ziua de 10 Mai, insasi simbolul regalitatii, nu mai putea fi sarbatorita ca zi nationala.

Decizia renuntarii la ziua de 10 Mai ca zi nationala a fost luata in 1947.

Din acel moment, timp de aproape o jumatate de secol, romanii aveau sa sarbatoreasca, cu sau fara voia lor, ziua de 23 August ca zi nationala.

Dupa 1989, autoritatile au stabilit drept zi nationala data Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918. Exista si in prezent destule voci care sustin ca adevarata zi nationala a Romaniei a ramas 10 Mai. In plus, fiind vorba de o zi de primavara, manifestarile organizate cu acest prilej se bucurau de o participare mult mai numeroasa.

Manifestari traditionale

In fiecare zi de 10 Mai, in fiecare oras resedinta de judet erau organizate parade militare si slujbe religioase. Capitala era, de fiecare data, gazda celor mai ample manifestari, punctul de atractie constituindu-l fara indoiala prezenta familiei regale.

Fie ca era vorba despre regele Carol I, regina Elisabeta, regele Ferdinand, regina Maria, principii Carol, Nicolae, principesa Elena sau tanarul print si pentru o scurta vreme rege intre 1927 si 1930, Mihai, toti puteau fi vazuti pe strazile Capitalei, in trasuri sau pe jos, pe aleile Cismigiului. Fireste, nici unul dintre ei nu avea alaturi vreun **bodyguard**. Locuitorii Capitalei puteau sa arunce cu buchetele de flori in ei, nimeni nu se temea inca de vreun posibil atentat.

La primele ore ale diminetii, in centrele de judet erau trase 21 salve de tun, apoi, la ora 10,00, aveau loc serbari in fiecare scoala, la 11,00 era oficiat un tedeum la catedrala centrala. Dupa aceea era organizata parada militara, urmata de receptia gazduita de fiecare data in localul prefecturii.

Pe durata intregii zile, fanfara militara canta in parcuri. La ora 20,00 avea loc retragerea cu torte.

In Bucuresti, tedeumul oficiat de obicei la Mitropolie era urmat de traditionala parada, pe traseul Piata Universitatii – Piata Victoriei.

Seara, protipendata Capitalei se aduna in Parcul Cismigiu, unde putea fi vazut chiar regele Carol, insotit de sotia sa, Elisabeta.

Trasuri somptuoase si doamne elegante…

**Intr-o oarecare zi de 10 Mai, cu totul pe negandite, am jicnit o doamna de onoare. Era catava vreme inainte de nasterea celui de-al patrulea copil, al doilea fiu al meu, Nicolae. Neputand in timpul acelor cateva luni sa iau parte la ceremonii religioase, fusese vorba sa asist numai la defilare, unde aveam sa intalnesc pe ceilalti membri ai familiei regale, intorcandu-se de la tedeumul oficial. Facui deci o mica defilare pe seama mea, intr-o somptuoasa trasura inhamata cu patru cai. Mignon era pe atunci cea mai mica si cea mai rasfatata dintre copiii mei. Ziua de 10 Mai era un prilej sa-i gatim cum puteam mai bine si simteam o mandrie de mama cand ii faceam sa para cat se putea de frumosi. Eu insami, fiind privita intotdeauna in public cu multa favoare, imi alegeam singura rochiile pentru asemenea serbari nationale si potriveam cu multa grija armonia de culori intre rochie, palarie si umbrela**, scria regina Maria in **Povestea vietii mele**.

Istoricul zilei de 10 Mai

Ziua de 10 Mai are in istoria romanilor mai multe semnificatii. A fost ziua in care Carol I a depus in 1866 juramantul ca domnitor al romanilor si ziua in care Romania a fost proclamata regat. Dar sa vedem care a fost firul evenimentelor.

In anul 1866, Locotenenta Domneasca l-a propus ca domnitor al Romaniei pe tanarul de 27 de ani, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Acesta a acceptat.

