Angajamente sub semnul incertitudinii

Concluziile evidentiate de presedintele Rusiei, Vladimir Putin, si de omologul sau chinez, Hu Jintao, in cadrul celor doua zile de discutii de la Moscova ar putea avea toate sansele sa fie percepute la nivel mondial drept bune intentii. Pentru a ramane stabila si previzibila, lumea trebuie sa fie multipolara. Iar ordinea din interiorul acestei lumi trebuie sa se bazeze pe legi internationale coerente si usor aplicabile, astfel incat toti locuitorii planetei sa cunoasca bunastarea si progresul.

Asemenea idei si-au gasit reflectarea in mesajul transmis de Hu Jintao cu prilejul primei lui vizite de stat in strainatate. Unul dintre motivele deplasarii sale – ca si al vizitelor altor inalti lideri mondiali in Rusia – il constituie sarbatorirea a 300 de ani a Sankt-Petersburgului. Dupa cum nota, in context, publicatia germana -Frankfurter Rundschau-, -toate cuvintele care vor fi rostite in aceste zile in imperiul lui Putin se vor constitui intr-un fel de Manifest de la Petersburg-. Desi este foarte posibil ca cele convenite ieri sa ramana fara nici un fel de urmari. In ultima instanta, echilibrul real de forte se formuleaza mai degraba in limba engleza decat in rusa sau chineza. Greu de crezut ca Washingtonul va fi dispus sa accepte punctele de vedere exprimate de Putin si de oaspetele lui. Mai ales ca, asa cum a reiesit din discursurile celor doi sefi de stat, Rusia si China intentioneaza sa formeze o contrapondere Statelor Unite.

In acelasi sens trebuie inteleasa si agitatia lui Putin in favoarea Europei – prietena Rusiei, o putere politica independenta si demna de tot respectul. Este ceea ce vor auzi, din nou, liderii UE in orasul natal al locatarului de la Kremlin. In capitala -oficiala- a tarii, dar si in cea -neoficiala- se va vorbi despre parteneriatul strategic, despre colaborarea in domeniul economiei si culturii. Cand agendele de lucru ale unor asemenea intrevederi de elita abunda de astfel de subiecte, declatiile politice de intentii sunt, pur si simplu, inevitabile. In practica insa, lucrurile sunt ceva mai complicate. -Hu si Pu- – cum i-a botezat presa pe cei doi lideri – si-au exprimat dorinta ca peninsula coreeana sa ramana zona fara arme nucleare, ceea ce ar impune din partea nord-coreenilor renuntarea imediata la orice ambitii de inarmare nucleara. Este exclus insa ca Phenianul sa raspunda afirmativ la o asemenea sugestie. Regimul comunist ar vrea ca SUA sa joace dupa regulile scrise de el.

Summiturile de la Sankt-Petersburg (UE-Rusia si Bush-Putin), dar si reuniunea la nivel inalt a G8 (G7 plus Rusia) vor permite reluarea tuturor acestor subiecte. Daca nu intr-un cadru oficial, atunci cu siguranta intre patru sau sase ochi, in functie de interese. Oricum, organizatorii au facut astfel incat distinsii oaspeti sa poata discuta in liniste, departe de lumea dezlantuita. Cei 45 de sefi de stat si de guvern invitati la festivitatile din orasul de pe Neva vor fi instalati la complexul Palatului Konstantinovsk, monument istoric, refacut, practic, din temelii. In plus, a fost construita o platforma de aterizare pentru elicoptere, accesul in satul Strelna – unde se gaseste impunatorul complex ce se intinde pe aproximativ 200 de hectare si care cuprinde, pe langa palatul propriu-zis, un hotel de patru etaje cu 160 de locuri, 20 vile de odihna (ale caror interioare au fost dedicate anumitor regiuni ale Rusiei), numeroase terenuri de tenis, un centru de presa, un parc si 24 de poduri – putandu-se face inclusiv pe apa. Totul a costat 280 milioane de dolari.

Petru I ar fi dorit ca aici, la Strelna, sa fie ridicata principala resedinta tarista. Iar arhitectul angajat in acest sens primise chiar instructiuni speciale, drept model fiind luate palatele din Franta. Dar nu a fost sa fie. Cum constructia nu a fost finalizata, s-a ordonat conservarea ei. Ekaterina a reluat lucrarile, dar au intervenit doua incendii nimicitoare si asasinarea de catre bolsevici a ultimului proprietar al palatului – unul dintre unchii tarului Nikolai al II-lea, cneazul Dmitri Konstantinovici. Dupa revolutie, cladirea a adapostit, pe rand, tabere pentru copii, o scoala si un liceu. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, teritoriul a fost sub ocupatia nemtilor.