Politica s-a dat cu cercul ori patru în ultima perioadă. Rezultatul? Nimic nou sub soare. Dar noi suntem încă oameni cu scaun la cap. Ne uităm la aleşi cat să nu călcăm pe ei. Că spitalizarea costă!
1. Moţiunea de cenzură. Unii se îndoiesc de oportunitate. Alţii, de veridicitate. Unii susţin că va fi depusă. Alţii le rad în nas iniţiatorilor. Unii spun că trece. Alţii îl invocă pe Sfantul Aşteaptă.
2. Votul uninominal. S-au făcut comisii şi paracomisii. Toţi strigă Lupul. Da* Lupu* e băiat deştept! Ştie că doar cei cunoscuţi şi de copiii din parc au şanse să plimbe în nume propriu găletuşa prin noul Legislativ. Ceilalţi trebuie să revină la -meseria e braţară de aur-. Iar cand aurul e turcesc, adică există doar o semi-meserie, mai bine lenevesc pe banii noştri alte cateva mandate. Cine naiba revine de bunăvoie într-o garsonieră confort trei din ditamai palatul?
3. Tipul de republică. Parlamentară sau semi-prezidenţială. Aici e ca la piaţă. Adică în funcţie de ce obiective şi-a stabilit fiecare. Numitorul comun pare doar groaza majorităţii politice: dacă Băsescu mai prinde din voleu un mandat la Cotroceni? Aşa încat, cei care se vor Executivi ţipă ca din gură de şarpe că preşedinţia e musai să devină muzeu. Cei care se vor doar Legislativi, dau în bumbi după zicala: din spate, liceu; din faţă, muzeu. Din spate, semi-prezidenţială; din faţă, pur şi simplu parlamentară.
4. Interesul, maxim doar în declaraţii, pentru a candida la Parlamentul European. Toată lumea a strigat o vară întreagă, la mare, la soare, cum că Tăriceanu se pune de-a curmezişul pupăturilor aleşilor cu electoratul. Dacă te uiţi însă în liste, sunt goale de vezi prin ele. Ca la nudism. Toată lumea se dă ocupată şi preocupată strict de problemele interne. Au potenţialii noştri candidaţi o groază de Bruxelles, de zici că le dai consemn la Caracal! O prima în decizie răul de avion în interes de serviciu? Sanchi. Nici în concedii nu mai apelează la căruţă. Concluzia? În Romania se caştigă mai bine decat prin Europa.
A, am uitat! S-a mai invocat şi păcatul suprapunerii referendumului pentru europarlamentare cu cel pentru uninominal. Aici e crimă şi pedeapsă. Mai puţin preşedintele şi democraţii, toţi susţin că s-ar minimaliza mersul trenurilor spre Bruxelles şi că alegătorii ar fi bulversaţi de teancul de buletine de vot. Cand colo, ce să fie, ce să fie?
a. Cimiliturile cum că Băsescu vrea ca prin referendumul pentru sistemul de vot să-şi favorizeze democraţii la PE sunt bune doar pentru poezii populare. După ce că, în sondaje, PD are şanse să devină un nou PCR (ca procent, nu vă gandiţi aiurea), unii dau din gură şi-i mai leagă lui Boc, gratis, oarece procente la butonieră. Că tot banii ăia ni-i iau din leafă.
b. Grija pur electorală a aleşilor pentru europarlamentare, după ce un an întreg au zăcut în scăldătoare (vorba e mult mai dură). Fără liste, fără capete şi cozi de liste, fără interes pentru UE. Cu ordonanţe date şi luate. Cu promisiuni de campanii corecte, în care actualii jură că nu fură, aşa după cum au procedat şi predecesorii lor. Nu?
c. Recunoaşterea publică a faptului că politica vede în societate un munte de prostie. Adică romanul de rand s-ar încurca, vezi Doamne, în cabina de vot, dacă ar avea la pachet mai multe buletine. Adică, după ce 17 ani a ales sau a cules tot cu un snop de buletine la purtător, l-a lovit UE cu leuca. Om fi noi proşti, stimabililor. Dar suntem mulţi. Mai luaţi cate o carte de istorie în manuţe.
Dacă le merge, bravo lor. Dacă înghiţim, ciubucul nostru. Şi aşa s-au scumpit alimentele. Ne ducem zilele cum putem.
Noi, ca în poezia:
@ Ce părinţi?
Nişte oameni acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
Ei, aşa cum i-am văzut în ultimii 17 ani:
@ Ce politicieni?
Nişte oameni acolo şi ei,
Care ştiu valutar ce e şpaga în lei.
Care iau, nu mai dau şi se cred nişte Zei,
Deşi, la raport, pot fi doar nişte miei.
Care fac şi desfac fără frică de noi,
Convinşi fiind că la anu* le dăm carul cu boi.
Care mint şi promit fără frica de EL,
Liniştiţi că au zer să mai stea la bordel.
Care fură, corup, mai pleacă, mai vin,
Dar ne-aruncă şi nouă cate-un zgarci d*ăla fin.
Care scot migălos de sub cifru femei,
Şi apoi le plasează pe o firmă-ntre ei.
Care rad, grohăiesc şi se bat peste burţi,
Fericiţi că mai mană doar o haită de muţi.
Care este?
Mulţi. Prea mulţi. Din păcate. Iar excepţia confirmă regula!
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
