Stolnici ponegreste breasla medicilor din Romania

Doctor în medicină, cadru didactic, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, specialist neurolog, membru de onoare al Academiei Române şi liberal convins, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici aruncă o pată asupra moralităţii propriei bresle din România. După ce zilele trecute academicianul a afirmat că nu a existat niciodată, pe vremea când exercita meseria de medic, secretul profesional, considerăm imperios necesare lămuriri din partea Colegiului Medicilor din România. Acest for trebuie să vină şi să explice dacă afirmaţia făcută de o personalitate marcantă are veridicitate.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a dat, zilele trecute, mai multe verdicte de colaborare cu Securitatea. Potrivit unor surse din interiorul CNSAS, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru al Adunării Naţionale Bisericeşti, a primit verdict de colaborare cu Securitatea. Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost invitat la audieri în repetate rânduri, dar de fiecare dată el a refuzat să dea curs solicitării.

Constantin Bălăceanu-Stolnici este în egală măsură adulat şi contestat. Acesta a terminat Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1947, devenind preparator, apoi asistent la catedra de anatomie. În 1952 a fost dat afară din facultate, iar după doi ani a fost dat afară şi de la Spitalul Colentina şi a fost exilat la Policlinica Cantacuzino, pană în 1964, cand a caştigat concursul de medic primar la Spitalul nr. 9. Specializat în neurologie, Stolnici a ajuns şef de secţie la Institutul de Geriatrie, pe care din 1991 l-a şi condus timp de trei ani. În această calitate, Stolnici a venit zilele trecute şi a afirmat că -secretul profesional nu exista şi nici nu există în Romania. Dacă nu le spuneai, oricum mergeau la fişă şi aflau tot-. Totuşi, litera legii spune altceva, şi de aceea ne rezumăm să cităm din Codul Deontologic al Medicilor. La secţiunea B, articolul 13, se precizează explicit că secretul medical este obligatoriu. -Interesul societăţii (prevenirea şi combaterea epidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu extindere în masă) primează faţă de interesul personal. Pe de altă parte, în articolul 14 se adaugă că obiectul secretului este tot ceea ce medicul, în calitatea lui de profesionist, a aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a bolnavului, a familiei, a aparţinătorilor, precum şi probleme de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cele mai diverse fapte şi chiar şi rezultatul autopsiei. Nu trebuie ignorat nici articolul 16, în care se stipulează că medicul răspunde disciplinar pentru destăinuirea secretului, iar în acelaşi Cod Deontologic se spune că secretul există şi faţă de aparţinători, de colegi şi cadre sanitare neinteresate în tratament. Nu în ultimul rand, în articolul 18 apare obligativitatea ca secretul să persiste şi după terminarea tratamentului sau moartea pacientului.