Carol s-a nascut la Sigmaringen, pe 7/20 aprilie 1939, fiind al doilea fiu al principelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen si al sotiei sale, Josefina. Dupa terminarea cursurilor secundare, Carol a urmat la scoala de cadeti din Munster, iar apoi, in 1857, scoala de artilerie de geniu din Berlin.

A participat la asediul cetatii Fredericia in cadrul razboiului austro-germano-danez.

In 1866, dupa ce contele Filip de Flandra refuzase tronul Principatelor Unite, Ion C. Bratianu a plecat in Germania pentru a-l aduce in tara pe principele Carol. Dupa o calatorie incognito plina de peripetii, cu trenul pe ruta Duseldorf-Bonn-Freiburg-Zurich-Viena-Budapesta, pe data de 8 mai 1866, Carol a ajuns la Bazias, unde s-a imbarcat pe un vapor dunarean care l-a dus pana la granita cu Romania. El avea un pasaport fals, calatorind deghizat ca om de afaceri, intre Germania si Austria existand la acea data o stare conflictuala.

La 10 Mai 1866, Carol a sosit la Bucuresti, intampinat de multimea entuziasta. Momentul a reprezentat nasterea Dinastiei si, in acelasi timp, inceputul unei perioade de schimbari in societatea romaneasca. Romania avea inca, la acea vreme, statut de tara aflata sub suzeranitate turca. Principele Carol a primit titlul de domnitor si a jurat credinta in fata adunarii parlamentare.

-Jur sa fiu credincios legilor tarii, de a pazi religiunea Romaniei, precum si integritatea teritoriului ei si de a domni ca domn constitutional-. Acesta a fost juramantul in fata reprezentantilor poporului roman al printului Carol I de Hohenzollern, fondatorul Romaniei moderne, cel care a avut o domnie lunga si fructuoasa, de peste 48 de ani.

Romania, proclamata regat

In 1869, Carol s-a casatorit cu Elisabeta de Wied, iar in 1871 s-a nascut Maria, prima principesa romana din Dinastia de Hohenzollern si singurul copil al cuplului. Maria a murit de scarlatina la trei ani.

Inceputul domniei lui Carol a fost plin de incercari, o parte a elitei societatii romanesti neacceptand un domnitor de origine germana. In 1870, Carol a fost la un pas de abdicare.

In perioada imediat urmatoare, neintelegerile interne au trecut in plan secundar, atentia tuturor oamenilor politici fiind indreptate spre relatiile externe in perspectiva obtinerii independentei.

La 9 mai 1877, parlamentul a proclamat independenta Romaniei, actul a fost ratificat de domnitor in ziua urmatoare.

In aceeasi zi, Carol a instituit prima decoratie romaneasca **Steaua Romaniei**.

Proclamarea independentei Romaniei a constituit un moment extrem de important in dezvoltarea statului modern, contributia lui Carol la acest moment fiind o contributie esentiala.

Afirmarea Romaniei ca tara europeana independenta a facut necesara schimbarea statului ei de principat. Astfel, in 1881, Carol I a primit titlul de rege, Romania devenind regat. Dupa proclamarea regatului, Carol I l-a desemnat ca mostenitor al tronului pe Ferdinand, cel de-al doilea fiu al fratelui sau mai mare, astfel asigurandu-se continuitatea Dinastiei de Hohenzollern pe tronul Romaniei.

In perioada domniei sale, de 48 de ani, s-au produs schimbari majore in viata statului roman. Regele era un om extrem de sever si disciplinat, cu o moralitate impecabila. Carol I a incercat toata viata sa impuna colaboratorilor stilul sau meticulos si exact, tipic german.

Sotia sa, regina Elisabeta, era de parere ca sotul ei **poarta coroana pe cap si in somn**.

