Pornind de la aceasta intrebare, o serie de sociologi, psihologi si specialisti din cadrul Federatiei Internationale a Comunitatilor Educative si Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti au realizat un studiu pe un esantion format mai ales din tati. In Romania, ultimul studiu de acest tip a fost elaborat in perioada interbelica.
Psihologii sunt de parere ca educatia unui copil necesita participarea ambilor parinti, parerea potrivit careia mama a crescut copiii, ea este vinovata de eventualele greseli ale acestora este eronata.
Daca luam in considerare faptul ca, la inceputul secolului XX, la Sibiu a existat o scoala a tatilor, putem aprecia, ca Romania are o oarecare traditie in directia indicata si de rezultatele studiului.
Parteneri la educatia copilului?
46% dintre tatii chestionati in cadrul sondajului apreciaza ca sprijinul material si intr-o oarecare masura colaborarea cu profesorii sunt de datoria lor. Foarte putini – 20,63% – dintre ei considera oportuna interventia lor in jocurile si timpul liber al copiilor lor. Unii refuza, altii se eschiveaza, pretextand ca sunt ocupati sau prea obositi. Mamele sunt insa de alta parere. In discutiile focus-grup, ele au sustinut ca cei mici tanjesc dupa atentia pe care tatii le-ar putea-o acorda in jocurile lor. Sa fie stangacie sau lipsa de interes?, se intreaba mamele.
De remarcat si faptul ca tatii cu o conditie socio-economica precara n-au pus accentul pe sprijinul material necesar copilului, ci pe colaborarea cu profesorii.
92% dintre tatii intervievati nu au optat pentru o atitudine de autoritate si supunere in relatiile cu copiii lor. Imaginea tatalui dominator, autoritar incepe sa piarda din pondere, majoritatea celor intervievati considerand ca un astfel de comportament nu mai este viabil.
Totusi, destule mame mai acuza inca autoritatea uneori exagerata a tatilor, autoritate manifestata fie violent, fie indirect.
Aproape jumatate dintre mamele si tatii chestionati – 46% – au fost de parere ca o buna relatie de familie sustine cu succes cresterea copilului. In aceasta privinta, cuplurile divortate considera ca fiecare dintre cei doi trebuie sa pastreze legatura neconditionat cu copilul, indiferent de situatie.
In cazul stabilirii gradului de implicare a tatilor in diferite laturi ale educatiei, rezultatele sondajului au consemnat un fenomen deloc de dorit: sacralizarea, mitizarea tatalui. Acesta devine un ideal impus copilului, ceea ce mai tarziu va duce la frustrari daca acest ideal va deveni opusul valorilor pe care tanarul si le va construi singur.
Mamele – traditionale, tatii – moderni
In opinia a 53% din tatii chestionati, succesul copilului depinde in mod covarsitor de atitudinea mamei, de felul in care aceasta se preocupa de cresterea copilului. Acesta este un mod traditionalist de a privi lucrurile. Multe mame acuza inca faptul ca se simt neindreptatite pe nedrept pentru esecurile copilului.
O dovada a schimbarii de mentalitate la nivelul tatilor este si faptul ca majoritatea tatilor chestionati sunt dispusi sa apeleze la sfatul unor specialisti pentru a-si imbunatati relatiile cu copiii, lucru care pana nu de mult era de neconceput in familiile de romani.
La 47% mai exista inca rezerve fata de agentii externi de socializare.
Mamele, in schimb, nu ar apela decat in cazuri extreme la sprijinul pe care organizatiile de ocrotire a mamei si copilului l-ar putea oferi. Este inca vorba despre imaginea pe care o au in fata celorlalti si care ar avea de suferit, considera mamele, daca ar solicita un astfel de ajutor.
Parintii, modele de viata
Mamele delimiteaza clar rolurile parintilor in functie de varsta copiilor: sugarii si prescolarii au nevoie, in primul rand, de atentia mamei, scolarul mic de asemenea, cu o usoara interventie din partea tatalui, venita mai ales ca supracontrol. Pentru varstele mai mari, ele inclina sa creada ca tatii trebuie sa aiba un rol mult mai important. Intrebate daca nu va fi prea tarziu sa le mai ceara tatilor sa se implice, raspunsurile au fost extrem de nuantate, de la explicatii privind diviziunea clara a rolurilor in familiile lor pana la recunoasterea faptului ca s-ar putea ca tatii sa nu mai accepte o astfel de implicare.
Modelele pe care parintii le ofera, din punctul de vedere al conduitei, sunt adesea mai profunde si mai puternice decat cele oferite la nivel educational.
Psihologii sunt de parere ca un copil cu un parinte inclinat spre o autoritate agresiva va dezvolta, la randul sau, comportamente agresive fata de cei din jur.
Comportamentul violent al tatalui este, cel mai adesea, cauza traumelor psihice ale copilului, dar si ale mamei, de aceea si parintii trebuie educati.
Familia monolit
**Scoala nu poate substitui rolul familiei, acesta este primul sprijin de care avem nevoie. Avem nevoie de familie si familia are nevoie de scoala. Parintii trebuie sprijiniti in rezolvarea problemelor copiilor lor**, considera sociologul Ecaterina Vrasmas, profesor la Universitatea din Bucuresti.
Psihologii considera, de asemenea, ca autoritatea trebuie exprimata unitar in familie. Orice fisura in relatia mama-tata este exploatata de copil, generand oportunism si comportament dual.
Pe aria exercitarii controlului in familie, cu toate schimbarile de mentalitate remarcate, tatii sunt cei care il detin.
Fiecare familie are propria identitate, nu exista prototipuri, modele bune de urmat. Factorul cel mai important il constituie identificarea numitorului comun in ceea ce priveste educatia copiilor, sa se renunte la violenta si autoritate excesiva.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