La declansarea primului razboi mondial, regele Carol nu s-a opus hotararii Consiliului de Coroana de a nu se alatura Germaniei, desi aceasta decizie a constituit pentru el o grea lovitura. In septembrie 1914, regele Carol I a murit la varsta de 75 de ani, lasandu-l pe nepotul sau, Ferdinand pe tron.

Carol este inmormantat in Biserica Episcopala de la Curtea de Arges. Sotia sa, Elisabeta, l-a urmat dupa doi ani.

Un rege timid a infaptuit unirea cea mare

In 1914, la tron a urmat Ferdinand, care era, dupa cum oberserva Iorga, un necunoscut pentru cei mai multi, pentru cativa o taina, pentru nimeni o certitudine. Noul rege s-a alaturat curentului care sustinea intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta, lucru care s-a intamplat in 1916. Dupa doi ani de razboi, soldat cu pierderea unei mari parti din teritoriul tarii, 1918 a marcat infaptuirea Romaniei Mari.

Ferdinand avea sa devina insa, in cei 13 ani de domnie, **Intregitorul**.

Ferdinand s-a nascut la Sigmaringen, in 1865, fiind al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al regelui Carol.

Fiind proclamat in 1884 succesor la tronul romanesc, Ferdinand s-a stabilit in Romania in 1889. In 1893, s-a casatorit cu Maria de Edinburg, impreuna avand sase copii.

In iulie 1927, Ferdinand s-a stins din viata la 62 de ani, la Sinaia, dupa o indelunga suferinta provocata de cancer.

Fast deosebit in timpul lui Carol al II-lea

**Fiul ratacitor** al Dinastiei de Hohenzollern, principele Carol, s-a intors in tara si pe tron in 1930, infaptuind ceea ce in istoriografie poarta numele de **Restauratie**. Perioada domniei sale a fost caracterizata si de manifestari ample – serbari populare sau parade militare. De acelasi fast deosebit s-a bucurat si celebrarea zilei de 10 Mai.

De altfel, dupa 1930, o zi celebrata cu asemenea cu fast era ziua de 6 Iunie, ziua Restauratiei – urcarea pe tron a lui Carol al II-lea.

In manifestarile organizate in timpul deceniului domniei sale, Carol antrena de cele mai multe ori numerosi tineri, chemati sa-si exprime recunostinta fata de **salvatorul tarii**, cum era numit de propaganda oficiala.

**Poporul astazi il aclama

Pe regele ce-a dus departe

Mandria nostra de roman

In cartea vechilor legende

Ca Feti-Frumosii din poveste

Te-o inscrie culmile pe care

Ai dus destine romanesti**, scria o tanara care facea parte din organizatia **Strajerilor-.

Carol trebuia considerat de tineri **ctitorul pedagogiei romanesti, regele-pedagog**, iar formula **Credinta si munca pentru tara si rege** era obisnuita.

Au existat si incidente

Importanta zilei nationale nu a scazut nici dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, sarbatorirea ei nemaiputand insa avea acelasi fast si aceeasi amploare. Au existat si momente in care celebrarea zilei nationale a fost umbrita de unele incidente provocate de legionari. Este cazul zilei de 10 Mai 1941. Ministrul instructiunii, educatiei, cultelor si artelor, general Radu Rosetti, facea o prezentare succinta a celor intamplate in acea zi in sedinta Consiliului de Ministri din 13 mai 1941.

**Un grup de studenti pregatiti mai dinainte, dupa toate indiciile pe care le avem pana acum, au facut in ziua de 10 Mai o nesabuita manifestatie la serbarea care trebuia sa aiba loc la toate universitatile. Anume, dupa ce s-a facut rugaciunea si s-a cantat Imnul National, in continuare, cand lumea era inca in picioare, acest grup de studenti a inceput sa cante **Sfanta Tinerete Legionara** si alte cantece.

A fost o zapaceala generala. Unii, in semn de protest, au iesit din sala, de asemenea, profesori universitari, precum si studenti de la Institutul Medico-Militar. Ceilalti au ramas in picioare si se pare ca aprobau acest gest.

Apoi a vorbit rectorul si, cand urma corul sa cante, din nou acesti studenti au intonat un cantec legionar. Asa stand lucrurile, s-a hotarart de dl gral Antonescu sa se dea un termen de trei zile in care sa se denunte vinovatii, si daca nu se denunta, sa se inchida universitatile. Pana acum au fost gasiti 15 dintre ei, dintre care 10 sunt arestati, iar cinci sunt pusi sub urmarire.

O alta parte, de asemenea identificati, care au fugit, sunt pusi sub urmarire. Nemaifiind motiv de inchidere a universitatilor si caminurilor, cursurile vor continua maine, 14 mai a.c**, spunea Rosetti.

Batai cu flori

Eduard Korn, german din Bucuresti, povestea, in dialogurile avute cu Zoltan Rostas concretizate in volumul **Chipurile orasului. Istorii de viata in Bucuresti – secolul XX**, cum se desfasura in mod obisnuit o zi de 10 Mai.

**10 Mai era, totdeauna, dimineata devreme, toata garnizoana din Bucuresti pe strada, pusa pe trotuare, nu-i asa, lume, multa lume, foarte multa, eleganti, bine imbracati, tigancile veneau cu cosuri cu flori, cu buchetele, ca sa avem ceva pentru familia regala. Calea Victoriei, pana unde e Patriarhia. S-a urcat regele in trasura – toti sergentii, tot cursul fluierau. S-a stiut ca acum incepe sa vina cortegiul. Muzicile au inceput… Cand se apropia cortegiul regal, a inceput muzica militara sa cante <Traiasca regele>, imnul. Intai a venit o trasura – nu erau inca masini pe atunci. O trasura unde era prefectul Capitalei, care statea in picioare si se uita inapoi, sa vada ca totul era in regula. Intai a venit escorta regala calare. Pe urma a venit o trasura <a la domol>, cum ii spunea, asa mare, in care era regele Carol I, regina, amandoi cu lachei. In a doua trasura era principele mostenitor Ferdinand. Pe urma a venit iar escorta regala de incheiere si au plecat la Mitropolie – Carol I calare, Ferdinand calare si asa mergeau pe Calea Victoriei pana unde era parada militara, unde este statuia lui Mihai Viteazul. La Universitate. Si mergeau calare, iar printul Carol – Carol al II-lea – era locotenent sau asa ceva, si el a venit pe jos. Pe urma a comandat grupei. Ei, ma rog, asta era protocolul. Pe urma mergeau – totul pe jos – pana la Piata Victoriei – i se spunea si capul podului. Pana acolo era parada. Seara era retragere cu torte. Erau arcuri de triumf facute pe strazi, facute asa, cu gaz aerian – facut din carbune, cu luminile aprinse si trecea tot intr-o trasura deschisa regele cu regina si cu printul mostenitor si se plimbau pe strada-.

Tigancile faceau adevarate afaceri

-La Mitropolie, lumea arunca cu buchetele de flori. Nu le era frica ca arunca bombe. Tigancile faceau afaceri mari atunci.

Si asta era 10 Mai. Trupa a capatat mancare mai buna si un pahar de vin de ziua aia**.

Maria Mandrea, descendenta a familiei Balcescu, povestea in volumul mentionat cum se desfasura o zi obisnuita de 10 Mai.

**Pe Kiseleff, pana la rondul doi, se ducea si se intorcea. Unii mergeau pe jos, altii cu trasura. Majoritatea aveau trasuri proprii. Pe urma, au inceput sa aiba automobil. Bataie de flori. Trasurile erau garnisite cu ghirlande de flori, caii cu pompoane de flori, vizitiii, doamnele aveau garnitura, trasura imbracata cu trandafiri sau flori mici, una-doua buchete de flori. Era societatea crinului, se platea intrare**, povestea doamna Mandrea.